1.obligarea pârâtei Universitate la plata drepturilor salariale pentru perioada 1.10.2008 -31.12.2008 în cuantum net de 4830 lei cu dobândă legală de la data când trebuia efectuată plata ,plus daune interese în cuantum de 1000 lei.
2.obligarea pârâtei la plata sporului în cuantum de 15% din salariul de bază prevăzut de art.90 pct.5 coroborat cu art.50 alin.10 din Legea 128/97 .
În fiine se solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Din motivarea acţiunii se reţine că reclamanta a fost invitată de către Universitatea din Austria pentru a conduce un centru de cercetare pentru o perioadă de 3 luni iar la întoarcerea în ţară a constatat că pârâta refuză plata drepturilor salariale deşi a fost înştiinţată despre invitaţia primită. Totodată reclamanta arată că în salarizarea pe anul 2009 nu a fost calculat sporul de 15% conform art.90 pct.5 coroborat cu art.50 alin. 10 din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Deşi s-a încercat soluţionarea pe cale amiabilă ,întrucât pârâta nu şi-a schimbat atitudinea se promovează prezenta acţiune .
In drept se invocă art.161 şi 164 Codul muncii şi Legea 128/1997.
Conform art.285 Codul muncii acţiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
Pârâta prin întâmpinarea depusă la la fila 40-42 dosar solicită respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală ,precum şi obligarea reclamantei la restituirea sumei de 2633 lei reprezentând sumă nedatorată ,încasată de salariată în perioada februarie –iunie 2009.
În privinţa pretenţiilor reclamantei pârâta arată că în perioada octombrie –decembrie 2008 aceasta nu a fost prezentă la universitate fiind plecată în străinătate,iar orele programate în semestrul I al anului universitare 2008-2009 –respectiv cele de la disciplina Drept Constituţional şi Instituţii publice au fost trecute în semestrul II al aceluiaşi an universitar ,datorită absenţei reclamantei.
Totodată pârâta arată că reclamanta nu a plecat în străinătate în condiţiile stipulate de art 101(5) din Legea 128/1997 ,iar Senatul Universităţii nu a aprobat ca această perioadă să fie considerată concediu plătit.
Mai mult de atât pârâta arată că nici în semestru II al anului universitar 2008-2009,reclamanta nu a fost prezentă la activităţile didactice lipsind mult motivat ori nemotivat ,fapt pentru care se solicită în condiţiile art.272 (1) Codul muncii restituirea sumei de 2633 lei ca fiind nedatorată.
Solicitarea pârâtei formulată la punctul 2 din întâmpinare ,instanţa o califică ca fiind o cerere reconvenţională întemeiată pe dispoziţiile art.272 (1) Codul muncii.
În cauză la solicitarea reclamantei a fost încuviinţată o expertiză contabilă pentru determinarea cuantumului drepturilor salariale pretinse.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului precum şi a probelor administrate în cauză ,instanţa apreciază ca nefondate atât pretenţiile reclamantei cât şi a pârâtei pentru următoarele considerente:
Reclamanta este angajata Universităţii din 01.10.2004 îndeplinind funcţia de conferenţiar universitar (copie Carnet Muncă f. 12-22 dosar).
În perioada indicată în acţiune respectiv octombrie 2008 -31 decembrie 2008 reclamanta nu a desfăşurat activităţi didactice cu studenţii Universităţii fiind invitată la Universitatea din Austria ,împrejurare necontestată de pârâtă.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de pârâtă rezultă fără putinţă de tăgadă că în perioada octombrie 2008 –decembrie 2008 reclamanta nu figurează în concediu plătit şi nici ca prezentă în universitate dovadă fiind reprogramarea orelor pentru disciplinele predate ,în semestru II al anului universitar 2008-2009.
Corespunde adevărului că despre invitaţia primită conducerea Universităţii a avut cunoştinţă ,dar ,în lipsa unei hotărâri a Senatului Universităţii ori a unui acord între cele două universităţi astfel cum prevede art.101(5) din Legea 128/97 pretenţiile reclamante sunt nefondate lipsite de orice suport probatoriu şi legal totodată,astfel că prevederile art.161 şi 163 Codul muncii nu sunt aplicabile cauzei, şi nici dispoziţiile art.161(4) Codul muncii invocate de reclamantă nu îşi găsesc aplicabilitate întrucât în situaţia dată nu există întârziere nejustificată a plăţii salariului dată fiind lipsa activităţii didactice în acea perioadă.
În atare situaţie acordarea sporului de 15% pentru această perioadă va fi de asemenea respinsă ,dată fiind absenţa din instituţie şi implicit neacordarea salariului cuvenit pentru perioada octombrie –decembrie 2008.
Pretenţiile pârâtei reclamant reconvenţional întemeiată pe dispoziţiile art.272 Codul muncii vor fi de asemenea respinse date fiind înscrisurile depuse la dosarul cauzei,şi anume certificate medicale ,condică prezenţă şi statele de plată din care rezultă că s-a făcut plata salariului cuvenit reclamantei.
Dacă pârâta în acea perioada a plătit integral drepturile cuvenite reclamantei deşi nu a fost prezentă pe întreaga perioadă,conform unei înţelegeri nescrise ,această împrejurarea nu face dovada aplicabilităţii prevederilor art.272 (1) Codul muncii pe care îşi întemeiază angajatorul pretenţiile.
Pentru considerentele expuse ,precum şi în limita probatoriului administrat în cauză atât acţiunea principală astfel cum a fost formulată şi precizată cât şi cererea reconvenţională au fost respinse ,situaţie în care s-a respins şi cererea reclamantei cu privire la plata cheltuielilor de judecată.
