Având în vedere faptul că Raportarea contabilă depusă de reclamant în vederea prelungirii vizei de şedere în România prezenta neregularităţi, în mod corect pârâta a dispus aplicarea vizei de ieşire din România şi neprelungirea vizei de şedere, astfel că acţiunea în anularea acestor acte administrative va fi respinsă ca neîntemeiată.
Prin acţiunea înregistrată la 27.02.2001, reclamantul B.G.A.E.H. a chemat în judecată D.S.P.M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se anuleze măsura de a i se acorda viză de ieşire şi interdicţie de intrare în România, aplicată pe documentul său de călătorie nr. 654268.
în motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că se află în România de 10 ani, având în permanenţă viză de şedere pentru afaceri. în luna noiembrie 2000 a depus la pârâtă documentele necesare în vederea prelungirii vizei, între înscrisurile depuse se găseşte şi formularul de raportare contabilă la 30.06.2000 Direcţia pârâtă i-a comunicat că există o problemă legată de bilanţ, în sensul că, faţă de cel depus la Administraţia Financiară, acesta ar avea trei zerouri în plus la rubrica “Realizări pe anul în curs”. în urma verificărilor făcute s-a aplicat de către Administraţia Financiară o sancţiune contravenţională pentru “prezentare raportare contabilă la 30.06.2000 care conţine date eronate”, greşeala fiind a contabilei societăţii. Deşi situaţia prezentată s-a reglementat, Direcţia pârâtă a menţinut măsura aplicării vizei de ieşire şi interdicţiei de intrare în România.
La dosarul cauzei reclamantul a depus în copie adrea nr. 62566/TV/ 3.08.2001 emisă de D.S.P.M., din cadrul D.G.E.I.P.
în întâmpinarea formulată pârâta a expus motivele pentru care a luat măsura contestată, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Astfel, s-a arătat că reclamantul, cetăţean palestinian, a intrat în România în anul 1991 în scop de afaceri, prelungindu-se succesiv viza de şedere până la 15 noiembrie 2000. La data de 13 noiembrie2000 s-a prezentat pentru prelungirea vizei de calitate de asociat al firmei SC “X” SRL, depunând documentaţia necesară. La verificarea actelor s-a constatat în documentul cuprinzând rezultatele financiare ale firmei prezintă modificări. în urma examinării rezultatelor financiare ale firmei, Administraţia financiară a comunicat pârâtei că actele prezentate au fost falsificate şi vor fi sesizate organele competente pentru elucidarea acestor aspecte. Pentru acest motiv şi în baza Legii nr. 25/1969, Serviciul de evidenţă informatizată a persoanei al municipiului Bucureşti nu i-a mai prelungit şederea reclamantului, acesta locuind ilegal pe teritoriul României până la 16.01.2001 când i-a fost aplicată în paşaport viza de ieşire nr. 730306 valabilă până la 26.01.2001. Totodată
i s-a instituit şi interdicţia de a mai intra în România pe o perioadă de 1 an, respectiv până la 16.01.2002.
Pârâta a depus, în copie, următoarele înscrisuri: rezultatele financiare la 30.06.2000 ale SC “X” SRL, în două exemplare (care nu sunt identice), vizate de Administraţia Financiară sector 5, adresa nr. 504772/17 noiembrie 2000 emisă de pârâtă, răspunsul nr. 526/27 decembrie 2000 al Administraţiei Financiare Sector 5, adresa nr. 200022/TV/3/26.01.2001 emisă de pârâtă şi răspunsul nr. 565/6.02.2001 al Administraţiei Financiare sector 5.
Examinând probele administrate, Curtea reţine următoarele:
Potrivit art. 19 alin. 1 din Legea nr. 25/1969 privind regimul străinilor în România, în vigoare în perioada în discuţie “străinul în România pentru o şedere temporară este obligat să părăsească ţara la expirarea termenului de şedere”.
Reclamantul, cetăţean străin, a intrat în România în anul 1991, în scop de afaceri, prelungindu-i-se succesiv viza de şedere până la 15 noiembrie 2000.
După această dată, Serviciul de evidenţă infromatizată a persoanei al municipiului Bucureşti, nu i-a mai prelungit şederea, având în vedere neregularităţile sesizate în evidenţele contabile prezentate de SC “X” SRL (la care reclamantul este asociat), confirmate de Administraţia financiară a sectorului 5, care a aplicat şi o sancţiune contravenţională, conform art. 39 lit. f din Legea nr. 82/1991 republicată.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990 “orice persoană fizică sau juridică dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege (…)” se poate adresa instanţei judecătoreşti. în speţă, dreptul de şedere pe teritoriul României nu poate fi recunoscut cetăţeanului străin B.G.A.E.H., decât în condiţiile Legii nr. 25/1969.
Potrivit art. 19 alin. 2 din lege, organul competent al Ministerului de Interne poate prelungi şederea străinului în România. Deşi legea nu recunoaşte, în mod epres, un drept a străinului de a i se prelungi şederea în România “norma fiind permisivă, iar nu imperativă – totuşi s-a admis că aprecierea autorităţii nu trebuie să fie discreţionară”.
Examinând documentaţia prezentată de reclamant, care îi justifică şederea pe teritorul României pe desfăşurarea unei activităţi comerciale, autoritatea pârâta a constatat neregularităţi în Raportarea contabilă la data de 30.06.2000, care au atras şi aplicarea unei sancţiuni contravenţionale.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 25/1969: “pe timpul şederii în România străinii sunt datori să respecte legile române”.
Or, tocmai acesta este şi motivul pentru care autoritatea pârâtă nu a mai prelungit şederea reclamantului în România, încălcarea legii române, respectiv a Legii 82/1991 contabilităţii, republicată.
Potrivit art. 19 alin. 1 din Legea nr. 25/1969, citat anterior reclamantul, era obligat să părăsească ţara la expirarea termenului de şedere. După 15 noiembrie 2000, reclamantul a continuat să locuiască ilegal pe teritoriul României, motiv pentru care, în mod corect i s-a aplicat pe paşaport viza de ieşire nr. 730306 valabilă până la 26.01.2001 şi i s-a instituit interdicţia de a mai intra în România pe o perioadă de 1 an, respectiv până la 16.01.2002.
în şedinţa de astăzi, 8 mai 2001 apărătorul reclamantului solicitat suspendarea soluţionării prezentei cauze în temeiul art. 244 pct. 1 c. pr. civ., motivând că reclamantul a demarat procedura pentru acordarea statutului de refugiat, cerere respinsă întrucât actele administrative de autoritate examinate privesc o perioadă anterioară limitată în timp la 26.01.2001.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge acţiunea de faţă, ca neîntemeiată. (Judecator Simona Marcu)
(Secţia Administrativ, sentinţa civilă nr. 564/2001)
