Dosar nr- – cont.dec.de pensionare –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1093
Ședința publică din 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC SRL prin administrator, cu sediul în -, nr.62, județul S, împotriva sentinței nr. 1455 din 2 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă – în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat reclamantul intimat, asistat de avocat, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente și chematul în garanție intimat
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamantul intimat, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Arată că, în mod corect prima instanță a anulat decizia nr.34/29.01.2009 motivat de neîndeplinirea cerințelor de formă impuse de art.268 alin.2 din codul muncii și pentru neefectuarea cercetării disciplinare prealabile în condițiile art.267 din codul muncii. Astfel, deși a fost convocat la sediul societății și s-a prezentat la sediul societății, nu a fost audiat în legătură cu fapta ce i se impută întrucât administratorul nu se afla la societate. A depus la dosar chitanța nr.128/27.08.2009.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 23.03.2009 și precizată ulterior, reclamantul a chemat în judecată pârâta pentru anularea deciziei nr. 34 din 29.01.2009, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale actualizate în raport cu rata inflației de la data de 1.10.2008 și până la zi, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat contestatorul că decizia contestată nu îndeplinește cerințele art. 268 alin. 2 din codul muncii în sensul că nu cuprinde nici o descriere a faptei ce i se impută și nici o precizare privind obligațiile de serviciu încălcate iar cercetarea disciplinară nu a fost efectuată în condițiile legii. Astfel, deși a fost convocat și s-a prezentat la sediul societății, nu a fost audiat în legătură cu fapta ce i se impută întrucât administratorul nu se afla la sediul societății.
Pe fondul cauzei reclamantul a arătat că nu se face vinovat de abaterea disciplinară reținută în sarcina sa întrucât pe data de 3.12.2008 a fost agresat de administratorul societății care ulterior nu l-a mai primit la serviciu.
În susținerea acțiunii reclamantul a depus la dosar copia carnetului de muncă (filele 3-12).
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea contestației și a formulat cerere de chemare în garanție a administratorului G pentru ca în situația admiterii acțiunii acesta să fie obligat la plata daunelor solicitate de reclamant motivat de faptul că fără a-i consulta pe ceilalți asociați a luat măsuri păgubitoare pentru societate.
În susținerea poziției sale procesuale și a cererii de chemare în garanție pârâta a depus la dosar copii după certificatul constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerțului, referat de sesizare a abaterii disciplinare, dispoziția nr. 34 din 29.01.2009 (fila 29), convocare (fila 30 dosar).
Prin sentința nr.1455 din 2.07.2009Tribunalul Suceavaa admis acțiunea reclamantului și a anulat dispoziția nr.34 din 21.01.2009 emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta din urmă să-i plătească reclamantului drepturile salariale aferente perioadei 1.10.2008 – 2.07.2009, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății.
Totodată, prin aceeași sentință s-a admis cererea de chemare în garanție a numitului G, formulată de pârâta SC “” SRL și a fost obligat chematul în garanție să plătească pârâtei sumele reprezentând drepturi salariale actualizate cu rata inflației achitate reclamantului, pentru perioada 1.10.2008 – 2.07.2009.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, decizia contestată nu conține elementele prevăzute de art.268 alin.2 codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, respectiv: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, prevederile legale încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat cu ocazia cercetării disciplinare, instanța competentă să soluționeze contestația.
Totodată a reținut că, în temeiul art.78 rap.la art.154 și 161 codul muncii, reclamantului i se cuvin drepturile salariale aferente perioadei 1.10.2008 – 2.07.2009, actualizate conform indicelui de inflație.
Cât privește cererea de chemare în garanție, s-a reținut că este întemeiată, motivat de faptul că atât propunerea de sancționare cât și decizia de concediere dată cu nerespectarea dispozițiilor legale au fost emise de numitul G, care astfel a determinat răspunderea societății și obligarea acesteia la acordarea de despăgubiri constând în drepturi salariale.
Împotriva acestei sentințea formulat recurs pârâta SC ” “SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului declarat, pârâta a arătat că, în mod eronat instanța de fond a reținut că decizia contestată nu cuprinde cerințele arătate sub sancțiunea nulității absolute de dispozițiile art.268 codul muncii, această soluție fiind o consecință a analizei superficiale a probatoriului administrat în cauză.
Astfel, arată recurentul, din referatul nr.65 din 10.12.2008 rezultă în ce a constat abaterea disciplinară pentru care a fost sancționat reclamantul, respectiv că “începând cu data de 1.12.2008 nu s-a prezentat la muncă”, iar din convocarea înregistrată sub nr.1/12.01.2009 (a cărei confirmare de primire s-a depus în recurs) rezultă că “urmare a părăsirii locului de muncă de către reclamant societatea a fost pusă în imposibilitatea de a-și executa lucrările planificate”.
Totodată, recurenta a solicitat suspendarea executării hotărârii recurate, până la soluționarea recursului.
Deși legal citat, reclamantul intimat nu a formulat întâmpinare.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, ce vizează dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată neîntemeiat recursul.
În concordanță cu dispozițiile art.268 alin.1 și 2 din codul muncii “Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice, de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie, se cuprind în mod obligatoriu: descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din Statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării prealabile sau motivele pentru care, în condițiile art.267 alin.3, nu a fost efectuată cercetarea, temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară, termenul în care poate fi contestată sancțiunea și instanța competentă”.
Examinând decizia contestată, aflată la fila nr.29 dosar fond s-a constatat că aceasta nu cuprinde elementele cerute de art.268 alin.2 codul muncii respectiv: descrierea abaterii disciplinare, dispozițiile legale încălcate, motivele pentru care s-au înlăturat apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea prealabilă, instanța competentă, astfel încât evident, în virtutea dispozițiilor legale citate mai sus, este lovită de nulitate absolută.
Faptul că, într-un alt referat s-a consemnat că abaterea săvârșită de salariat ar fi fost “absența nemotivată de la muncă”, nu poate avea nicio relevanță, dispozițiile art.268 alin.2 codul muncii fiind imperative și de strictă aplicare.
Pe de altă parte, descrierea faptei nu este singurul element dintre cele care ar trebui să le cuprindă decizia de concediere, potrivit art.268 alin.2 codul muncii, care lipsește în speță, iar nulitatea absolută intervine chiar și dacă ar lipsi un singur element dintre cele enumerate.
Pentru aceste aspecte, în mod just instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea deciziei și în consecință, plata drepturilor salariale aferente perioadei 1.10.2008 – 2.07.2009 actualizate cu rata inflației la data plății.
Cum față de restul dispozițiilor sentinței recurate nu s-au formulat critici, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, curtea constatând legală și temeinică hotărârea recurată, va respinge ca nefondat recursul pârâtei SC “”SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SRL prin administrator, cu sediul în -, nr.62, județul S, împotriva sentinței nr. 1455 din 2 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă – în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească reclamantului intimat suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact.
2 ex. 22.10.2009
jud.fond:
