Contestație decizie de concediere. Decizia 15/2008. Curtea de Apel Ploiesti


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR.15

Ședința publică din data de 15 ianuarie 2008

PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă

JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Marilena

: –

Grefier: –

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata Primăria Municipiului P, prin primar, cu sediul în P,–4, județul P, împotriva sentinței civile nr.1416 din 9 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în P,-, -.1,.23, județul P și intimata Regia Autonomă de Transport Public P, cu sediul în P,-, județul

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-intimată Primaria Municipiului P, , intimatul-contestator, personal și asistat de avocat din Baroul Prahova, potrivit contractului de asistență juridică 81/2007, lipsind intimata Regia Autonoma de Transport Public

Procedura legal îndeplinită.

Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen și s-a solicitat suspendarea executării sentinței până la soluționarea recursului.

Consilier juridic, pentru recurenta-intimată Primaria Municipiului P declară că renunța la cererea de suspendare a executării hotărârii întrucât aceasta a și fost executată.

Avocat pentru intimatul-contestator depune la dosar înscrisuri noi, în copie, pe care le comunică și recurentei, respectiv: certificat de grefă eliberat la data de 04.10.2007 de Curtea de Conturi a României (în dublu exemplat), adresa nr.609/VIII/1/12.11.2007 a Parchetului de le lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 15.10.2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție pronunțată în dosarul nr.84/P/2006, adresa nr.1717/30.01.2006 a P, 2 anexe la contractul de performanță ale domnului, situație privind gradul de îndeplinire a criteriilor de performanță pe anul 2006. Declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.

Consilier juridic pentru recurenta-intimata Primaria Municipiului P declară că a luat cunoștință de actele depuse de intimatul-contestator, alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.

– 2 –

Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților prezente că nu mai au cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Având cuvântul în fond pentru recurenta-intimată Primaria Municipiului P, consilier juridic arată ca primul motiv de recurs este cel prevăzut de art.304 pct.3 Cod procedură civilă, când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanței. Apreciază că acțiunea promovată întrunește caracterele unei acțiuni în administrativ, de natură a atrage competența materială a secției de contencios administrativ.

C de al doilea motiv de recurs este cel prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Din materialul probator depus la dosarul cauzei se desprinde, fără tăgadă, concluzia ca sancțiunea disciplinată aplicată intimatului s-a realizat în concordanță deplină cu legea și importanța serviciului pe care-l conduce.

Solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată.

Având cuvântul în fond pentru intimatul-contestator, avocat, referitor la motivul de recurs invocat în temeiul dispozițiilor art.304 pct.3 Cod procedură civilă, arată că potrivit Codului d e procedură civilă se tratează instituția competenței materiale a instanțelor judecătorești, făcând distincție asupra competențelor judecătoriei, tribunalului, curții de apel și Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar ca atare nu există conflict de competență și nici nu se poate invoca excepția necompetenței materiale în ipoteza în care, se impunea a se cerceta caracterizarea unei acțiuni ca fiind civilă, comercială ori de contencios administrativ,dacă, în oricare dintre cazuri, competența materială aparține aceleiași instanței, în speță Tribunalul Prahova.

Să se observe că decizia emisă de Primarul municipiului P are ca obiect și produce efecte asupra unui contract individual de muncă, acesta nefăcând parte din categoriile de contracte strict și limitativ prevăzute de teza a II-a a art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004.

Decizia contestată nu poate fi apreciată ca act emis de o autoritatea publică în vederea organizării și exercitării legii.

Referitor la motivul de recurs invocat în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arată că recurenta face o expunere asupra unor pretinse greșeli în analiza și interpretarea probatoriilor administrate în cauză, ceea ce, este inadmisibil ulterior modificării Codului d e procedură civilă prin intrarea în vigoare a nr.OUG138/2000.

Învederează că recurentul nu a săvârșit nicio abatere disciplinare, iar sancțiunea disciplinară aplicată este extremă.

În perioada în care intimatul-contestator și-a desfășurat activitatea a făcut eforturi pentru a dezvolta și eficientiza organizarea și funcționarea, în acest sens să se rețină actele noi depuse la dosar din care rezultă că au fost îndeplinite criteriile de performanță.

Depune la dosar concluzii scrise și solicită instanței să-și însușească apărările formulate în acestea.

– 3 –

Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței nr.4644/15.01.2008 pe care o depune la dosar.

CURTEA:

Deliberând asupra recursului formulat de intimatul Municipiul P – prin primar, împotriva sentinței civile nr. 1416 din 9 noiembrie 2007 a Tribunalului Prahova, constată următoarele:

Contestatorul a chemat în judecată pe intimații Municipiul P – prin primar și Regia Autonomă de Transport Public P, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a dispoziției nr.7175 din 27 martie 2007 privind desfacerea contratului său individual de muncă, iar în subsidiar anularea acestei dispoziții, reintegrarea sa în funcția deținută anterior emiterii deciziei contestate, aceea de director general la. P, obligarea intimaților la plata despăgubirilor reprezentând salariul și celelalte drepturi bănești de care a fost lipsit începând cu data concedierii și până la reintegrarea efectivă în muncă și plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale.

În motivarea acțiunii contestatorul a arătat că începând cu data de 1 aprilie 2005 avut calitatea de salariat al intimatei P unde îndeplinit funcția de director general în baza unui contract individual de muncă încheiat pe o perioadă nedeterminată, până la data de 27 martie 2007, când prin Dispoziția nr.5981 din 28 martie 2007, Primarul municipiului Pad ispus suspendarea contractului său de muncă iar, ulterior prin dispoziția nr.7175 din 27 martie 2007 i-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, reținându-se că în calitatea pe care o avea, la data de 21 februarie 2007 în timpul orelor de program a organizat o ședință fără acordul sindicatului cu salariații Regiei în care a făcut afirmații grave, care au adus atingere prestigiului autorității publice locale (instituției primarului), comunicări cu caracter politic și de ordin personal, incitarea personalului Regiei Autonome de Transport Public, fapte ce au provocat o stare de tensiune și confuzie în rândul acestora, au perturbat activitatea cu consecințe în desfășurarea serviciului public în interes local.

A mai arătat contestatorul că decizia contestată a fost emisă de Primarul municipiului P cu încălcarea dispozițiilor art. 63 alin.5 lit.e din Legea nr.215/2001 republicată în sensul că anterior emiterii dispoziției contestate prin care fost eliberat din funcția deținută, Primarul trebuia să informeze Consiliul Local P căruia îi revine competența de a confirma sau infirma măsura propusă, situație ce atrage nulitatea absolută a acesteia.

Contestatorul a mai susținut că în calitate de director general s-a preocupat permanent de dezvoltarea și eficientizarea activității regiei ca serviciu local de utilitate publică aflat în slujba cetățenilor, însă angajatorul, reprezentat prin primar, nu și-a respectat obligația asumată prin contractul de muncă, neasigurând la timp subvențiile aprobate de Consiliul Local P ivindu-se astfel dificultăți majore în desfășurarea activității unității și nemulțumiri în rândul salariaților cărora nu li s-au putut asigura tichetele de masă.

– 4 –

În dovedirea contestației, contestatorul a depus la dosar copia dispoziției nr.7175 din 27 martie 2007 emisă de Primarul municipiului P, a confirmării de primire a acesteia, extras din Hotărârea nr.230 din 23 decembrie 2005 Consiliului Local P, copia contractului colectiv de muncă și Regulamentului de organizare și funcționare a aparatului propriu al Consiliului Local al municipiului P și a solicitat proba cu interogatoriu intimaților și audierea martorilor și.

Intimata Regia Autonomă de Transport Public P în baza disp. art. 115 Cod pr.civilă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, deși contestatorul a îndeplinit funcția de director general al regiei, contractul individual de muncă l-a încheiat cu Primăria municipiului P care prin decizia contestată a dispus și desfacerea disciplinară a acestuia.

Prin completarea la întâmpinare depusă la data de 9 mai 2007, intimata Pai nvocat excepția nelegalei constituiri completului de judecată, arătând că în opinia sa judecarea cauzei trebuie să fie făcută de Secția Comercială și de Contencios Administrativ a Tribunalului Prahova, întrucât dispoziția nr.7175/2007 ce face obiectul contestației este un înscris care întrunește condițiile unui act administrativ ce nu poate fi examinat în cadrul procedurilor de soluționare a conflictelor de muncă și asigurărilor sociale, de complete din cadrul Secției Civile.

Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, apreciind că măsura luată împotriva contestatorului este legală ș temeinică și a fost determinată de afirmațiile grave ale acestuia care au adus atingere prestigiului autorității publice locale (instituției primarului), comunicările cu caracter politic și de ordin personal și a incitării salariaților Regiei făcute în ședința organizată cu aceștia la data de 21 februarie 2007 în timpul orelor de program și fără acordul sindicatului.

S-a susținut de către intimată că în calitate de director general al regiei, contestatorul nu și-a respectat obligațiile ce-i reveneau ca angajator în relația cu personalul din subordine căruia trebuia să-i comunice periodic situația economică și financiară a unității, și nu să convoace salariații în vederea comunicării unor probleme strict personale de ordin politic.

Prin întâmpinarea formulată de Municipiul P – prin primar s- invocat, de asemenea, excepția nelegalei constituiri a completului de judecată pe baza acelorași argumente susținute prin întâmpinarea depusă de intimata

S-a arătat de către intimatul Municipiul P, prin întâmpinare, că, întrucât dispoziția atacată de contestator este un act administrativ emis de Primarul municipiului P, era necesară îndeplinirea procedurii prealabile instituită de dispozițiile Legii nr.554/2004, astfel încât, sub acest aspect, contestația a fost prematur introdusă.

Pe fondul cauzei, intimatul Municipiul Pas olicitat la rândul său respingerea contestației ca neîntemeiată, întrucât contestatorul în ședința organizată fără acordul sindicatului la data de 21 februarie 2007 făcut afirmații ce au adus atingere instituției primarului, comunicări cu caracter politic și de ordin personal ce au provocat o stare de tensiune și confuzie în rândul salariaților cu consecințe negative în desfășurarea normală a activității regiei.

– 5 –

Cu privire la solicitarea contestatorului de a se dispune plata daunelor morale, intimatul a arătat că aceasta este neîntemeiată, întrucât prin desfacerea contractului de muncă, contestatorului nu i-au fost aduse atingeri ale onoarei, demnității și prestigiului, pe de o parte, iar pe de altă parte conform practicii judiciare în materie, acestea se pot acorda numai în cazul în care sunt prevăzute de lege, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă.

Prin încheierea de ședință din data de 20 iunie 2007, instanța a respins excepția privind nelegala constituire a completului de judecată invocată de intimate, apreciind că dispoziția nr.7175/2007 prin care s- dispus desfacerea contractului de muncă, nu are caracterul unui act administrativ, fiind unul de dreptul muncii, întrucât face referire la un contract de muncă în care contestatorul are calitatea de angajat și nu de funcționar public.

După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova prin sentința sus-menționată admis în parte contestația formulată de contestatorul, a dispus anularea dispoziției nr.7175 din 27 martie 2007 emisă de Primarul municipiului P, reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior emiterii dispoziției, aceea de director general la. P și obligarea intimaților la plata către contestator a drepturilor salariale și a celorlalte drepturi de care a fost lipsit începând cu data concedierii și până la data reintegrării în funcția deținută anterior.

Prin aceeași sentință s-au respins cererile privind constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 7175/2007 și cea privind plata către contestator a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr.7175 din 27 martie 2007 emisă de Primarul municipiului P s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă a contestatorului, care începând cu data de 1 aprilie 2005 îndeplinea funcția de director general al Regiei Autonome de Transport Public P, după ce anterior prin dispoziția nr. 5981 din 28 februarie 2007 fost suspendat din funcție pentru o perioadă de 30 de zile.

S-a reținut în sarcina contestatorului că la data de 21 februarie 2007 în timpul orelor de program a organizat o ședință cu salariații fără acordul sindicatului, în care a făcut afirmații grave care au adus atingere prestigiului autorității publice locale, respectiv primarului, comunicării cu caracter politic și de ordin personal incitând totodată salariații, situație care a provocat o stare de tensiune și de confuzie și a perturbat activitatea unui serviciu public de interes local.

Din probatoriile administrate în cauză a rezultat că faptele imputate contestatorului nu corespund realității, deoarece la ședința din 21 februarie 2007 aceasta nu a făcut altceva decât să informeze salariații asupra problemelor legate de activitatea unității fără a face referiri cu caracter instigator la adresa primarului municipiului P, iar ședința a avut loc în mod spontan în urma unei emisiuni televizate în care s-a anunțat demisia contestatorului din funcție. Martorii au menționat că la ședință au participat personalul liber în acel moment, durata acesteia fiind de circa 30 minute, nefiind în nici un mod afectată desfășurarea activității serviciului public de transport.

În esență, informarea salariaților s-a referit la faptul că unitatea nu primea la timp subvențiile acordate de Consiliul Local și din acest motiv există

– 6 –

dificultăți economice. Nu s-au făcut referiri cu caracter politic, după cum nu s-a adus în nici un mod atingere prestigiului instituției primarului.

Față de această situație de fapt s-a concluzionat că abaterea reținută în sarcina contestatorului nu există și prin urmare sancționarea acestuia este nelegală.

Împotriva acestei sentințe intimatul Municipiul P – prim primarul a declarat recurs, criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în urma unui intern efectuat ulterior concedierii s-au constatat prejudicii produse prin deciziile manageriale greșite ale contestatorului și prin Hotărârea nr. 15/2007 a Consiliului de Administrație a Ps -a hotărât recuperarea prejudiciului de 8118,2 lei în care sens contestatorul a fost convocat la conciliere.

Totodată, recurentul a arătat că s-a cerut punerea în a sentinței recurată de către contestator, dar această situație creează un grav conflict de interese pentru că, acesta în calitatea de director general ar avea și sarcina de a urmării recuperarea prejudiciului cauzat prin faptele sale.

Cu privire la această situație care nu constituie motiv de recurs și a fost invocată de recurent ca un temei al suspendării executării, Curtea reține că la judecata pe fond a recursului contestatorul a depus la dosar copie de pe rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 15 octombrie 2007 Parchetului de pe lângă ÎCCJ.

Prin motivele de recurs depuse la dosar la 7 decembrie 2007 în termenul de recurs și care vor fi avute în vedere de către C, recurentul a criticat soluția și pentru greșita respingere a excepției de necompetență materială arătând că decizia contestată este un act administrativ cu caracter individual și potrivit Legii nr. 554/2004 contestația împotriva acesteia trebuia soluționată de instanța de contencios administrativ și nu de instanța de drept comun, respectiv completul specializat în soluționarea litigiilor de muncă care funcționează la nivelul tribunalelor.

Pe fond, recurentul susține că tribunalul a stabilit o situație de fapt greșită pentru că nu a avut în vedere toate probele de la dosar inclusiv nota explicativă dată de contestator din care a rezultat că la ședința din 21 februarie 2007 contestatorul a făcut și afirmații cu caracter politic în fața salariaților cu referire la pretinse deficiențe în activitatea Primarului municipiului

A mai susținut recurentul că, pe tot parcursul cât a ocupat funcția de director general contestatorul a luat o serie de măsuri abuzive care au dus la prejudicierea unității așa cum s-a stabilit prin procesul-verbal de control din 28 iulie 2006 al Curții de Conturi.

Aceleași gen de fapte a fost reținut în sarcina contestatorului și prin raportul de audit intern.

În fine, recurentul a arătat că potrivit art.77 din Lege nr.477/2004 personalului contractual din rândul căruia face parte și contestatorul îi este interzis să exprime aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu activitatea autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea cu politicile și strategiile acesteia ori cu proiecte cu caracter normativ și individual, dispoziții legale care au fost încălcate de către acesta atunci când solicitat sprijinul salariaților în lupta cu Primăria și a anunțat că și-a dat demisia din funcțiile de conducere din cadrul PNL P ca urmare a eliberării sale din calitatea de șef de campanie electorală la intervenția Primarului municipiului

– 7 –

Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:

În mod corect instanța de fond a respins excepția de necompetență materială invocată de recurent, deoarece dispoziția contestată chiar dacă a fost emisă de către Primarul municipiului P în calitate de reprezentant al unei autorități administrative, aceasta nu constituie un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, deoarece norma de drept material în temeiul căreia a fost emisă este reprezentată de Codul muncii și legalitatea, precum și temeinicia acesteia se examinează de către instanța competentă în soluționarea conflictelor de muncă și nu instanța de contencios administrativ.

Pe cale de excepție, instanța de contencios administrativ cenzurează și acte de dreptul muncii dacă acestea privesc pe funcționarii publici ori, așa cum recunoaște și recurentul prin motivele de recurs activitatea contestatorului este reglementată de Legea nr. 477/2004 privind Codul d e conduită al personalului contractual din autoritățile și instituțiile publice și nu de Legea nr. 188/1999 privind pe funcționarii publici.

Referitor la fondul litigiului, Curtea urmează să constate că și în ipoteza în care afirmațiile pretins ar fi fost făcute de contestator ar fi reale, ele nu pot constitui temei al răspunderii disciplinare deoarece nu îndeplinesc condițiile unei abateri disciplinate, respectiv anunțul unei demisii dintr-o funcție politică nefiind de natură să aducă vreun prejudiciu unei autorități publice.

La fel și afirmația “în lupta pe care o vom avea cu Primăria” trebuie interpretată, în context, în sensul că aceasta viza crearea tuturor condițiilor necesare bunei desfășurării activității de transport public în comun și obținerea la termen a subvențiilor din partea Consiliului Local al municipiului P, și nicidecum inițierea sau continuarea vreunui conflict instituțional, nefiind vorba de o instigare a salariaților împotriva autorităților locale.

Ceea ce ar fi putut într-adevăr forma conținutul unei abateri constă în convocarea salariaților în mod intempestiv cu consecința opririi activității ori tulburării bunului mers al acesteia, ori niciuna din probele administrate în cauză nu confirmă această situație, activitatea de transport în comun în ziua 21 februarie 2007 în municipiul P nefiind tulburată în nici un mod.

Pretinsele pagube produse ca urmare a abuzurilor săvârșite de contestator la care se referă atât cererea de recurs inițială, cât și motivele de recurs depuse la dosar la 7 decembrie 2007 nu pot face obiect al analizei în fața instanței de recurs câtă vreme acestea nu au constituit temei al răspunderii disciplinare, ele având relevanță doar la dozarea sancțiunii în ipoteza în care s-ar fi reținut săvârșirea unor abateri, ori așa cum s-a arătat mai sus la data de 21 februarie 2007 cu ocazia convocării salariaților la o ședință de lucru contestatorul nu a săvârșit nicio abatere.

Așa fiind recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.

Văzând și disp. art. 274 Cod pr.civilă.

– 8 –

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de intimatul MUNICIPIULUI P, prin primar, cu sediul în P,–4, județul P, împotriva sentinței civile nr.1416 din 9 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în P,-, – 1,.23, județul P și intimata REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT PUBLIC P, cu sediul în P,-, județul

Obligă recurentul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-contestator.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2008.

Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Marilena

– – – – – –

Grefier,

Red./

2 ex./31.01.2008

f- – Tribunalul Prahova

Operator de date cu caracter personal

Nr. Notificare 3120