C. civ.. art. 969 alin. (2) C. proc. civ., art. 340 şi urm., art. 3433 alin. (1),
art. 3434 alin. (2)
R.P.A. ale C.A.C.I. de pe lângă C.C.I.R., art. 2 şi urm.
Cu privire la excepţia de necompetenţă ridicată de pârâtă. Tribunalul arbitral a avut în vedere că, în contractul de antrepriză din 7 ianuarie 2005. s-a înscris următoarea clauză compromisorie: „XI. Jurisdicţia. Prezentul contract este guvernat de legea română. Orice divergenţă apărută între părţi în legătură cu derularea prezentului contract şi care nu a putut fi rezolvată pe cale amiabilă între părţi va fi supusă Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României”.
Clauza compromisorie citată era. la data încheierii sale. perfect valabilă în temeiul art. 969 C. civ., al art. 340 şi urm. C. proc. civ. şi al art. 2 şi urm. din Regulile de procedură arbitrală ale acestei Curţi de Arbitraj, având ca principal efect, conform art. 343 ‘ alin. (I) C. proc. civ., de a exclude, pentru litigiul care făcea obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti.
în pofida existenţei clauzci compromisorii, reclamanta a sesizat Judecătoria Iaşi cu judecarea litigiului izvorât din contractul respectiv. Pârâta nu a invocat clauza compromisorie. acceptând competenţa judecătoriei. în atare situaţie, devine aplicabil art. 343J alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia instanţa judecătorească va reţine spre soluţionare litigiul dacă pârâtul şi-a formulat apărările în fond fără nicio rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală. Prin urmare, prin consimţământul implicit al părţilor, convenţia arbitrală a fost revocată în temeiul art. 969 alin. (2) C. civ. După cum, în virtutea principiului libertăţii dea contracta.
părţile au putut încheia convenţia arbitrală. în virtutea aceluiaşi principiu, o pot desfiinţa chiar înainte de a fi început să producă cfectc. în această situaţie, rămâne de stabilit dacă părţile au voit revocarea integrală a convenţiei arbitrale sau revocarea ci parţială, numai pentru un anumit litigiu, urmând a redeveni operantă pentru alte litigii izvorâte din contractul principal, însă având ca obiect alte pretenţii.
Revocarea implicită a convenţiei arbitrale a fost validată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia comercială, prin deciziilc nr. 2337 din 10 iunie 1999 şi nr. 2527 din 24 iunie 1999 şi are caracter definitiv, ncmaiputând fi contestată sau invocată pe cale de apel sau recurs, ceea ce nu reprezintă o limitare a dreptului de a renunţa ulterior la judecată şi a încheia o nouă convenţie arbitrală.
Tribunalul arbitral, având în vedere că revocarea convenţiei arbitrale în ceea ce priveşte soluţionarea litigiului de faţă a intervenit prin acordul implicit al părţilor, neputând fi nesocotită prin voinţa uneia dintre părţi, a reţinut că în litigiul de faţă nu există convenţie arbitrală care să confere arbitrajului competenţa de a-1 soluţiona. în această situaţie. Tribunalul arbitral a admis cxcepţia de necompctcnţă. a constatat necompetenţă arbitrajului şi a închis procedura arbitrală.
Sentinţa arbitrală nr. 173 din 5 septembrie 2008
