C. corn., art. 406 O.G. nr. 7/2005 art. 60, art. 61
între acţionarul majoritar sau unic al pârâtei II (SC O.F. SA) şi pârâta III (SC L.R. SRL) a intervenit contractul nr. 46/C/2003 în executarea căruia aceasta din urmă s-a obligat să efectueze operaţiuni de expediţie a unui cargo de 18.000-20.000 tone motorină EN 590. Contractul nr. 46/C/2003 a fost completat şi modificat prin anexa nr. 1, anexa nr. 2. anexa nr. 3 şi actul adiţional nr. 8. Potrivit anexei nr. 3 a contractului nr. 46/C/2003. pârâta III. în calitate de comitent, a împuternicit acţionarul majoritar sau unic al pârâtei II. în calitate de comisionar, să încheie acte juridice pentru transportul şi expedierea cantităţii de motorină contractate. între pârâta III şi reclamanta SN T.F. C.F.R. C. SA a intervenit contractul nr. 4621/2005, în executarea căruia pârâta III s-a obligat să vândă o cantitate de 90.000 tone de motorină Euro L Diesel.
Calitatea de parte a acţionarului majoritar sau unic al pârâtei II în raportul juridic decurgând din contractul nr. 28/C/2005, astfel cum a fost modificat şi completat, rezultă, în mod indubitabil, din Capitolul I, denumit „Părţi contractante”. Prezentul litigiu nu decurge din neexecutarea sau executarea defectuoasă a obligaţiilor specifice contractului de prestări servicii de expediţie, ci din executarea defectuoasă a obligaţiilor specifice decurgând din contractul comercial de transport feroviar încheiat între pârâta I, în calitate de cărăuş, şi acţionarul majoritar sau unic al pârâtei II, în calitate de cxpeditor-comisio-nar. Faptul că pârâta II şi-a stabilit sediul social la aceeaşi adresă la care acţionarul majoritar sau unic şi-a stabilit propriul sediu social nu conferă calitatea de parte contractantă acesteia din urmă şi nici calitatea de a sta în litigiul arbitral. Drept urmare, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de acţionarul majoritar sau unic al pârâtei II a fost admisă.
Din conţinutul avizului de însoţire a mărfii nr. 2457056 din 28 mai 2005, precum şi din conţinutul, ilizibil în proporţie covârşitoare, al scrisorii de trăsură nr. 0418566 din 29 mai 2005 rezultă că părţile contractului comercial de transport feroviar sunt pârâta I, în calitate de cărăuş – aspect susţinut şi de reclamantă în acţiune -, şi acţionarul majoritar sau unic al pârâtei II, în calitate de expeditor. Acesta din urmă a încheiat contractul comercial de transport feroviar în nume propriu, dar pe seama pârâtei III. Potrivit art. 406 C. com., „comisionarul (acţionarul majoritar sau unic al pârâtei II) este direct obligat către persoana cu care a contractat ca şi cum afacerea ar fi fost a sa proprie”. Rezultă că prin încheierea contractului comercial de transport feroviar de pârâta 1 şi acţionarul majoritar sau unic al pârâtei II nu se stabilesc raporturi juridice între pârâta I. cărăuş, şi pârâta III, expeditorul mărfii. Acţionarul majoritar sau unic al pârâtei II a încheiat contractul de comision în nume propriu, dar pe seama pârâtei III, comitent. A forliori, contractul comercial de transport feroviar încheiat între pârâta I. cărăuş, şi expeditorul, comisionar, acţionar majoritar sau unic al pârâtei II nu determină stabilirea unor raporturi juridice între pârâta III. comitent, şi reclamantul destinatar al mărfii. Drept urmare, pârâta III nu arc calitate procesuală pasivă, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia fiind admisă, iar acţiunea arbitrală respinsă faţă de ea.
Pârâta II nu are calitatea de parte contractantă în niciunul dintre contractele comerciale în discuţie. Astfel, contractul de prestări servicii şi expediţii nr. 28/C/2005 a fost
încheiat de acţionarul majoritar sau unic al pârâtei II, în calitate de prestator, şi pârâta III. în calitate de beneficiar şi expeditor. Contractul de comision a fost încheiat între pârâta III, în calitate de comitent, şi acţionarul majoritar sau unic al pârâtei II. în calitate de comisionar, contractul de vânzare-cumpărare de produse petroliere nr. 4621 din 13 mai 2005 a fost încheiat între pârâta III. în calitate de vânzător, şi SN T.F. C.F.R. C. SA Bucureşti, în calitate de cumpărător. Contractul de transport feroviar a fost încheiat între pârâta I, în calitate de cărăuş, şi acţionarul majoritar sau unic al pârâtei II. în calitatc de expeditor (scrisoarea de trăsură pentru vagoane nr. 0418566 din 29 mai 2005). Având în vedere că pârâta II nu are calitatea de parte contractantă în niciunul dintre contractele comerciale de mai sus. Tribunalul arbitral a reţinut că această persoană juridică nu are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu arbitral, pe cale de consecinţă, pretenţiile reclamantei fiind analizate exclusiv prin raportare la pârâta I.
Dat fiind faptul că data la care s-a efectuat transportul feroviar este 28-31 mai 2005, astfel cum rezultă din conţinutul avizului de însoţire a mărfii nr. 2457056 şi din procesul-vcrbal de constatare nr. 17/2005, pretenţiile reclamantei ai fost analizate prin raportare la art. 60 şi art. 61 din O.G nr. 7/2005 de aprobare a Regulamentului privind transportul pe căilc ferate din România. Articolele 82.1, 83.1. 83.3 din O.G nr. 41/1997 invocate de reclamantă sunt inaplicabile, întrucât, la data efectuării transportului mărfii ale cărei lipsuri cantitative se invocă, dispoziţiile acestui din urmă act normativ erau abrogate. Potrivit art. 60 din Regulamentul privind transportul pe căilc ferate din România, aprobat prin O.G nr. 7/2005, ..operatorul de transport feroviar este răspunzător pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială a mărfii (…) din momentul încheierii contractului de transport şi până la eliberarea expediţiei”. Prezumţia de culpă a operatorului feroviar – pârâta I -, corelată cu prevederile procesul ui-verbal nr. 17/2005 de constatare a lipsurilor cantitative la vagonul nr. 825378896948, precum şi cu nccon-testarca prevederilor acestui din urmă document, lipseşte de fundament apărarea pârâtei I în sensul că expeditorul este culpabil. Potrivit prevederilor O.G nr. 7/2005, reclamanta destinatar nu are obligaţia legală de a proba niciunul dintre elementele răspunderii decurgând din contractul comercial de transport (prejudiciu, faptă ilicită, raport de cauzalitate, vinovăţie), culpa cărăuşului – pârâta I – prezumându-se până la proba contrară. Lipsa oricărei dovezi contrarii, pârâta I rczumându-se la simple afirmaţii, precum şi ncdovedirca de către aceasta a niciunei cauze cxoneratoarc de răspundere instituite de art. 61 alin. (2)-(4) din O.G nr. 7/2005, coroborată cu prevederile procesului-verbal de constatare nr. 4/2005, au îndreptăţit Tribunalul arbitral să reţină ca reală lipsa reclamată şi, în temeiul art. 60 din O.G nr. 7/2005, să oblige pârâta I, cărăuş, la plata sumei de 4.722.47 lei reprezentând contravaloare marfă găsită lipsă la destinaţie.
Astfel fiind, acţiunea arbitrală este întemeiată faţă de pârâta I şi a fost admisă.
Sentinţa arbitrală nr. 64 din 25 martie 2008
