R.P.A. ale C.A.C.I. pe lângă C.C.I.R., art. 88
Deşi reclamanta şi-a întemeiat cererea de arbitrare şi prin raportare la „regulile de proccdură arbitrală aplicabile în arbitrajul ad-hoc”, faţă de conţinutul clauzei compromisorii [„(…) vor fi soluţionate de Curtea de Arbitraj de pc lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, Bucureşti”], Tribunalul arbitral a apreciat că părţile au convenit ca arbitrajul prezentului litigiu comercial intern să fie organizat de Camera de Comerţ şi Industrie a României prin Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional. Prin urmare, prezentul litigiu dedus judecăţii nu este organizat de părţi, întrucât arbitrajul nu este ad-hoc. Ipoteza arbitrajului ad-hoc ar fi fost incidenţă dacă ar fi fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 88 din Regulile de procedură ale Curţii: „în cazul unui arbitraj ad-hoc organizat de părţi pentru soluţionarea unui litigiu determinat. Curtea de Arbitraj le poate acorda asistenţă, la cererea lor comună sau a uneia dintre ele, urmată de acceptarea celeilalte părţi, formulată în scris, şi cu plata taxei arbitrale aferente”. Ncîndcplinirca condiţiilor prevăzute de acest text atrage interpretarea potrivit cu care litigiul comercial
intern a fost dedus de către părţi spre soluţionare arbitrajului instituţionalizat organizat de Camera de Comerţ şi Industrie a României.
Sentinţa arbitrală nr. 80 din 9 aprilie 2009
