Individualizarea judiciară a pedepsei. Circumstanţe atenuante. Modalitate de executare. Imposibilitatea aplicării unor norme ce urmează a intra în vigoare la o dată stabilită


C. pen., art. 74 lit. a) şi c)

1. Lipsa antecedentelor penale, ca împrejurare singulară, nu poate constitui temei al reţinerii incidenţei art. 74 lit. a) C. pen., dacă nu se coroborează cu alte împrejurări care să contureze buna conduită a inculpatului, însă pot fi reţinute alte circumstanţe atenuante, potrivit art. 74 lit. c) C. pen.

2. Câtă vreme dispoziţiile noului Cod penal nu au intrat în vigoare, chiar dacă acestea prevăd posibilitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie, nu este posibilă aplicarea acestei modalităţi de executare, deoarece se încalcă principiul activităţii legii penale înscris în art. 10 C. pen.

Decizia penală nr. 135/Ap din 28 aprilie 2005 – S.F.

Prin sentinţa penală nr. 524 din 29 septembrie 2004 a Tribunalului Braşov, s-a dispus, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., combinat cu art. 74 lit. a) şi c), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului S.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

în baza art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

A pus în vedere inculpatului să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în fapt că, în seara zilei de 21 mai 2004, inculpatul se afla în barul P. din oraşul Victoria.

Inculpatul s-a apropiat de partea vătămată şi martor, fapt care a iritat partea vătămată, deoarece i s-a părut că inculpatul îi va lua portmoneul pe care îl ţinea în buzunarul de la spate al pantalonilor şi l-a întrebat: „tu ce vrei, ţigane?” după care l-a îmbrâncit, inculpatul ripostând.

Altercaţia dintre inculpat şi partea vătămată a luat sfârşit după ce a intervenit martorul B.T., acesta auzind că inculpatul a afirmat că „în seara asta îl va face” pe partea vătămată, în sensul că îl va bate.

Pentru a se împăca, partea vătămată a comandat o bere şi pentru inculpat şi amândoi s-au aşezat la aceeaşi masă unde au stat împreună aproximativ o oră.

Partea vătămată a ieşit din bar şi după aproximativ 3 minute a ieşit şi inculpatul, cu intenţia de a-1 bate pe D.L., răzbunându-se pentru incidentul din bar.

Inculpatul a ajuns din urmă partea vătămată, l-a lovit cu pumnii în zona feţei, acesta ripostând şi încercând să-l lovească pe inculpat cu piciorul în piept, însă a căzut şi inculpatul a continuat să-l lovească ci picioarele în zona capului.

Din portmoneu, inculpatul a luat doar suma de 180.000 lei, iar portmoneul în care se mai aflau alte acte l-a ascuns.

împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul.

Ministerul Public a criticat hotărârea pentru nelegalitate, în ce priveşte greşita aplicare a dispoziţiilor art. 861 C. pen., şi pentru netemeinicie, în ce priveşte greşita reţinere a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.

Apelurile au fost admise, pentru următoarele considerente:

Nu se poate reţine că inculpatul a dat dovadă de o bună conduită anterior săvârşirii infracţiunii, aşa cum cere art. 74 lit. a) C. pen., numai prin prisma lipsei antecedentelor penale, care numai prin ea însăşi, ca împrejurare singulară, nu poate constitui temei al reţinerii art. 74 lit. a) C. pen., câtă vreme nu se coroborează cu alte împrejurări de natură să contureze buna conduită a inculpatului.

De asemenea, atitudinea inculpatului, după comiterea faptei, aşa cum se cere prin dispoziţiile înscrise în art. 74 lit. c) C. pen., nu poate fi reţinută ca circumstanţă atenuantă; astfel, inculpatul a avut o atitudine oscilantă în tot cursul procesului penal, nu a dat dovadă de sinceritate, încercând permanent să nege comiterea infracţiunii de tâlhărie.

în speţă sunt însă aplicabile circumstanţele atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., valorizând în această situaţie lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că inculpatul a lucrat ocazional, că este bolnav, suferă de oligofrenie, debilitate mintală, iar expertiza medico-legală psihiatrică evidenţiază un QI de 74, situat mult sub limita medie normală, chiar dacă a avut discernământul păstrat, motive pentru care Curtea a apreciat că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen.

în acest sens, faţă de dispoziţiile C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), dar şi de cele prevăzute de art. 52 C. pen. referitoare la scopul pedepsei, Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată de prima instanţă, de 4 ani închisoare, este suficientă şi de natură să conducă la reeducarea inculpatului şi la realizarea scopului de prevenţie generală pe care îl are sancţiunea penală.

Cu privire la modalitatea de a pedepsei, s-a constatat că singura modalitate posibilă în acord cu legea penală în vigoare este regimul privativ de libertate.

Chiar dacă dispoziţiile noului Cod penal, ce va întră în vigoare la o dată ulterioară, prevăd posibilitatea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie, în prezent nu este posibilă aplicarea acestei modalităţi de executare, deoarece s-ar încălca principiul activităţii legii penale, înscris în art. 10 C. pen., care prevede că legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare.

Mai mult, cât timp fapta comisă de inculpat se judecă sub imperiul legii penale în vigoare, a se aplica dispoziţiile dintr-o altă lege penală, ce va intra în vigoare în viitor, înseamnă a se cea lex tertia, ceea ce este nepermis.

Chiar dacă până la epuizarea căilor de atac noua lege penală va intra în vigoare, este atributul instanţei ce va judeca pricina la acel moment să constate dacă în speţă sunt aplicabile dispoziţiile C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) şi să procedeze la aplicarea lor.

Cum inculpatul va executa pedeapsa aplicată în regim privativ de libertate, urmează a se aplica inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., exceptându-se lit. b) a acestui articol cu privire la drepturile părinteşti, potrivit deciziei C.E.D.O. în acest sens.