Având în vedere că nici angajatorul şi nici sindicatul sau reprezentanţii angajaţilor nu au efectuat demersurile corespunzătoare pentru obţinerea avizului, deşi termenul a fost prelungit până la 31decembrie 2002, locul de muncă în care şi-a desfăşurat activitatea reclamantul nu a fost nominalizat ca loc de muncă cu condiţii deosebite astfel că cererea acestuia de obligare a pârâtei să emită adeverinţă cu grupa a II de muncă(condiţii deosebite) pentru perioada 01.04.2001-30.01.2009 este neîntemeiată şi va fi respinsă.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., sent. nr. 905/R/10 martie 2010, nepublicată)
Prin cererea înregistrată reclamantul ZM a chemat în judecată pe pârâta SC „C” SA Bistriţa solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să oblige pârâta să-i elibereze: adeverinţă din care să rezulte că a prestat activitate în grupa a II-a de muncă 100% în perioada 01.04.2001-30.01.2009; adeverinţă că a beneficiat de spor de fidelitate pentru perioada 01.11.2002-30.01.2009, progresiv de la 16% la 20%; adeverinţă că a beneficiat de spor de vechime în procent de 25% pentru perioada 01.11.2002-30.01.2009; adeverinţă că a beneficiat de spor pentru condiţii nocive şi spor pentru condiţii grele de muncă pentru perioada 01.08.2006-30.01.2009.
Totodată prin precizarea formulată prin avocat la data de 25.11.2009, reclamantul a solicitat şi obligarea pârâtei la plata sporului de vechime şi a sporului de fidelitate aferent perioadei 01.11.2002-30.01.2009, iar prin precizarea formulată de reclamant în şedinţa publică din 13.01.2010, acesta a solicitat obligarea pârâtei la plata şi a sporului pentru condiţii nocive şi a sporului pentru condiţii grele de muncă pentru perioada 01.08.2006-30.01.2009.
Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul reţine următoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei în perioada 13.02.1976-30.01.2009, iniţial,pe postul de laborant determinări, apoi laborant control de calitate, din 01.02.1982 şi apoi din 01.05.1991, de operator chimist, conform înscrierilor din carnetul de muncă, activitate încadrată în grupa a II-a de muncă, până la data de 01.04.2001, potrivit anexei II, pct. 39 din Ordinul MM nr. 50/1990, act normativ în vigoare până la data de 01.04.2001, când a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000. Până la această dată, 01.04.2001, reclamantul a fost încadrat în grupa II de muncă, aşa cum reiese şi din adeverinţele eliberate acestuia anterior promovării acţiunii şi ulterior, după promovare acţiunii, la 14.01.2010.
Legea nr. 19/2000 nu mai prevede clasificarea anterioară a locurilor de muncă, sub formă de grupe: I, II, III ci locurile de muncă sunt clasificate în 3 categorii respectiv: condiţii normale, condiţii deosebite şi condiţii speciale, locurile de muncă cu condiţii speciale fiind enumerate în conţinutul art. 20.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 19/2000 în sensul acestei legi, locurile de muncă în condiţii deosebite reprezintă acele locuri care în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esenţial capacitatea de muncă a asiguraţilor datorită gradului mare de expunere la risc. Criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi a Ministerului Sănătăţii. Locurile de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor şi metodologiei de încadrare prevăzute la alin.2.
Avizul inspectoratului teritorial de muncă este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite.
Metodologia încadrării locurilor de muncă în condiţii deosebite a fost prevăzută de HG nr. 261/2001.
În conformitate cu dispoziţiile art. 15 din această hotărâre locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale încadrate în grupele I şi a II-a de muncă până la intrarea în vigoare a acestei hotărâri au fost considerate activităţi desfăşurate în condiţii deosebite, cu excepţia celor care, conform prevederilor Legii nr. 19/2000, sunt prevăzute ca fiind activităţi desfăşurate în locuri de muncă în condiţii speciale iar potrivit dispoziţiile art. 16 angajatorii care aveau locuri de muncă, activităţi şi categorii profesionale încadrate în grupele I şi a II-a de muncă trebuiau să facă reevaluarea acestora, în vederea încadrării locurilor de muncă în condiţii deosebite, respectând dispoziţiile acestei hotărâri, în cel mult 90 zile de la data intrării în vigoare a acesteia, termenul fiind prelungit ulterior până la 31 decembrie 2001, prin HG nr. 676/ 2001, apoi până la 30 iunie 2002, prin HG nr. 1337/2001 şi apoi până la 31 decembrie 2002 (HG nr. 613/2002) avizele eliberate de ITM fiind valabile 5 ani, ulterior HG nr. 261/2001 fiind abrogată de HG nr. 246/2007 privind metodologia reînnoirii avizelor.
Conform HG nr. 261/2001 aşa cum a fost modificată şi completată ulterior încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite se făcea în cadrul unei metodologii, alcătuită dintr-o recomandată de operaţiuni specifice şi care constau în: a) nominalizarea în vederea încadrării locurilor de muncă în condiţii deosebite şi stabilirea criteriilor aplicabile pentru această încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, în cadrul Comitetului de securitate şi sănătate în muncă, acolo unde acesta este înfiinţat; b) expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecţiei muncii; c) efectuarea determinărilor de noxe profesionale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 1; buletinele de determinări trebuie să cuprindă cel puţin următoarele date: unitatea, secţia, atelierul, locul de muncă, noxa profesională, valoarea măsurată, valoarea limită admisă, metodele de măsurare; d) solicitarea de către angajator de la instituţiile abilitate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează în locuri de muncă în condiţii deosebite, pentru determinarea răspunsului specific al organismului; e) efectuarea evaluării locurilor de muncă nominalizate la lit. a), care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, în cadrul Comitetului de securitate şi sănătate în muncă acolo unde acesta era înfiinţat; f) stabilirea măsurilor tehnice, sanitare şi organizatorice de protecţie a muncii corespunzător condiţiilor de muncă şi factorilor de mediu specifici locului de muncă; g) obţinerea avizului inspectoratului teritorial de muncă în conformitate cu prevederile; i) stabilirea locurilor de muncă în condiţii deosebite în conformitate cu art. 19 alin. 4, din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite era obligatoriu ca noxa profesională determinată să se regăsească ca efect asupra stării de sănătate şi/sau ca noxa profesională ce a avut efect asupra stării de sănătate să se regăsească în determinările efectuate la locurile de muncă. Determinările de noxe profesionale şi expertiza tehnică din punct de vedere al protecţiei muncii trebuiau efectuate în prezenţa reprezentanţilor sindicatului sau, după caz, ai salariaţilor.
Nominalizarea salariaţilor care îşi desfăşoară activitatea în locurile de muncă în condiţii deosebite, trebuia făcută de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, în cadrul Comitetului de securitate şi sănătate în muncă acolo unde acesta este înfiinţat.
Se constată că spre deosebire de reglementarea legală anterioară în care locurile de muncă ce se încadrau în grupa a II de muncă erau prevăzute enumerativ de legiuitor în anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990 şi a Ordinului nr. 125/1990, după data de 1 aprilie 2001 o astfel de enumerare nu mai există, urmând ca încadrarea în astfel de locuri de muncă să se facă potrivit metodologiei anterior arătate.
Totodată pentru locurile de muncă cu condiţii deosebite contribuţia angajatorului la asigurările sociale este în procent mai mare, sens în care documentaţia aprobată cu astfel de locuri de muncă trebuie depusă şi la casa judeţeană de pensii.
Pârâta a demarat procedura de încadrare a locurilor de muncă în locuri de muncă cu condiţii deosebite, întocmind în acest sens documentaţia aflată la dosar şi chiar a avut intenţia de a o depune la ITM BN, fiind întocmită adresa nr. 2721.01.2002, însă la ITM BN nu a fost depusă o astfel de documentaţie, aşa cum rezultă din răspunsul comunicat la solicitarea instanţei.
Ca urmare a faptului că pârâta nu a îndeplinit condiţiile prevăzute de lege pentru încadrarea locurilor de muncă în locuri de muncă cu condiţii deosebite aceasta nu a achitat nici contribuţie la asigurări sociale în procentul, mai mare, prevăzut de lege pentru această categorie de locuri de muncă.
Or, acest procent mai mare pentru contribuţia angajatorului este prevăzut ca o obligaţie corelativă pentru dreptul persoanelor încadrate în locuri de muncă cu condiţii deosebite de a beneficia de anumite facilităţi cu ocazia acordării pensiei, care se stabileşte având la bază principiul contributivităţii.
Aşa fiind, locul de muncă în care şi-a desfăşurat activitatea reclamantul nu a mai fost încadrat în condiţii deosebite după data de 01.04.2001.
Că, după data de 01.08.2001 locul de muncă al reclamantului nu a fost încadrat în condiţii deosebite rezultă cu certitudine din contractul de muncă, semnat de reclamant şi necontestat de acesta.
Pentru perioada 01.04.2001-31 iulie 2001 a fost în vigoare contractul de muncă încheiat de reclamant la 15.07.1999 în care s-a făcut menţiunea că în perioada 22.05.2000-31.05.2001 reclamantul a desfăşurat activitate în grupa a II a de muncă, potrivit procesului verbal din 11.06.2001, proces verbal depus în copie la fila 64, însă tribunalul reţine că acest proces verbal s-a întocmit în perioada în care angajatorul avea obligaţia să reevalueze locurile de muncă astfel că în privinţa perioadei ulterioară datei de 01.04.2001, nemaifiind reglementată grupa a II-a de muncă, valabilitatea constatărilor din acest proces verbal era condiţionată de reevaluarea locului de muncă şi încadrarea lui în condiţii deosebite.
Cum încadrarea locului de muncă în condiţii deosebite nu s-a efectuat, conform noii metodologii şi nu s-a obţinut avizul obligatoriu, aşa cum s-a reţinut, menţiunile din procesul verbal nr.941/11.06.2001 nu sunt de natură să determine încadrarea locului de muncă în condiţii deosebite.
Având în vedere că nici angajatorul şi nici sindicatul sau reprezentanţii angajaţilor nu au efectuat demersurile corespunzătoare pentru obţinerea avizului, deşi termenul a fost prelungit până la 31decembrie 2002, locul de muncă în care şi-a desfăşurat activitatea reclamantul nu a fost nominalizat ca loc de muncă cu condiţii deosebite astfel că cererea acestuia de obligare a pârâtei să emită adeverinţă cu grupa a II de muncă(condiţii deosebite) pentru perioada 01.04.2001-30.01.2009 este neîntemeiată şi va fi respins .
Cererea prin care reclamantul solicită eliberarea de adeverinţe care să ateste faptul că, pe lângă salariul menţionat în adeverinţa nr. 1676/21.07.2009 eliberată de pârâtă a beneficiat şi de spor de fidelitate în perioada 01.11.2002-30.01.2009, progresiv de la 16% la 20%; de spor de vechime în procent de 25% în perioada 01.11.2002-30.01.2009; de spor pentru condiţii nocive şi spor pentru condiţii grele de muncă în perioada 01.08.2006-30.01.2009, este de asemenea neîntemeiată, întrucât, potrivit Hotărârii Comitetului de direcţie nr. 35/18.10.2002, cele două sporuri au fost incluse cele două sporuri au fost incluse în salariul tarifar, iar prin Hotărârea Comitetului de direcţie nr. 18/06.07.2006 au fost incluse în salariul tarifar de încadrare da bază şi sporul pentru condiţii grele şi cel pentru condiţii nocive, nemafiind acordate sub formă de procent la salariul de bază.
Faptul că aceste sporuri au fost incluse efectiv în salariul de bază reiese atât din înscrierile din carnetul de muncă, la poziţia 83 şi poziţia 90, fiind vizibilă creşterea salariului odată cu efectuarea menţiunilor ce decurg din cele două hotărâri, creşterea fiind echivalentă în cuantum cu suma ce reprezintă cuantumul sporurilor care anterior erau achitate sub formă de procent.
Aceeaşi creştere rezultă şi din compararea drepturilor salariale încasate potrivit statului de plată din lunile ulterioare includerii sporurilor în salariul de bază (noiembrie 2002) cu cele din luna anterioară (octombrie 2002), precum şi din adresa aflată la fila 58 în privinţa sporurilor pentru condiţii grele şi nocive incluse în salariul tarifar.
Măsura includerii sporurilor în salariul tarifar a fost luată ca urmare a aplicării unor programe informatice în domeniul salarizării şi prin aceasta nu a fost afectat dreptul reclamantului de a beneficia de sporurile avute anterior cât timp cuantumul acestora s-a regăsit în noul salariu.
În consecinţă şi această cerere va fi respinsă ca neîntemeiată.
Şi cererea prin care reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata acestor sporuri va fi respinsă astfel:
Ca fiind prescris dreptul la acţiune pentru perioada 01.11.2002-25.11.2006, în privinţa sporului de vechime şi a celui de fidelitate (plata acestora fiind solicitată la 25.11.2009) şi pentru perioada 01.08.2006-13.01.2007, în privinţa sporului pentru condiţii grele şi a sporului pentru condiţii nocive (plata acestora fiind solicitată la 13.01.2010), întrucât solicitarea plăţii acestor sporuri s-a făcut după împlinirea termenului de trei ani, prevăzut de art. 283 alin. 1 litera „c” din Codul muncii, termen calculat de la data la care reclamantul trebuia să încaseze aceste sporuri.
Pentru restul perioadelor cererea va fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că reclamantul a încasat suma ce reprezintă cuantumul acestor sporuri, sumă care aşa cum, anterior s-a arătat, a fost inclusă în salariul de bază.
Faţă de aceste considerente de fapt şi de drept tribunalul va respinge în întregime acţiunea reclamantului, fiecare cerere în modalitatea anterior arătată.
