C. civ., art. 969. art. 973
Din contractul nr. 4025212/90410 din 25 mai 1999 rezultă că reclamanta, în calitate de vânzător, a livrat pârâtei. în calitate de cumpărătoare, o scrie de bunuri. Susţinerea pârâtei în sensul că nu a acţionat în nume propriu, ci ca intermediar nu a putut fi reţinută
fără a se încălca dispoziţiile art. 973 şi art. 969 C. civ. Din conţinutul prevederilor contractuale rezultă indubitabil că raportul juridic specific contractului de vânzare-cumpărare internaţională din care s-a născut litigiul de faţă arc două subiecte determinate, reclamanta. în calitate de vânzătoare, şi pârâta. în calitate de cumpărătoare. împrejurarea că destinaţia finală a bunurilor contractate era stabilită la adresa unui terţ, în speţă SC R. SA. nu poate submina supremaţia principiului relativităţii efectelor contractului instituit de art. 973 C. civ.: „convenţiile n-au efect decât între părţile contractante”.
Drept urmare, debitoarea obligaţiei de plată a preţului bunurilor cumpărate prin contractul nr. 4025212/90410 din 25 mai 1999 este pârâta-cumpărătoare, nu terţul SC R. SA.
Sentinţa arbitrală nr. 28 din 22 februarie 2007
