C.A. Ploieşti, decizia nr. 164 din 2 aprilie 2003
Prin sentinţa penală nr. 250/2002 a Tribunalului Buzău, s-a dispus condamnarea inculpatului Z.I. la 5 ani închisoare şi 2.500.000 amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat în forma tentativei, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) Cod penal, şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal raportat la dispoziţiile Legii nr. 169/2002. Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus condamnarea inculpatului C.V. la 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal. În fapt, s-a reţinut că, după ce au consumat băuturi alcoolice într-un bar din comună, inculpatul C.V. i-a adresat injurii inculpatului Z.I., iar acesta a ripostat în acelaşi mod, după care C.V. l-a lovit cu pumnul în faţă pe Z.I., acesta s-a dezechilibrat şi a căzut peste masa pe care se aflau halbe de bere, care s-au spart. În replică, inculpatul Z.I. a luat o halbă de bere, a spart-o de perete şi, cu aceasta, i-a aplicat inculpatului C.V. o lovitură în zona gâtului, provocându-i o sângerare abundentă, care i-a pus în primejdie viaţa.
Curtea de Apel Ploieşti, prin decizia penală nr. 164/2003, a înlăturat prevederile art. 74 şi art. 76 lit. e) Cod penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal şi a dispus condamnarea inculpatului Z.I. la 1 an închisoare, pedeapsă care a fost contopită cu cea de 5 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de omor calificat. Totodată, s-a dispus majorarea pedepsei aplicate inculpatului C.V., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, de la 1 an la 2 ani închisoare. Instanţa de apel a apreciat că în mod greşit s-au reţinut prevederile art. 76 lit. e) Cod penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal şi i s-a aplicat inculpatului Z.I. pedeapsa de 2.500.000 lei amendă penală. În cauză erau aplicabile prevederile art. 76 lit. d) Cod penal, întrucât pedeapsa prevăzută pentru această infracţiune are limita minimă de 1 an închisoare şi cea maximă de 5 ani închisoare, astfel încât nu se putea aplica sancţiunea amenzii. În plus, faţă de gravitatea faptelor şi amploarea conflictului, ţinând seama şi de sancţiunea de 5 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de omor calificat în forma tentativei, nici nu era cazul să se aplice sancţiunea amenzii. Sentinţa este nelegală şi pentru faptul că, reţinându-se pentru una dintre faptele săvârşite circumstanţe atenuante personale, se impunea reţinerea acestora şi pentru cealaltă faptă, întrucât aceste circumstanţe acţionează pentru toate faptele deduse judecăţii şi nu se pot aplica în mod selectiv. Oricum, Curtea de Apel Ploieşti a considerat că în mod greşit au fost reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal, pentru cea de a doua infracţiune. Instanţa de control judiciar a mai constatat că soluţia instanţei de fond este greşită şi sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului C.V. Acesta a fost iniţiatorul conflictului, este recidivist şi din executarea ultimei pedepse a fost liberat condiţionat la 14.05.2002, astfel încât se impunea aplicarea unei pedepse mai severe şi nu o pedeapsă la limita minimă prevăzută de textul incriminator.
