Competenţa instanţei de administrativ este determinată de calitatea de funcţionar public a persoanelor reclamante care îşi revendica drepturi de natura salariala, iar instanţa este datoare să-şi verifice competenţa şi să dispună în consecinţă, în situaţia în care reclamantul are fie calitatea de funcţionar public, fie aceea de personal contractual.
Modalitatea contradictorie de soluţionare a unei asemenea cererii, în condiţiile în care, după disjungerea acţiunii formulate de personalul contractual, instanţa se pronunţă pe fondul pretenţiilor acestor reclamanţi, precum şi nelămurirea situaţiilor pretenţiilor în întregul lor, nelămurirea situaţiei intervenienţilor în cauza, impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
Prin Sentinţa civilă nr. 177 din 11 februarie 2011, pronunţată în dosarul nr. 391/102/2010 al Tribunalului Mureş, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean Mureş, s-a admis excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune pentru pretenţiile aferente perioadei 1 ianuarie 2007 – 11 februarie 2007, s-a respins cererea formulată de reclamantul Sindicatul A. Târgu Mureş, în numele şi pentru membri de sindicat, funcţionari publici, A.I., S.A.I., C.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Mureş, s-a respins cererea aceloraşi reclamanţi în contradictoriu cu pârâta D.G.A.S.P.C. Mureş, şi s-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta D.G.A.S.P.C. Mures, în contradictoriu cu Consiliul Judeţean Mureş, ca rămasă fără obiect.
În considerentele hotărârii, s-a reţinut că prin acţiunea dedusă judecăţii, s-a solicitat acordarea de drepturi salariale,că raportul de serviciu este stabilit între reclamanţi şi pârâta D.G.A.S.P.C. Mureş, situaţie în care Consiliul Judeţean Mureş nu are calitate procesuală pasivă.
În legătură cu pretenţiile reclamanţilor pentru petitele 4 şi 5 din acţiune, respectiv Acordarea sporului de confidenţialitate, pentru perioada 1 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2009, şi a sporului pentru solicitare neuropsihică ridicată, pentru perioada 1 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2009, s-a reţinut ca prescrise pretenţiile pentru perioada 1 ianuarie 2007 – 11 februarie 2007, motivat prin aceea că acţiunea a fost înregistrată la data de 1 februarie 2010, peste termenul de prescripţie de 3 ani, prevăzut de Decretul –Lege nr.167/1958.
Pe fond, s-a reţinut că reclamanţii, au calitatea de funcţionari publici, în cadrul D.G.A.S.P.C. Mureş, iar drepturile salariale ale acestora au fost reglementate pentru perioada solicitată, prin Legea nr.188/1999 şi O.G. nr.6/2007, acte normative care nu prevăd în favoarea reclamanţilor drepturile salariale solicitate.
Împotriva acestei hotărâri, dar şi a încheierii civile din data de 28 ianuarie 2011, a declarat recurs Sindicatul A. Târgu Mureş, în numele reclamanţilor S.I., A.R.V., A.S., A.I., C.A. şi S.A.I., solicitând casarea hotărârii recurate şi modificarea încheierii, pronunţată la data de 28 ianuarie 2011, prin care s-a respins cererile de intervenţie formulate de S.I., A.R.V. şi A.S..
În motivarea cererii de recurs, se susţine că instanţa a procedat la respingerea cererilor de intervenţie formulate, cu încălcarea normelor de competenţă materială, în soluţionarea cererilor formulate de către salariaţi, care au calitatea de personal contractual, această cerere se impunea a fi soluţionată de către instanţele specializate în soluţionarea litigiilor de muncă, mai ales că, ulterior pronunţării acestei încheieri, aceeaşi instanţă a disjuns cererile formulate de personalul contractual şi trimis spre soluţionare instanţei competente să soluţioneze cererea reclamanţilor care aveau calitatea de personal contractual, printre aceştia regăsindu-se şi intervenienţii S.I., A.R.V. şi A.S..
În ceea ce priveşte criticile aduse Sentinţei civile nr. 117 din 11 februarie 2011, se susţine că, în primul rând, prima instanţă nu s-a pronunţat printr-o hotărâre asupra cererii de intervenţie, ci pe calea unei încheieri premergătoare, ceea ce impune casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Se mai arată de asemenea că prima instanţă nu a ţinut seama de prevederile art. 11 alin.1 lit. c din Legea nr. 130/1996, potrivit cărora, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toţi salariaţii încadraţi în toate unităţile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă, iar drepturile solicitate de către reclamanţi prin acţiune, erau prevăzute în contractul de muncă la nivelul unităţilor de asistenţă socială.
De altfel şi Legea nr. 188/1999 prevede, prin art. 117, că dispoziţiile legii se completează cu prevederile legislaţiei muncii precum şi cu reglementările de drept comun, civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice.
Se mai arată că aplicabilitatea contractului colectiv de muncă a fost recunoscută prin decizii irevocabile pronunţate pentru angajaţii D.G.A.S.P.C. Mureş, exemplificând mai multe decizii pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta D.G.A.S.P.C. Mureş, solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea soluţiei primei instanţe ca temeinică şi legală, susţinând că în mod temeinic şi legal s-a apreciat ca fiind prescrise o parte din pretenţiile formulate de către reclamanţi, iar pe fond, se susţine că reclamanţii au calitatea de funcţionari publici, iar din analiza contractului colectiv de muncă nr.591/2007, reiese că acesta se aplică numai salariaţilor angajaţi cu contract individual de muncă nu şi funcţionarilor publici. Se precizează de asemenea că instituţia nu are încheiat contract colectiv de muncă la nivel de unitate iar pe de altă parte nici nu s-a făcut dovada cheltuielilor de transport solicitate de către reclamanţi.
În legătură cu sporurile solicitate, se susţine că reclamantele nu se încadrează în categoria pentru care este prevăzut sporul de confidenţialitate iar în legătură cu sporul pentru solicitare neuropsihică, se arată că prevederile art. 8 din H.G. nr. 281/1993, au fost abrogate prin Legea nr.330/2009, acest spor fiind reglementat numai pentru personalul sanitar care lucrează în compartimente de pediatrie, obstetrică ginecologie şi unităţile de asistenţă socială şi de ocrotire, iar reclamantele nu fac parte din categoria personalului sanitar, din cadrul instituţiei.
Pârâtul Consiliul Judeţean Mureş, prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea soluţiei primei instanţe, ca fiind temeinică şi legală, întrucât între reclamanţi şi instituţie nu există raporturi de serviciu, drepturile şi obligaţiile acestora sunt reglementate prin lege specială, contractul colectiv de muncă la care se face referire se aplică numai salariaţilor angajaţi cu contract individual de muncă.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate şi în limitele prevăzute de art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea a constat că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea dedusă judecăţii, Sindicatul A. Târgu Mureş, a solicitat în numele membrilor de sindicat, înscrişi în anexa fila 4 din dosar, A.area de despăgubiri băneşti, reprezentând dreptul special în cuantum de 74 lei/lună, prevăzut de art. 84 alin. 2 din CCM nr. 591/2007, pentru perioada 1 ianuarie 2008- 31 decembrie 2009, despăgubiri reprezentând dreptul special în cuantum de 7 lei, prevăzut de art. 84 alin. 5, pentru perioada 1 ianuarie 2008 – 31 decembrie 2009, plata cheltuielilor de transport, în cazul deplasării în interesul serviciului, precum şi pentru deplasările la şi de la locul de muncă, în cazul salariaţilor care au domiciliul în altă localitate decât locul de muncă, despăgubiri reprezentând sporul de confidenţialitate în cuantum de 15%, pentru perioada 1 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2009, şi a sporului de solicitare neuropsihică pentru perioada 1 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2009, despăgubiri care să fie actualizate în funcţie de indicele de inflaţie.
În cuprinsul acestei acţiuni nu se precizează dacă persoanele indicate în anexa ce face parte din acţiune, au calitatea de funcţionari publici, motiv pentru care instanţa pune în vedere reclamantului să precizeze calitatea persoanelor pentru care se solicită despăgubiri.
În raport de această dispoziţie, la fila 26 din dosarul de fond, se depune un tabel cu persoanele care au calitatea de funcţionari publici, în cadrul instituţiei pârâte D.G.A.S.P.C. Mureş, astfel că prin încheierea din 28 ianuarie 2011, se dispune disjungerea cauzei faţă de reclamanţii, angajaţi contractuali, B.L. s.a
Se constată nelegala compunere a completului de judecată şi se dispune transpunerea cauzei la Secţia civilă a Tribunalului Mureş, complet litigii de muncă.
Prin aceeaşi încheiere se respinge cererea de intervenţie formulată de către A.R.V., A.S. şi Ş.I., fără a se clarifica dacă aceştia au calitatea de angajaţi contractuali, situaţie în care se impunea verificarea prealabilă a competenţei materiale a instanţei de a se pronunţa asupra cererii de intervenţie formulată de către aceştia, sau dacă îndeplineau la nivelul instituţiei o funcţie publică ce-i permitea instanţei să se pronunţe din punct de vedere a competenţei asupra cererii de intervenţie.
Din cuprinsul aceleiaşi încheieri rezultă că acţiunea a fost disjunsă şi faţă de reclamantele A.I., S.A.I. şi C.A., şi cu toate acestea prin hotărârea recurată cererile lor sunt soluţionate, o parte prin admiterea excepţiei prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune iar pentru alte pretenţii, cauza a fost soluţionată pe fond.
Se constată de asemenea că la şedinţa publică din 28 ianuarie 2011, reprezentantul reclamanţilor precizează că se renunţă la pretenţiile solicitate prin petitul 3 al acţiunii, respectiv plata cheltuielilor de transport în cazul deplasării în interesul serviciului precum şi deplasările la şi de la locul de muncă în cazul salariaţilor care au domiciliul în altă localitate decât locul de muncă şi cu toate acestea instanţa de fond analizează aceste pretenţii şi respinge cererea ca fiind nefondată, întrucât nu s-au produs probe din care să rezulte sumele cheltuite cu efectuarea transportului.
Având în vedere modalitatea contradictorie de soluţionare a acţiunii reclamantului Sindicatul A. Târgu Mureş, în numele salariaţilor, în sensul că în situaţia reclamantelor A.I., S.A.I. şi C.A., se dispune disjungerea acţiunii şi trimiterea dosarului la complet de litigii de muncă şi cu toate acestea s-a pronunţat şi pe fond asupra pretenţiilor acestor reclamante, s-a respins cererea de intervenţie a reclamanţilor S.I., A.R.V. şi A.S., fără a se stabili în concret dacă aceştia aveau calitatea de personal contractual, situaţie în care se impunea verificarea competenţei instanţei de contencios administrativ de soluţionare a cererii de intervenţie, sau dacă îndeplineau o funcţie publică în cadrul instituţiei pârâte, calitate ce atribuia competenţa instanţei de a se pronunţa asupra cererii de intervenţie dar nici nu a fost lămurită situaţia pretenţiilor din petitul 3 al acţiunii, având în vedere că la şedinţa publică din 28 ianuarie 2011, s-a declarat că se renunţă la aceste pretenţii, dar cererea a fost soluţionată pe fond, instanţa de control apreciază că, în speţă, sunt incidente prevederile art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, şi se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Tribunalul Mureş, Secţia de contencios administrativ, ocazie cu care se va lămuri situaţia intervenienţilor S.I., A.R.V. şi A.S., a reclamantelor A.I., S.A.I. şi C.A., precum şi poziţia părţilor faţă de petitul 3 al acţiunii.
Pentru toate aceste considerente, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 312 alin.1 şi 3 Cod procedură civilă, a admis recursul reclamantului Sindicatul A. Târgu Mureş, a casat hotărârea şi încheierea recurată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
