Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
În noaptea de 28/29.03.2009, inculpatul major C.Ş.B. a mers la discoteca organizată în satul Ş., unde a consumat băuturi alcoolice. În jurul orei 3.30, acesta a plecat de la discotecă, aflat în stare de ebrietate, împreună cu martorul D., îndreptându-se spre domiciliu. La aproximativ 150 de metri de intersecţia drumului judeţean DJ248 cu drumul comunal M.-H., în care iluminatul public exista şi era funcţional, cei doi s-au întâlnit cu partea vătămată T.V. şi fratele acestuia, martorul T.M.. Fără un motiv aparent, inculpatul l-a lovit cu pumnul în zona feţei pe T.V., care a încercat să se îndepărteze, îndreptându-se spre gardul curţii numitei F.M.. Inculpatul a mers după T.V., întrebându-l dacă are telefon mobil asupra sa, şi a încercat să îl controleze prin buzunare. Atunci când partea vătămată s-a opus, inculpatul a împins-o, simţind telefonul în buzunarul acesteia, şi a încercat să o lovească la nivelul capului, cu piciorul. În momentul în care T.V. s-a apărat cu mâinile, inculpatul i-a băgat mâna în buzunarul pantalonilor şi i-a sustras un telefon mobil LG KP130.
Instanţa a reţinut că lovirea iniţială cu pumnul în zona feţei a reprezentat o modalitate de a determina în mod rapid punerea victimei într-o postură defensivă, în care nu s-ar fi putut apăra cu aceeaşi eficienţă. Ulterior, inculpatul a împins partea vătămată în gard şi a lovit-o cu piciorul în zona capului, aceasta apărându-se cu mâinile. Profitând de poziţia defensivă a victimei, cu mâinile apărând zona capului, inculpatul a procedat la sustragerea efectivă a telefonului mobil din buzunarul acesteia. Din punct de vedere subiectiv, inculpatul a acţionat cu intenţie directă, având reprezentarea scopului, de luare a telefonului mobil din posesia legitimă a lui T.V., şi urmărind realizarea acestuia prin acţiunile sale. Din analiza declaraţiilor date de părţile implicate şi de martori instanţa a tras concluzia că inculpatul şi-a prefigurat acest scop încă din momentul întâlnirii cu partea vătămată, chiar dacă l-a exprimat verbal după primul act de lovire, menit a o pune pe aceasta într-o poziţie defensivă, de inferioritate.
Pentru individualizarea sancţiunii aplicate, instanţa a ţinut cont de pericolul concret ridicat al activităţii infracţionale reţinute în sarcina inculpatului, care rezultă din aceea că fapta a fost comisă prin mai multe acte de lovire, în timpul nopţii, pe un drum public, asupra unei minore, inculpatul fiind în stare de ebrietate. Instanţa a ţinut seama şi de elementele care circumstanţiază persoana inculpatului, acesta fiind recidivist, dovedind perseverenţă infracţională prin comiterea faptei la mai puţin de o lună după liberarea sa condiţionată şi putând fi caracterizat ca periculos pentru public prin agresivitatea de care a dat dovadă, sub influenţa băuturilor alcoolice.
