Tribunalul arbitral a constatat că termenul de soluţionare a prezentului litigiu trebuia să expire la data de 19 noiembrie 2006. La termenul din 17 noiembrie 2006, instanţa arbitrală a dispus, pentru motive temeinice (nccesitatea depunerii de către expert a răspunsului la obiecţiunilc formulate de părţi la raportul de expertiză), prelungirea termenului de arbitraj cu cel mult două luni. de la data de 19 noiembrie 2006 până la data de 19 ianuarie 2007. La termenul din 31 ianuarie 2007, când s-a fixat termen de arbitrare după repunerea dosarului pe rol, pârâta nu a pus în discuţie cxcepţia de caducitate, ci a consimţit la o nouă prelungire a termenului arbitrajului. Mai mult. la termenul din 14 februarie 2007, avocaţii pârâtei au solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, iar la termenul din 22 februarie 2007. când expertul nu a răspuns la întrebările suplimentare formulate de Tribunalul arbitral, la cel din 8 martie
2007. când de asemenea expertul nu a depus un răspuns complet la întrebările formulate de Tribunalul arbitral, pârâta de asemenea nu a ridicat problema depăşirii termenului – şi a caducităţii arbitrajului fiind de acord cu prelungirea termenului, in atare situaţie, faţă de comportarea pârâtei – care nu numai că a fost de acord cu prelungirea duratei arbitrajului, dar chiar a determinat-o prin solicitări de termen şi administrarea de probe . nu s-a putut reţine că pârâta mai este în drept ca. întemeindu-se pe propria comportare, să mai poată invoca caducitatea arbitrajului.
în consecinţă, cxcepţia caducităţii arbitrajului invocată de pârâtă a fost respinsă.
Sentinţa arbitrală nr. 79 din 19 aprilie 2007
