Contestație decizie de sancționare. Decizia 1236/2009. Curtea de Apel Suceava


Dosar nr- – contestație decizie de sancționare –

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 1236

Ședința publică din 20 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Daniela

JUDECĂTOR 2: Sas Laura

JUDECĂTOR 3: Bratu

Grefier

Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Serviciul de Ambulanță Județean, cu sediul în municipiul S,-, județul S, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.1329din15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția civilă (dosar nr-).

La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru reclamantul intimat -, lipsă fiind acesta și reprezentantul pârâtului recurent.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătoarea reclamantului intimat a depus la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr. 109 din 19.10.2009, pentru suma de 200 lei, reprezentând onorariu avocat.

Instanța constatând că recursul se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.

Avocat, pentru reclamantul intimat, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței anexate la dosar.

A arătat că în mod corect prima instanță a reținut că din decizia atacată lipsește descrierea faptei și instanța competentă la care sancțiunea poate fi atacată, fiind lovită astfel de nulitate absolută.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată:

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava sub nr- la data de 23.03.2009 contestatorul a solicitat în contradictoriu cu Serviciul de Ambulanță Județean S anularea deciziei nr. 33 din 16.02.2009 și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii arată contestatoarea că decizia contestată este lovită de nulitate absolută întrucât nu conține descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, nu se indică dovezile care atestă situația de fapt și nu se indică instanța competentă să soluționeze cauza.

Pe fond contestatoarea arată că decizia este neîntemeiată, prin activitatea desfășurată neîncălcându-se relațiile de muncă sau disciplina muncii.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 268 alin. 2 din Codul muncii.

În susținerea cererii contestatoarea a depus la dosar copie după decizia nr. 33 din 16.02.2009 (fila 4).

Prin întâmpinare Serviciul de Ambulanță Județean Sas olicitat respingerea contestației ca nefondată, întrucât “fapta care constituie abatere disciplinară”, “dovezile” și “data săvârșirii” erau indicate în referatul dr., iar data luării la cunoștință de către conducerea unității este data înregistrării referatului.

De asemenea, arată intimatul că decizia contestată conține, pe articole și categorie de abatere, normele încălcate de salariat, descrierea faptei precum și calea de atac, fiind respectate dispozițiile Codului muncii cu privire la deciziile de sancționare.

Pe fondul cauzei arată intimatul că, prin comportamentul său, contestatorul nu a îndeplinit prevederile regulamentelor care organizează în Serviciul de Ambulanță Județean S, refuzând în mod evident să-și exercite îndatoririle de serviciu.

În susținerea poziției sale procesuale intimatul a depus la dosar copii după decizia nr. 33 din 16.02.2009 (fila 13), fișa postului contestatorului (filele 14-15), referatul întocmit de dr. (fila 16), note explicative (fila 17), regulamentul intern (filele 18-25), contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.

Prin sentința civilă nr.1329 din 15.06.2009Tribunalul Suceava – secția civilă a admis acțiunea reclamantei și în consecință a dispus anularea deciziei nr.33 din 16.02.2009 emisă de pârâtă și obligarea pârâtului să plătească cheltuieli reclamantei în sumă de 400 lei.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că decizia de sancționare nr.33 din 16.02.2009 nu conține elementele prevăzute de art.268 Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, respectiv: descrierea faptei pentru care a fost sancționat angajatul, cu menționarea aspectelor care o individualizează, modalitatea în care s-a comis, în raport cu care să se poată verifica temeinicia celor reținute în sarcina salariatului. Deasemeni decizia contestată nu indică instanța competentă a soluționa o eventuală contestație.

Mai reține instanța de fond că, lipsa elementelor arătate nu pot fi suplinite de existența lor în referatul de cercetare disciplinară, cu atât mai mult cu cât nu există certitudinea că acesta ar fi fost comunicat salariatului odată cu decizia de sancționare.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurspârâta Serviciul de Ambulanță Județean

În motivarea recursului, pârâta a arătat că, a respectat întrutotul prevederile Codului muncii referitoare la răspunderea disciplinară și la aplicarea sancțiunilor disciplinare, iar cât privește decizia de sancționare, aceasta respectă normele impuse de Codul muncii pentru aplicarea sancțiunii disciplinare cu “Avertisment scris”.

În ce privește descrierea faptei s-a făcut referire la referatul întocmit de dr., care a fost adus la cunoștința salariatului unității, iar mențiunea instanței competente, formularul deciziei fiind tip, evident menționează dreptul la contestație adresată instanței judecătorești în termen de 30 de zile de la comunicare.

Deși legal citată reclamanta intimată nu a formulat întâmpinare.

Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a criticilor formulate în recurs, ce vizează disp. art. 304 pct. 9. pr. civ. Curtea constată neîntemeiat recursul.

Potrivit art.268 alin.2 Codul muncii: “Sub sancțiunea nulității absolute, decizia de sancționare trebuie să cuprindă obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din Statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art.267 alin.3, nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;

e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;

f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată”.

Examinând decizia de sancționare contestată, aflată la fila 4 dosar fond, se observă că, aceasta nu conține descrierea abaterii disciplinare săvârșite de reclamantă, nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei precum nici indicarea instanței judecătorești competente.

Cum pentru a fi legală decizia trebuie să cuprindă în mod necesar și obligatoriu toate mențiunile din textul mai sus citat, lipsa oricăreia dintre ele duce la nulitatea absolută a măsurii dispuse.

Susținerea că descrierea faptei a fost realizată în referatul întocmit de dr., despre care s-ar face vorbire în conținutul deciziei, nu poate fi primită, acest fapt neputând suplini lipsa “descrierii faptei” din decizia contestată, așa cum imperativ am arătat că cer dispozițiile art.268 alin.2 Codul muncii.

Pe de altă parte, așa cum corect a reținut și instanța de fond, dovada comunicării referatului către reclamantă nu s-a făcut nici la judecata în fond și nici în recurs.

În fine, cât privește instanța competentă, decizia contestată arată doar generic posibilitatea contestării sale la instanțele judecătorești, fără a individualiza în mod precis din punct de vedere material și teritorial instanța competentă.

Față de aceste aspecte, constatând neîntemeiate criticile din recurs, iar hotărârea instanței de fond legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul pârâtei.

Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Serviciul de Ambulanță Județean, împotriva sentinței nr.1329din15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția civilă (dosar nr-).

Obligă recurentul Serviciul de Ambulanță Județean S să plătească intimatului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Tehnodact.

2 ex. 28.10.2009

jud.fond.