Prin decizia penală nr. 388 din data de 5 mai 2003 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi privind pe inculpatul I.M.V.
S-a casat decizia penală nr. 1131 din 23 octombrie 2002 a Tribunalului Galaţi cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut că inculpatul nu a plătit în mod constant pensia de întreţinere la care a fost obligat.
Astfel, la data de 7 septembrie 2001 a achitat suma de 600.000 lei, reprezentând pensia restantă pe anul 2000 (în acest sens – declaraţia părţii vătămate fila 6 şi copie chitanţă – fila 12 dosar urm.pen.). După ce partea vătămată a formulat plângere penală inculpatul a mai plătit suma de 300.000 lei, la data de 14 februarie 2002, reprezentând, de asemenea, restantă (copie chitanţă fila 12 dosar urm.pen.).
Pentru perioada 2001 – mai 2002, dată pentru când trebuia analizată situaţia plăţii pensiei de întreţinere de către instanţa de fond, inculpatul avea de achitat suma de 1.258.000 lei.
Or, în cursul cercetării judecătoreşti, la instanţa de fond, inculpatul a depus două chitanţe în copii xerox, de 300.000 lei şi, respectiv, 75.000 lei susţinând că a plătit astfel pensia de întreţinere până în luna mai 2002.
Ulterior, în faţa instanţei de apel a mai depus două chitanţe, în copii xerox, cu menţiunea că a achitat pensia de întreţinere până în luna decembrie 2002. Sumele de bani înscrise pe aceste chitanţe sunt ilizibile şi nu pot fi stabilite.
De altfel, nici nu s-a făcut dovada că aceste sume au fost primite de partea vătămată, căci aceasta a negat că ar fi primit sumele de bani cu chitanţele depuse de inculpat în cursul cercetării judecătoreşti.
In aceste împrejurări, instanţa, în baza rolului activ de care trebuie să dea dovadă, era obligată să stabilească cu certitudine dacă partea vătămată a primit sau nu sumele înscrise în cele 4 chitanţe depuse de inculpat la instanţele de fond şi de apel, eventual prin solicitarea unor relaţii în acest sens de la Direcţia de Poştă şi Telecomunicaţii.
Neprocedându-se în acest mod, Curtea a apreciat că cercetarea judecătorească este incompletă şi s-a impus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, la aceeaşi instanţă.
Este de menţionat că infracţiunea de abandon de familie prev. de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal este o infracţiune continuă omisivă care se epuizează fie în momentul îndeplinirii obligaţiei de întreţinere, fie prin pronunţarea unei hotărâri de condamnare.
Pedeapsa aplicată inculpatului I.M.V. pentru infracţiunea prev. de art. 305 lit. c Cod penal intră sub incidenţa art. 1 din Legea nr. 543 din 1 octombrie 2002, privind graţierea unor pedepse, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 18 din 2 aprilie 2003.
S-a dispus ca actul de graţiere să fie aplicat numai după ce pedeapsa aplicată inculpatului va fi individualizată şi sub aspectul modalităţii de executare.
(decizia penală nr. 388/R/05.05.2003)
