În baza art.288 alin.2. rap.la art. 41 alin.2. CP, a fost condamnată aceeaşi inculpată la 10 luni închisoare.
În baza art. 289 alin.1. rap.la art. 41 alin.2.aceeaşi inculpată a fost condamnată la 10 luni închisoare şi in baza art. 291 teza 1 rap.la art. 41 alin.2. CP, a fost condamnată inculpata la 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit.a. CP . s-a dispus ca inculpata C.E să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 4 luni închisoare, iar in baza art. 81 – 82 CP s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 4 luni, atrăgându-se atenţia inculpatei în baza art. 359 CPP , asupra dispoz.art. 83 CP, privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Prin aceeaşi sentinţă penală s-a constatat recuperat prejudiciul în valoare de 1347 lei ron cauzat părţii civile – Direcţia Regională de Poştă Craiova şi în baza dispoz. art. 348 şi 445 CPP s-a dispus anularea înscrisurilor oficiale false, şi anume a unui număr de 17 mandate poştale, fiind obligată inculpata la 210 lei ron cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 100 lei ron onorariu avocat oficiu avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva sentinţei penale. în termen legal, a declarat apel inculpata pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, fără a le preciza pe acestea înscris sau oral, întrucât nu s-a prezentat la nici un termen de judecată pe parcursul judecării apelului, dar cu ocazia dezbaterii acestuia, apărătorul desemnat din oficiu conform art. 171 alin.2. CPP, oral a criticat sentinţe primei instanţe sub aspectul greşitei aprecieri, a gradului de pericol social, al infracţiunilor comise de aceasta şi pe cale de consecinţă a greşitei angajări a răspunderii penale, solicitând achitarea inculpatei în temeiul art.11 pct.2. lit.a. CPP şi art. 10 lit.b./1 CPP, şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, întrucât faptele comise nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Tribunalul Olt, examinând apelul declarat prin prisma motivului susţinut oral de apărătorul inculpatului cât şi din oficiu conform art. 371 alin.2. CPP, a apreciat că acesta este nefundat şi prin decizia penală nr.138/30 mai 2007, pronunţată în dosarul 6321/207/2006, a respins apelul declarat de inculpată împotriva sentinţei penale nr.127/15.03.2007 a Judecătoriei Caracal, fiind obligată apelanta inculpată la cheltuieli judiciare în favoarea statului.
S-a reţinut, în considerentele deciziei penale, că în mod legal şi temeinic prima instanţă, apreciind probele conform art. 63 alin.2. CPP, în urma examinării tuturor şi în scopul aflării adevărului, a constatat că faptele inculpatei, care în calitate de factor poştal la ghişeul poştal exterior Fărcaşele, fiind pe acest post din anul l984 in cursul lunii iulie 2006, şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi-a însuşit din gestiune suma de 1347 lei, efectuând operaţiunile de plată pe baza mandatelor poştale în mod fictiv, ca şi când beneficiarii sumelor ar fi primit în mod efectiv şi real banii respectivi, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunilor de delapidare, fals material , fals intelectual în înscrisuri oficiale şi uz de fals, prev. şi ped.de art. 215/1 alin.1.CP , 288 alin.2. CP, 289 alin.1. CP şi 291 teza 1 CP, cu aplicarea art. 41 alin.2. CP.
În considerentele aceleiaşi decizii s-a arătat că, aşa cum rezultă din menţiunile existente pe cupoanele poştale ( filele 40, 42 dosar de urmărire penală) activitatea infracţională a inculpatei s-a concretizat, pe de o parte în semnarea în fals a numelui destinatarului mandatului poştal, iar pe de altă parte, în completarea pe mandatul respectiv a sumei în cifre şi litere, a seriei şi numărului actului de identitate a destinatarului şi a menţiunii „ achitat”, precum şi a datei achitării sumei şi semnătura sa la rubrica „ achitat”, realizând astfel latura obiectivă a infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale şi fals intelectual prev. de art. 288 alin.1. CP şi art. 289 CP.
De asemenea, împrejurarea că inculpata a uzat de înscrisurile astfel contrafăcute pentru a atesta mincinos efectuarea operaţiunilor de plată cât şi data efectuării acestora, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de uz de fals prev.de art. 291 alin.1. teza 1 CP.
Cele 3 infracţiuni de fals au fost comise de inculpată pentru a înlesni însuşirea sumei de 1347 lei, care realizează latura obiectivă a infracţiunii de delapidare, ceea ce presupune că în cauză există o legătură de la mijloc la scop intre infracţiunile comise de inculpată, cu forma de vinovăţie a intenţiei, acestea aflându-se în concurs real cu conexitate etiologică.
S-a constatat astfel de către instanţa de apel că prima instanţă, în mod just a reţinut că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpată, fiind îndeplinite condiţiile art. 345 CPP şi a angajării răspunderii penale.
În considerentele deciziei penale, s-a menţionat că în mod corect prima instanţă a reţinut că faptele inculpatei, în condiţiile concrete în care au fost săvârşite, nu pot fi apreciate ca fiind lipsite de pericolul social al unei infracţiuni atâta vreme cât atingerea adusă valorilor apărate de lege, nu este una minimă, iar faptele prin conţinutul lor concret nu pot fi apreciate ca fiind lipsite în mod vădit de importanţă.
Pericolul social ridicat al faptelor comise este relevat pe de o parte de regimul sancţionator prevăzut de legiuitor pentru infracţiunea de delapidare, însă şi de starea de agravare a pedepsei şi implicit a răspunderii penale ce operează în cauză, şi anume concursul de infracţiuni.
Este adevărat că datele personale caracterizează pozitiv persoane inculpatei, care nu este cunoscută cu antecedente penale, a manifestat o poziţie procesuală sinceră, recunoscând săvârşirea faptei, miar pe raza comunităţii în care locuieşte a avut un comportament adecvat normelor morale şi de conduită socială, dar aceste aspecte nu sunt suficiente pentru calificarea faptelor săvârşite de aceasta , ca fiind lipsite de pericol social şi pe cale de consecinţă a unei soluţii de achitare.
Aşa cum în mod corect s-a reţinut şi de prima instanţă, toate aceste elemente au impus şi au justificat in acelaşi timp, stabilirea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, pentru infracţiunile comise, cât şi aprecierea instanţei că scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 CP va fi atins şi fără efectivă orientarea fiind la cea mai blândă modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei.
Pentru cele menţionate şi avându-se în vedere că nu au fost indicate din oficiu alte motive de nelegalitate şi netemeinicie a sentinţei apelate, în baza art. 379 pct.1. lit.b. CPP, s-a respins apelul inculpatei, ca nefondat.
Împotriva deciziei penale nr.138/30 mai 2007 a Tribunalului Olt, nu s-a declarat recurs.
Publicat 11.09.2007
