R.P.A. ale C.A.C.I. de pe lângă C.C.I.R., art. 13 Normele privind taxele şi cheltuielile arbitrale ale C.A.C.I., art. 4 alin. (4)
Voinţa necontestată a părţilor a fost accea ca litigiile generate de contractul de leasing încheiat intre ele să fie soluţionate numai de Curtea/Comisia de Arbitraj Comercial de le lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Giurgiu.
întrucât, tot necontestat, această camera teritorială nu şi-a organizat o activitate de arbitraj la nivelul ei, rezultă că arbitrarea litigiului de faţă nu poate fi efectuată de un tribunal arbitral organizat de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, întrucât din nicio clauză a contractului încheiat de părţi nu rezultă intenţia lor în sensul ca, în situaţia dată, cauza să poată 11 arbitrată, in subsidiar, de un tribunal arbitral din cadrul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României. A se admite punctul de vedere contrar – precizat de reclamantă – ar însemna a se depăşi acordul de voinţă al părţilor, care au convenit nu doar generic la soluţionarea cauzei „prin arbitraj”, ci prin arbitrarea cauzei „Curtea/Comisia de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură a judeţului Giurgiu”.
împrejurarea că la menţionata cameră teritorială nu s-a organizat o activitate de arbitraj înseamnă că, ab initio, clauza compromisorie (din contractul de leasing încheiat de părţi) era – şi este – inoperantă, aşadar. Iiiră efect, cu consecinţa că litigiul de faţă poate fi soluţionat exclusiv de justiţia statală, deci de instanţa judecătorească legal competentă teritorial şi material, conform Codului de procedură civilă.
Or, această curte poate arbitra cauza numai dacă, subsecvent încheierii contractului, părţile convin în acest sens, implicit, dar neechivoc în sensul art. 13 din Regulile de procedură arbitrală ale acestei Curţi, text conform căruia „Convenţia arbitrală poate rezultă şi din introducerea de către reclamant a unei cereri de arbitrare şi acceptarea pârâtului ca această cerere să fie soluţionată de Curtea de Arbitraj. Această cerere poate fi implicită, dar neechivocă”.
Deoarece la primul termen de arbitrare pârâta s-a opus, categoric şi neechivoc, ca litigiul de faţă să fie soluţionat de către acest Tribunal arbitral, precizând că, de vreme ce la Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură a judeţului Giurgiu nu există o structură de arbitraj instituţionalizat, numai justiţia statală poate judeca această cauză, dacă va fi învestită, în atare sens, de către societatea comercială reclamantă.
în consecinţă, singura rezolvare legal posibilă în speţă este ca acest Tribunal arbitral să constate necompetenţă arbitrajului de a soluţiona prezenta cauză, de vreme ce con
venţia arbitrală este vădit inoperantă, chiar dacă. prima facie, ar apărea validă (legală). Aşa fiind. în cauză, orice discuţie cu privire la modul de interpretare a clauzelor arbitrale (/’// favorem validilatis – deci extensiv – sau simetric invers – deci restrictiv) este nerelevantă în situaţia dată.
Pe de altă parte. Tribunalul arbitral a constatat că nu pot fi luate în considerare, neavând niciun temei legal ori contractual, atât „invitaţia” Camerei de Comerţ. Industrie şi Agricultură Giurgiu. în sensul ca reclamanta să se adreseze Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României „în vederea competentei soluţionării a cauzei”, cât şi „declinarea” competenţei soluţionării cauzei de către Camera de Comerţ. Industrie şi Agricultură Giurgiu „în favoarea” Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.
Avându-se în vedere cele reţinute, aplicându-se art. 4 alin. (4) din Normele privind taxele şi cheltuielile arbitrale (aprobate de către Colegiul de conducere al Camerei de Comerţ şi Industrie a României în şedinţa din 27 februarie 2008), drept urmare, s-a restituit reclamantei 75% din cuantumul taxei arbitrale, efectiv achitată de reclamantă la 16 iulie 2008, deci 75% din suma de 7.046,63 RON.
Sentinţa arbitrală nr. 250 din 19 decembrie 2008
