Clauză compromisorie. înlocuirea ei convenţională. Alegerea jurisdicţiei instanţei de la sediul vânzătorului. Consecinţe


Tribunalul arbitral a reţinut că în contractul de vânzare nr. 208 din 15 iulie 2004 părţile au prevăzut la art. IX următoarea clauză compromisorie: „Orice dispute care ar rezulta din executarea sau în legătură cu prezentul contract şi pe care părţile nu le pot reglementa în mod amiabil vor fi supuse spre soluţionare Comisiei de Arbitraj de pe lângă

Camera de Comerţ şi Industrie a României din Bucureşti. Părţile acceptă hotărârea acesteia ca definitivă şi executorie”.

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 17 din 11 ianuarie 2006, încheiat de părţi, la art. 7.4 s-a prevăzut: ..Prezentul contract anulează şi totodată înlocuieşte în totalitate prevederile contractului nr. 208/2004 perfectat între SC A. SA S. şi R.O.” in ceea ce priveşte jurisdicţia aplicabilă, părţile au convenit în art. 6.2 că toate litigiile dintre părţi care au legătură cu prezentul contract să fie judecate de instanţele competente de la sediul vânzătorului.

Tribunalul arbitral constată astfel că. prin voinţa părţilor, contractul de vânzare nr. 208 din 15.07.2004, în care părţile au prevăzut clauza compromisorie la art. IX, a fost anulat şi totodată înlocuit în totalitate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 17 din 11.01.2006. ceea ce înseamnă că şi clauza compromisorie de la art. IX a fost anulată şi înlocuită cu dispoziţiile art. 6.2 sus-menţionatc. privind jurisdicţia instanţelor competente de la sediul vânzătorului.

Clauza arbitrală fiind rezultatul acordului de voinţă al părţilor, ca îşi poate înceta efectele prin aceeaşi voinţă comună a părţilor, exprimată în aceleaşi condiţii de formă.

în speţă, clauza compromisorie convenită de părţi în contractul de vânzare nr. 208 din 15 iulie 2004 a fost desfiinţată prin acordul de voinţă al părţilor, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 17 din 11 ianuarie 2006.

în consecinţă. Tribunalul arbitral nu este compctcnt să soluţioneze litigiul de faţă. astfel încât s-a dispus admiterea excepţiei de necompetenţă ridicate de pârâtă.

Sentinţa arbitrală nr. 5 din 18 ianuarie 2007