Dosar nr- – cont.dec.de sancționare –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.149
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Vințilă Narcisa
JUDECĂTOR 3: Ciută Eugenia
Grefier – –
Pe rol, judecarea recursului declarat de Banca Cooperatistă Sporul – prin director, cu sediul în comuna, județul B, împotriva sentinței civile nr.837 din 17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul recurentei și contestatoarea intimată -.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța a invocat excepția tardivității formulării recursului și a rămas în pronunțare cu privire la aceasta.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani sub nr- din data de 18.02.2009 contestatoarea – a solicitat constatarea nulității deciziei nr.19 din 21.01.2009 emisă de intimata Banca Cooperatistă Sporul și repunerea în funcția deținută anterior emiterii deciziei.
În fapt, contestatoarea a arătat că prin decizia nr.19/2009 a fost schimbată din funcția de salariat cu responsabilități în administrarea riscurilor în funcția de economist în cadrul compartimentului contabilitate, decizie care este lovită de nulitate întrucât nu este motivată în fapt, neaducându-i-se la cunoștință motivele pentru care va trebui să ocupe o altă funcție în cadrul unității.
Contestatoarea nu a indicat temeiul de drept al pretențiilor formulate, dar față de motivarea în fapt a acestora, tribunalul a constatat că este reprezentat de art.281, 283 alin.1 lit.a și art.41 din Codul muncii.
Pârâta nu a depus întâmpinare la contestație, dar, la solicitarea instanței a trimis la dosar înscrisurile necesare soluționării contestației.
Prin sentința civilă nr.837 din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr- a fost admisă contestația, constatată nulitatea absolută a deciziei și s-a dispus repunerea contestatoarei în funcția deținută anterior emiterii deciziei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Conform art.1 din decizia nr.19/21.01.2009 emisă de pârâtă, începând cu data de 21.01.2009 s-a “aprobat schimbarea pentru salariata – din funcția de salariat cu responsabilități în administrarea riscurilor pe funcția de economist în cadrul compartimentului contabilitate”.
Așadar, prin această decizie angajatorul a decis în mod unilateral cu privire la modificarea contractului individual de muncă al reclamantei, în sensul schimbării funcției, respectiv a felului muncii acesteia.
Însă, conform art.41 alin.1 din Codul muncii, “Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților”.
Totodată, conform art.41 alin.2 din Codul muncii, “Cu titlu de excepție modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod”, respectiv în cazul delegării și detașării salariatului precum și în situațiile prev. de art.48 din Codul muncii, conform căruia:” Angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământului salariatului, și în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului, în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod”.
În cauză, pârâta nu a dovedit existența consimțământului reclamantei la modificarea contractului său de muncă, respectiv a felului muncii prestate și nici a vreunuia din cazurile prevăzute de textele legale suscitate pentru modificarea temporară unilaterală a locului și felului muncii salariatei.
Deși angajatorul are dreptul, conform art.40 alin.1 lit.a și b din Codul muncii, să stabilească organigrama și funcționarea unității precum și atribuțiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, exercitarea acestor prerogative trebuie să aibă loc cu respectarea drepturilor salariatului și prin identificarea modalităților legale de rezolvare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Banca Cooperatistă Sporul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că au emis decizia prin care salariata a fost schimbată din funcția de salariat cu responsabilități pe linia administrării riscurilor semnificative deoarece prin adresa nr.VI/CC/5772/29.09.2008 emisă de Banca Centrală Cooperatista s-a dispus identificarea situațiilor de incompatibilitate pe linia administrării riscurilor semnificative. Ulterior, prin adresa nr.6626/25.11.2008 emisă de Banca Centrală Cooperatistă s-a dispus eliminarea incompatibilităților, respectiv salariata -, fostă, să nu mai îndeplinească responsabilități pe linia administrării riscurilor semnificative.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.304 alin.9 Cod procedură civilă.
Intimata, legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 16.02.2010 instanța a invocat excepția tardivității formulării recursului.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra excepției, Curtea reține următoarele:
Astfel, conform art. 301 Cod proc. civilă coroborat cu art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
Termenul de recurs, fiind termen pe zile, se calculează pe zile libere, potrivit prevederilor art.101 alin.1 Cod procedură civilă, neintrând în calcul nici ziua când a început să curgă, nici ziua când s-a sfârșit termenul.
Recurentei i s-a comunicat hotărârea atacată la data de 20 iulie 2009 așa cum rezultă din dovada de comunicare depusă la fila 90 dosar fond.
Cererea de recurs a fost înaintată prin poștă la data de 18 septembrie 2009 (fila 5 dosar recurs), cu depășirea termenului impus de dispoziția legală mai sus arătată.
Termenul de recurs este un termen legal imperativ – onerativ, așa încât nerespectarea lui atrage sancțiuni ferme.
Neexercitarea recursului în termenul prevăzut de lege atrage decăderea, aceasta fiind sancțiunea prevăzută de art.103 alin.1 Cod procedură civilă și, pe cale de consecință, hotărârea a devenit irevocabilă pe data expirării termenului de recurs.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă coroborate cu dispozițiile art.301 din același act normativ, urmează ca instanța să respingă recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat deBanca Cooperatistă Sporul– prin director, cu sediul în comuna, județul B, împotriva sentinței civile nr.837 din 17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă (dosar nr-), ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact.
2 ex. 17.02.2010
jud.fond:,
