Prin plângerea înregistrată sub nr. 815 din 25 iunie 2007 la Judecătoria Z petentul S M a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimatele Comisia Judeţeană T de fond funciar şi Comisia Locală B, anularea hotărârii nr. 18192 din 20 aprilie 2007 emisă de Comisia Judeţeană T şi în consecinţă să se admită plângerea prin care a solicitat anularea hotărârii care a stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 37,60 ha teren agricol şi forestier pe raza com. B, pentru care au fost emise titluri de proprietate pe numele petentului şi a altor persoane neîndreptăţite.
A motivat, în esenţă, petentul că în calitate de moştenitor legal a depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 37,60 ha teren însă în mod greşit pe titlu au fost înscrise şi cele trei surori ale petentului.
În dovedirea plângerii, petentul a depus hotărârea nr. 15809/27.04.2007.
La data de 30 octombrie 2007 petentul şi-a precizat cererea în sensul că a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâte a numitelor M M, D L şi G A.
Prin sentinţa civilă nr. 256 din 20 martie 2008 Judecătoria Z a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtele G A, M M şi D L şi ca inadmisibilă cererea formulată de petenetul S M.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs recurentul-petent S M.
A motivat, în esenţă, că prima instanţă a dat o calificare greşită cererii deduse judecăţii întrucât, în realitate a formulat plângere împotriva hotărârii nr. 15809/2007 a Comisiei Judeţene T, o astfel de plângere fiind prevăzută şi la art. 1 alin. 2 din hotărârea ataşată.
Prin decizia civilă nr. 339 R din 20 iunie 2008 Tribunalul T a admis recursul declarat de recurentul petent S M a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
A reţinut tribunalul că deşi prima instanţă a respins cererea ca inadmisibilă, nu a pus această excepţie în discuţia părţilor, încălcând astfel principiul contradictorialităţii.
După casarea sentinţei, de trimitere spre rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 966 din 3 noiembrie 2008 a Judecătoriei Z a respins excepţia inadmisibilităţii cererii.
De asemenea, a respins, ca tardivă, plângerea formulată de recurentul S M.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că petentul a formulat contestaţie la data de 16 martie 2007 prin care se plânge asupra modului de soluţionare a unor cereri mai vechi, fiind nemulţumit de eliberarea titlurilor de proprietate şi pe numele intimatelor M M, D L şi G A.
Cum petentului şi intimatelor li s-au eliberat titluri de proprietate pe parcursul mai multor ani, a concluzionat că plângerea a fost formulată după termenul de 30 de zile prevăzut de art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs recurentul petent S M, acesta criticând sentinţa ca fiind netemeinică şi nelegală sub aspectul greşitei respingeri a plângerii, ca tardivă.
Tribunalul, verificând legalitatea şi temeinicia, faţă de criticile formulate, constată recursul întemeiat, pentru considerentele ce urmează.
Din motivarea plângerii (f.2 – 3), aşa cum a precizat la data de 18 aprilie 2008 (f. 3) rezultă că recurentul petent a formulat plângere împotriva hotărârii pe care a anexat-o la plângere (f. 4), respectiv împotriva hotărârii nr. 15809/27.04.2007.
Că este aşa rezultă şi din faptul că în întâmpinarea formulată la fond (f. 33 – 35) intimata Comisia Judeţeană T are în vedere plângerea petentului împotriva hotărârii nr. 15809/2007.
De altfel, la cererea instanţei de a comunica actele care au stat la baza emiterii hotărârii atacate, intimata Comisia Judeţeană T a înaintat hotărârea nr. 15809/27 aprilie 2007 pe actele care au stat la baza acesteia (f. 6 – 23 dosar fond).
De asemenea, şi prima instanţă în analizarea plângerii face referire la contestaţia din data de 16 martie 2007 adresată de recurentul-petent intimatei Comisia Locală B, or hotărârea nr. 15809/27.04.2007 priveşte tocmai modul de soluţionare a acestei contestaţii (f. 9 – 12 d.f.).
În mod greşit prima instanţă a respins plângerea ca tardiv formulată, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că intimata Comisia Judeţeană T a comunicat recurentului-petent, hotărârea atacată, conform art. 53 alin. 1 din Legea 18/1991.
Pe de altă parte, în recurs, cu adresa nr. 72/13 februarie 2009 (f. 53) recurentul petent a făcut dovada că hotărârea atacată i-a fost comunicată la data de 28 mai 2007, aşa încât plângerea depusă la data de 25 iunie 2007 a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991.
