Dosar nr- – contestație în anulare –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1100
Ședința publică din 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean
Grefier
Pe rol se află judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în sat, comuna, județul S împotriva deciziei nr.493din27 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru contestatoarea și pentru intimatul Centrul de Recuperare și Reabilitare, lipsă fiind contestatoarea și reprezentantul intimatei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, consilier juridic pentru intimatul Centrul de Recuperare și Reabilitare a depus la dosar note scrise.
Instanța constatând contestația în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru contestatoare, dezvoltând pe larg motivele invocate în scris la dosar, a solicitat admiterea contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 – 321 Cod procedură civilă, anularea hotărârii atacate și pe cale de consecință reluarea judecării cauzei în vederea pronunțării unei noi hotărâri legale și temeinice.
Consilier juridic, pentru intimatul Centrul de Recuperare și Reabilitare, a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă, conform întâmpinării și notelor scrise depuse la dosar și menținerea deciziei ca fiind legală și temeinică.
Declarând dezbaterile deschise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr. 618/39/7.05.2009 contestatoarea a formulat în contradictoriu cu intimatele Centrul de Reabilitare Neuropsihică și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S contestație în anulare împotriva deciziei nr. 493 din 27.04.2009 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA în dosarul nr-.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că dispoziția nr. 91 din 23.2008 este nulă, fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 268 alin. 1 din Codul muncii, întrucât sancțiunea a fost aplicată după 31 de zile de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare.
În continuare s-a arătat că motivarea reprezentantei Centrului de Recuperare și Reabilitare Neuropsihică, că la baza aplicării sancțiunii stă un referat al unor salariați, colegi de muncă cu contestatoarea, nu se regăsește în întâmpinarea depusă la dosar și nu rezultă clar nici din decizia de sancționare, deci nu se poate prevala de acest fapt, de vreme ce nu se face referire la acest referat.
Mai arată contestatoarea că a fost emisă convocarea nr. 3243/29.09.2008 în perioada în care se afla în concediu medical iar instanța de recurs nu a analizat acest aspect care putea să ducă la nulitatea deciziei de sancționare.
În drept contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
Intimatul Centrul de Recuperare și Reabilitare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Arată intimatul că nici una din cele două teze ale art. 318 Cod procedură civilă, invocat de contestatoare nu își găsește aplicabilitatea în speță, iar motivele invocate sunt lipsite de temei juridic.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra contestației, Curtea reține următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară, de retractare, comună și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești irevocabile date cu încălcarea anumitor norme de procedură sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal.
Ea se poate exercita numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de art. 317 – 321 Cod procedură civilă.
Contestația promovată în prezenta cauză este o contestație în anulare specială întemeiată pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
Art. 318 Cod procedură civilă prevede două motive pentru admisibilitatea acestei contestații: când dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale; instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de casare.
Fiind un text de excepție, noțiunea de “greșeală materială” nu trebuie interpretată extensiv. Eroarea trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății.
Ce invocă practic contestatoarea este stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor ceea ce nu semnifică însă o “greșeală materială”, de natură să justifice contestația în anulare.
Dacă s-ar admite astfel s-ar ajunge, pe o cale ocolită, la judecarea încă o dată a acelui recurs, ceea ce textul de lege nu permite.
Astfel motivele vizând nelegalitatea deciziei de concediere sau motivarea intimatului în susținerea sancțiunii disciplinare atacate urmăresc de fapt o nouă reapreciere a probelor administrate, ceea ce nu este posibil prin intermediul căii extraordinare a contestației în anulare.
De asemenea, întrucât art. 318 Cod procedură civilă are în vedere exclusiv motivele de casare formulate de parte, recurenta nu poate invoca pe calea contestației în anulare că instanța a omis să examineze un anumit motiv de casare pe care ea nu l-a formulat.
Or, în fața instanței de recurs contestatoarea nu a invocat faptul că ar fi fost emisă convocarea în perioada în care se afla în concediu medical, astfel încât instanța nu avea cum să analizeze un motiv care nu a fost adus în discuție.
Drepturile instanței de recurs s-au epuizat odată cu pronunțarea hotărârii prin care a respins recursul.
După acest moment, nici măcar art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă nu se mai aplică.
Altfel, s-ar șterge limita dintre judecata în calea recursului și calea extraordinară a contestației în anulare.
Față de aceste considerente, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 318 Cod procedură civilă, urmează ca instanța să respingă contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea, împotriva deciziei nr.493din27 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex. 2 / 14.10.2009
