Legea nr. 31/1990, art. 237 alin. (1) lit. d)
Acţiunea de dizolvare sancţiune, formulată în baza art. 237 alin. (1) lit. d), va fi respinsă dacă societatea face în cursul dezbaterilor proba concludentă că şi-a majorat între timp capitalul. Proba concludentă a înscrierii în registrului comerţului a menţiunii de majorare a capitalului social, este încheierea judecătorului dele
gat, prin care se admite cererea de înregistrare, însoţită de certificatul de înscriere a menţiunii.
C.A. Timişoara, Secţia comercială, decizia civilă nr. 12/R din 12 ianuarie 2009, Jurindex
Prin sentinţa civilă nr. 699/P din 16 septembrie 2008 Tribunalul Timiş a respins cererea formulată de reclamantul ONRC în contradictoriu cu pârâta SE N.O.I. SA. Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că prin cererea introductivă, reclamantul ONRC B., în contradictoriu cu pârâta SE N.O.I. SA, a solicitat să se dispună, în temeiul dispoziţiilor art. 237 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 302/2005, Legea nr. 441 din 2006 şi Legea nr. 516/2006, privind societăţile comerciale, dizolvarea pârâtei pentru nemajorarea capitalului social la nivelul de 90.000 lei, în condiţiile legii.
In motivarea cererii reclamantul a arătat că din evidenţele registrului comerţului ţinut de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş, rezultă că pârâta nu a înţeles să procedeze la majorarea capitalului social, astfel cum este prevăzut prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 31/1990.
Dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 31/1990 statuează: „Capitalul social al societăţii pe acţiuni sau al societăţii în comandită pe acţiuni nu poate fi mai mic de 90.000 lei iar art. 237 alin. (1) lit. d) din aceeaşi lege stabileşte sancţiunea pentru nerespectarea normei imperative precitate: „(1) La cererea oricărei persoane interesate, precum şi a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii în cazurile în care: (…) d) societatea nu şi-a completat capitalul social, în condiţiile legii (…)”
S-a reţinut de către prima instanţă că nivelul capitalului social la societăţile pe acţiuni şi la societăţile în comandită pe acţiuni prezintă o importanţă deosebită atât pentru acţionari, cât şi pentru terţii care intră în legătură de afaceri cu societatea, fiind un element ce oglindeşte capacitatea acesteia de a derula afaceri şi o garanţie pentru acoperirea eventualelor pierderi. De altfel, separat de efectuată prin registrul comerţului, Legea nr. 31/1990 impune – la art. 74 alin. (3) -ca nivelul capitalului subscris şi vărsat să fie înscris pe toate facturile, ofertele, comenzile, tarifele, prospectele şi orice alte documente emise de societăţile pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni, precum şi pe pagina de internet, sub sancţiunea amenzilor contravenţionale prevăzute la art. 2703. De asemenea, pentru a exista siguranţa că nivelul real
al capitalului social este cel înregistrat şi afişat, la art. 153“ , este instituită obligaţia societăţii de a reconstitui sau de a se dizolva, în cazul pierderii a mai mult de jumătate din acesta.
Tribunalul Timiş a considerat că acestea sunt, de altfel, motivele pentru care, în cadrul Uniunii Europene, statele membre au obligaţia de a stabili, pentru societăţile pe acţiuni, un capital social minim de 25.000 de Euro. Astfel, potrivit art. 6 alin. (1) din Directiva Consiliului nr. 77/91/CEE: „Statele membre vor impune ca, pentru constituirea unei societăţi sau pentru obţinerea de către aceasta a autorizaţiei de începere a comerţului, va fi subscris un capital social care nu va fi mai mic de 25.000 unităţi europene de cont.
Astfel, în scopul armonizării legislaţiei comerciale române cu legislaţia comunitară, au fost adoptate succesiv, Legea nr. 302/2005 şi Legea nr. 441/2006. Prin Legea nr. 302/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, se acordă societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni un termen de 1 an de la intrarea în vigoare a legii, pentru a-şi majora capitalul social la nivelul prevăzut de directivă, termen prelungit ulterior, prin Legea nr. 516/2006, până la data de 31 ianuarie 2007.
Obligaţia de a solicita aplicarea sancţiunii dizolvării judiciare pentru neîndeplinirea obligaţiei este stabilită prin art. 2 alin. (2) din Legea nr. 302/2005 în sarcina Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, care devine astfel instituţia însărcinată cu ducerea la îndeplinire a politicii publice ce a condus la adoptarea prevederilor menţionate mai sus.
Tribunalul Timiş, faţă de aceste considerente a observat că pârâta nu a profitat de termenul de graţie acordat de legiuitor pentru a-şi majora capitalul social şi că sunt întrunite condiţiile prevăzute de Lege pentru a dispune dizolvarea, reclamantul a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată şi pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună: dizolvarea pentru necompletarea capitalului social la nivelul minim de 90.000 lei; înregistrarea hotărârii Tribunalului în registrul comerţului; publicarea hotărârii de dizolvare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, conform dispoziţiilor art. 237 alin. (4) din
Legea nr. 31/1990. In drept, reclamantul şi-a întemeiat susţinerile pe dispoziţiile art. 112 şi urm. C. proc. civ., Legea nr. 26/1990, privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 10 alin. (1) şi (2) şi art. 237 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Reclamantul a mai precizat că sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (2) teza ultimă din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost completat
prin Legea nr. 441/2006: „(…) societatea nu va fi dizolvată dacă, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, capitalul social este adus la valoarea minimului legal prevăzut de prezenta lege.”
Tribunalul Timiş a constatat că la termenul de judecată din 16 septembrie 2008 la dosar s-a depus de către reclamantă note scrise prin care s-a arătat că a majorat capitalul social la 90.000 lei în acest sens depunând la dosar extras de cont de la data 1 septembrie 2008 până la 9 septembrie 2008 şi extras de cont de la data de 1 septembrie 2008 până la data de 9 septembrie 2008, motiv pentru care instanţa a respins cererea ca urmare a modificării formei juridice a pârâtei din societate pe acţiuni în societate cu răspundere limitată.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul ONRC Bucureşti prin ORC T, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, iar pe fond admiterea cererii de dizolvare.
In motivarea recursului, s-a arătat că prima instanţă a respins cererea de dizolvare întemeindu-şi soluţia pe motive contradictorii, reţinând pe de o parte că societatea şi-ar fi majorat capitalul social la limita legală prevăzută de lege, luând în considerare extrasele de cont emise de banca M.B. România, pentru suma de 34.994,92 lei şi 30.000 lei, iar pe de altă parte, că societatea şi-ar fi transformat forma juridică din societate pe acţiuni în societate cu răspundere limitată, situaţie în care ar avea capitalul legal prevăzut de Legea nr. 31/1990.
Recurentul arată că niciunul dintre aceste motive nu corespunde realităţii, fiind netemeinice, întrucât societatea nu a solicitat înregistrarea în nici a menţiunii de majorare a capitalului social şi nici nu a transformat forma juridică din societate pe acţiuni în societate cu răspundere limitată. Se mai arată că extrasele de cont emise de banca M.B. România, pentru suma de 34.994,92 lei şi 30.000 lei nu fac dovada că aceste sume au fost depuse cu titlul de capital social, fiind necesar ca această majorare a capitalului social să fie înscrisă şi în registrul comerţului, conform art. 211 şi 216 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Reclamantul recurent precizează că pârâta nu a solicitat, în condiţiile legii, înregistrarea în registrul comerţului a menţiunii de majorare a capitalului social sau a menţiunii de transformare a formei juridice, aceasta figurând în baza de date a ORC cu un capital social în sumă de 21.647,50 lei RON, deci sub limita legală. Astfel, apreciază că în mod eronat prima instanţă a considerat că cele două extrase de cont emise de banca M.B. România în data de 1 septembrie 2008, ca fiind proba concludentă a înscrierii în registrului comerţului a men
ţiunii de majorare a capitalului social, câtă vreme actul care atestă înscrierea în registrul comerţului a menţiunii de majorare a capitalului social este încheierea judecătorului delegat, prin care se admite cererea de înregistrare, însoţită de certificatul de înscriere a menţiunii.
La termenul de fond din acest dosar, reclamantul ONRC Bucureşti a depus la dosar prin fax-ul instanţei, note de şedinţă, prin care se arată că pârâta, la data de 10 noiembrie 2008, a solicitat înscrierea în registrul comerţului a menţiunii de majorare a capitalului social, aceasta fiind admisă prin încheierea judecătorului delegat nr. 18.800, menţiunea fiind înscrisă la data de 24 noiembrie 2008. Astfel, arată că societatea pârâtă este evidenţiată cu un capital social de 98.007 lei, nemaifiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată.
Examinând recursul declarat de petentă prin prisma motivelor de recurs şi a prevederilor art. 304′ C. proc. civ., Curtea a constatat că acesta este nefondat, Tribunalul Timiş pronunţând o hotărâre temeinică şi legală, conformă cu actele de la dosar, având în vedere următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 31/1990 prevăd că în cazul societăţilor pe acţiuni sau în comandită simplă, capitalul social al acestora nu poate fi mai mic de 90.000 lei.
Potrivit art. 237 alin. (1) lit. d) din aceeaşi lege, sancţiunea în cazul nerespectării normei imperative arătate mai sus este dizolvarea societăţii, care se va putea pronunţa de către Tribunal la cererea oricărei persoane interesate, precum şi al ONRC.
Pârâta însă, a făcut dovada că s-a conformat obligaţiei legale de majorare a capitalului social.
De altfel, la termenul de fond, reclamantul ONRC B. a depus la dosar prin fax-ul instanţei, note de şedinţă, prin care a recunoscut că pârâta a solicitat înscrierea în registrul comerţului a menţiunii de majorare a capitalului social, aceasta fiind admisă prin încheierea judecătorului delegat nr. 18.800, astfel că societatea pârâtă este evidenţiată cu un capital social de 98.007 lei, motiv pentru care nu mai sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată.
Aşa fiind, în baza art. 312 C. proc. civ., Curtea a respins recursul declarat de reclamantul ONRC B.
Aşa fiind, întrucât nu există motive de casare sau modificare a încheierii recurate, în baza art. 312 C. proc. civ., Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant.
