Excepţia prematurităţii cererii invocată de pârâta G.B.S., motivat de faptul că reclamanta nu a notillcat-o în perioada dintre 27 iunie 2007 (când i-a fost comunicată hotărârea arbitrală nr. 149 din 27 iunie 2007) şi 29 iunie 2007 (când reclamanta a introdus prezenta cerere în evacuare), „să solicite încetarea contractului şi care să îndeplinească condiţiile de formă şi fond prevăzute de contract”, a fost respinsă.
Excepţia prematurităţii se invocă în legătură cu dreptul subiectiv civil dedus judecăţii, care este supus unui termen sau unei condiţii suspensive, care nu s-au împlinit.
Cu privire la această excepţie. Tribunalul a constatat că reclamanta a formulat iniţial acţiunea în evacuare întemeindu-se pe expirarea termenului contractului de închiriere; ulterior, prin precizarea acţiunii, reclamanta şi-a modificat temeiul evacuării, arătând că a notificat pârâtei rezilierea contractului potrivit pactului comisoriu conţinut de art. 19.2 din contract, din cauza ncrespectării obligaţiei prevăzute de art. 5.1 din contract (pârâta comercializează în spaţiul în litigiu jucării, deşi textul menţionat prevedea obligaţia de a comercializa articole de piele „de foarte bună calitate”).
Articolul 19.2 din contract conţine, într-adevăr. un pact comisoriu de gradul IV, care prevede: „în cazul în care locatarul va comite orice încălcare gravă a prezentului contract de închiriere, inclusiv cele menţionate în art. 19.1 de mai sus, locatorul va avea dreptul să rezilieze prezentul contract de închiriere în urma trimiterii unei notificări carc va avea efect imediat, dacă nu este prevăzut altfel în prezentul contract de închiriere”.
Cu privire la notificare. Tribunalul a constatat că reclamanta a expediat-o, la dosar afiându-se copia ei şi a dovezii comunicării sale către pârâtă. Prin această notificare, reclamanta i-a pus în vedere pârâtei să părăsească spaţiul în litigiu, arătând că a înţeles să rezilieze contractul, potrivit art. 19.2. deoarece pârâta nu a respectat art. 5.1 din contract. Prin urmare, notificarea nu lipseşte, ci a fost comunicată pârâtei, după cum rezultă din probele de la dosar.
Pe de altă parte, aşa cum rezultă din înscrisul „borderou predare-primirc expediţii”, notificarea a fost primită de pârâtă, al cărei reprezentant a semnat de primire. De altfel, pârâta. în „notele scrise”, nici nu a susţinut că nu a primit notificarea, ci numai că aceasta nu a fost expediată în perioada 27 iunie 2007 – 29 iunie 2007. Or, această împrejurare nu poate avea nicio semnificaţie, deoarece nicio clauză contractuală nu prevede o anumită perioadă în care trebuie expediată notificarea: esenţială este luarea la cunoştinţă a conţinutului notificării, pe care pârâta nu a negat-o.
Faţă de aceste argumente, este evident că pârâta a luat cunoştinţă de notificarea reclamantei privind rezilierea contractului, ceea ce face ca dreptul celei din urmă de a cere
evacuarea, subsecvent rezilierii contractului, să se fi născut, astfel încât acţiunea nu poate fi socotită prematură. în aceste condiţii, cxcepţia prematurităţii acţiunii a fost respinsă ca neîntemeiată.
Sentinţa arbitrală nr. 269 din 10 decembrie 2007
