Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea introductivă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 16.01.2009 sub nr. 250/327/2009, reclamanta ………….. în contradictoriu cu pârâta ………… a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să anuleze dispoziţia nr. ………………., să admită cererea de rectificare şi să dispună rectificarea actului de naştere înregistrat în registrul Stării Civile a oraşului Tulcea la nr. ………… în sensul că la rubricile “numele titularului”, “numele tatălui” şi “numele mamei” să se treaca “………” în loc de “…………”.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că este fiica numiţilor …………., mama sa numita ………….. fiind fiica numiţilor ………………… Bunicii materni erau cunoscuţi în localitate sub numele de “………..”, astfel că la întocmirea actului de naştere al mamei sale la rubricile titularului, numele mamei şi numele tatălui s-a trecut eronat numele de familie de “………..” în loc de “…………”. Mai arată reclamanta că s-a adresat cu cerere primarului municipiului Tulcea, care a emis dispoziţia 8195/2008, pe care înţelege să o conteste în prezenta cauză.
În drept, reclamanta invocă disp. Legii 119/1996.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare depusă la dosar prin serviciul registratură la data de 11.02.2009, prin care invocă excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei, competenţa de soluţionare revenind conform art. 2 pct. 1 lit d C.pr.civ. tribunalului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantă contestă dispoziţia nr. 8195/2008 emisă de primarul ………. prin care i s-a respins cererea de rectificare a actului de naştere înregistrat în registrul stării civile al ………….
În temeiul art. 137 C.pr.civ., instanţa procedează la soluţionarea cu prioritate a excepţiei de necompetenţă materială a Judecătoriei Tulcea, înainte de a intra în cercetarea fondului, în cauză nefiind incidente disp. art. 137 alin.2 C.pr.civ. privitoare la unirea excepţiei cu fondul, deoarece pentru soluţionarea excepţiei de procedură, absolută şi dilatorie, invocată din oficiu de către instanţă nu este necesară administrarea unor probe comune cu fondul cauzei.
Aşa cum rezultă din disp. art. 571 alin. 3 din Legea 119/1996 dispoziţia primarului unităţii administrativ-teritoriale poate fi contestată la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială îşi are sediul autoritatea emitentă, în condiţiile legii, norma legală constituind o normă de trimitere la dispoziţiile dreptului comun în ce priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei.
Competenţa materială se determină în cauză după natura litigiului. Astfel, dispoziţia primarului constituie un act administrativ individual, astfel încât cenzurarea acestuia este atributul de primă instanţă al tribunalului ca instanţă de drept comun în materia de administrativ în condiţiile art. 2 pct. 1 lit. d C.pr.civ., potrivit căruia procesele şi cererile în materie de contencios administrativ sunt de competenţa de primă instanţă a tribunalului.
Norma legală care reglementează competenţa materială în cauzele având acest obiect respectiv art. 571 din legea 119/1996 raportat la art. 2 pct.1 lit.d C.pr.civ., are caracter absolut, de la care nu se poate deroga, motiv pentru care instanţa urmează să admită excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Tulcea şi să îşi decline competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, ca instanţă de drept comun de contencios administrativ.
Pentru aceste considerente, instanţa va admite excepţia şi va declina competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Tulcea .
