C. pen., art. 83, art. 85
În situaţia în care, în cauză, sunt incidente atât dispoziţiile art. 85 C. pen., cât şi prevederile C. pen., în raport de condamnări anterioare la pedepse a căror executare a fost suspendată condiţionat, au prioritate dispoziţiile C. pen., vizând revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Prin Sentinţa penală nr.604 din 31 mai 2011, Judecătoria Tg-Mureş a dispus următoarele.
În baza art. 345 alin. 2 Cod procedura penala, raportat la art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21 lit.a Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit.c Cod penal:
– l-a condamna pe inculpatul P.I., la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie;
– raportat la art. art. 83 alin. 1 Cod penal, a revocat suspendarea condiţionata a executării pedepselor de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa nr. 188/30.05.2006 a Judecătoriei Luduş şi 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa nr. 279/09.10.2006 a Judecătoriei Luduş, a dispus executarea acestora în întregime şi fără a se contopi cu pedeapsa de 7 ani închisoare şi a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 7 ani si 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în termenele de încercare ale executării acestora;
– raportat la art. 85 alin. 1 Cod penal, a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului de Judecătoria Luduş prin sentinţa penală nr. 334/24.11.2006 pentru comiterea infracţiunii de furt calificat din 06.11.2005; raportat la art. 33 lit. a Cod penal coroborat cu art. 34 alin.1 lit. b Cod penal, a constatat că infracţiunea de tâlhărie din 25.11.2006 este concurentă cu infracţiunea de furt calificat din 06.11.2005 şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani si 8 luni închisoare, pe care inculpatul urmează să o execute cu privare de libertate.
In temeiul art. 71 Cod. pen, art. 20 alin 2 din României şi art. 1 din Convenţia C.E.D.O., a interzis inculpatului P.I. drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, de la data rămânerii definitive până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsa ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
În baza art. 345 alin. 2 Cod procedura penala, raportat la art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21 lit.a Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c Cod penal, a art. 74 alin.1 lit. a, c Cod penal si a art. 80 alin.1, 2 Cod penal, l-a condamna pe inculpatul D.O.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
In temeiul art. 71 Cod. pen, art. 20 alin 2 din Constituţia României şi art. 1 din Convenţia C.E.D.O., a interzis inculpatului D.O.I., drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, de la data rămânerii definitive până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
In baza art. 81 Cod penal, a suspenda condiţionat executarea pedepselor aplicate inculpatului D.O.I., respectiv pedeapsa principală şi pedeapsa accesorie, pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.
In temeiul art. 359 Cod procedura penala raportat la art. 83 Cod penal, a atras atenţia inculpatului D.O.I. că săvârşirea din nou a unei infracţiuni în cursul termenului de încercare poate atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, în acest caz urmând să execute cu privare de libertate ambele pedepse cumulate aritmetic.
În baza art. 345 alin. 2 Cod procedura penala, raportat la art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21 lit.a Cod penal, cu aplicarea art. 99 si urm Cod penal, a art. 74 alin. 1 lit. a, c Cod penal si cu aplicarea art. 76 alin.1 lit. c Cod penal, l-a condamna pe inculpatul H.D., la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
In temeiul art. 71 Cod. pen, art. 20 alin 2 din Constituţia României si art. 1 din Conventia C.E.D.O., a interzs inculpatului H.D. drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, de la data rămânerii definitive până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
In baza art. 81 Cod penal, a suspenda condiţionat executarea pedepselor aplicate inculpatului H.D., respectiv pedeapsa principală şi pedeapsa accesorie, pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 110 Cod penal.
In temeiul art. 359 Cod procedura penala raportat la art. 83 Cod penal, atrage atenţia inculpatului H.D. ca săvârşirea din nou a unei infracţiuni în cursul termenului de încercare poate atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, în acest caz urmând să execute cu privare de libertate ambele pedepse cumulate aritmetic.
In baza art. 345 alin. 2 Cod procedura penala, raportat la art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21 lit.a Cod penal, cu aplicarea art. 99 si urm Cod penal, a art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal si cu aplicarea art. 76 alin.1 lit. c Cod penal, l-a condamna pe inculpatul L.I.C., la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, pe care inculpatul urmează să o execute cu privare de libertate.
In temeiul art. 71 Cod. pen, art. 20 alin 2 din Constituţia României şi art. 1 din Convenţia C.E.D.O., a interzis inculpatului L.I.C., drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, de la data rămânerii definitive până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
In temeiul art. 357 alin.2 lit.f Cod de procedura penala, a constatat că inculpatul L.I.C. este arestat în altă cauză.
In baza art. 346 alin. 1 Cod de procedura penala, raportat la art. 14 alin 3 lit. b Cod de procedura penala, raportat la art. 998 Cod civil, coroborat cu art. 1003 Cod civil, a admis acţiunea civilă formulată de partea vătămata-civilă K.O. şi a obligat în solidar pe inculpaţii P.I., D.O.I., H.D. şi L.I.C., să achite părţii civile K.O., suma de 2000 lei, reprezentând despăgubiri civile.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Targu Mures din 05.11.2008, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpaţilor P.I., D.O.I., H.D., L.I.C., sub acuza săvârşirii în participaţie penală în forma coautoratului a infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 si urm. Cod penal pentru inculpaţii H.D. şi L.I.C., şi în mod corespunzător cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.c Cod penal, pentru ceilalţi doi inculpaţi, constând în aceea că în data de 25.11.2006, în jurul orelor 22,00, în timp ce se aflau pe str. Secuilor Martiri din Targu-Mures, în baza unei înţelegeri prealabile comune şi împreună cu numitul P.S. au sustras geanta şi un lănţişor de aur aparţinând părţii vătămate K.O., care se deplasa pe stradă împreună cu martora P.C.
În privinţa persoanelor acuzate prin rechizitoriu că au participat la fapta ce formează obiectul sesizării, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi amendarea administrativă a invinuitului P.S..
În ce priveşte probaţiunea, în faza de urmărire penală a fost încheiat proces verbal de constatare a actelor premergătoare, au fost audiaţi inculpaţii, H.D. şi D.O.I. şi făptuitorul P.S. recunoscând acuza, în timp ce inculpaţii P.I. şi L.I.C. nu au făcut-o, ambii prezentând în faza actelor premergătoare o variantă contrazisă de declaraţiile coinculpaţilor şi de cele ale părţii vătămate şi ale martorei P.C.
Astfel, P.I. a arătat în faza actelor premergătoare că la comiterea faptei a participat şi numitul S.A., poreclit „Samu”şi că acţiunile sale s-au limitat la a primi geanta părţii vătămate sustrasă fără violenţă de un coinculpat, audiat în calitate de învinuit a arătat că nu cunoaşte nimic despre evenimente, după care cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a indicat că la acestea a participat şi numitul C.A. poreclit „Pele”.
Inculpatul L.I.C. s-a mărginit să recunoască prezenţa sa la faţa locului, arătând totodată că L.I.C. a tras de geanta părţii vătămate şi că numitul S.A., poreclit „Samu”, nu a participat la comiterea faptei
De asemenea, au fost audiaţi partea vătămata, martorii P.C. si D.N., fiind efectuate şi recunoaşteri după fotografie ale inculpaţilor, partea vătămata recunoscând pe inculpaţii P.I. si P.S. iar martora P.C. a recunoscut pe inculpatul P.S. printre participanţii la fapta constituind acuza.
Au mai fost audiaţi şi numiţii S.A. şi C.A., care nu au recunoscut participarea la evenimentele constituind acuza.
Tot în faza de urmărire penală a fost efectuat referatul de Evaluare a inculpaţilor minori, H.D., din care rezulta posibilitatea unei evoluţii comportamentale bune date fiind revizuirea anturajului şi renunţarea la obiceiul de a se droga cu aurolac, şi respectiv L.I.C. din care rezulta posibilitatea implicării acestuia în alte infracţiuni, date fiind condiţiile materiale precare, lipsa unui control familial precum şi aderarea la un anturaj proinfracţional.
Inculpatului D.O.I. nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penala deoarece s-a sustras urmăririi fiind audiat, citat cu mandat de aducere la adresa indicată de acesta când a fost audiat fără a fi găsit, încheindu-se proces-verbal.
In faza de judecată au fost audiaţi inculpaţii P.I., H.D. si L.I.C., care şi-au menţinut declaraţiile din faza de urmărire penală fără să facă alte declaraţii, inculpatul D.O.I. nefiind audiat deoarece s-a sustras judecăţii, fiind citat la adresa cunoscută cu mandat de aducere, prin publicitate, fiind verificată fără succes o eventuală schimbare de adresă la serviciul de evidenta informatizata a persoanei şi fiind verificat dacă se afla încarcerat în aresturile IGPR si ANP, de asemenea fără rezultat.
De asemenea, au fost audiaţi martorii P.C. şi D.N. – ultimul în condiţiile art. 327 alin. 3 Cod de procedură penală.
În urma analizei actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a reţinut urătoarele:
În data de 25.11.2006, in jurul orelor 22,00, în timp ce se aflau pe str. Secuilor Martiri din Targu-Mures inculpaţii P.I., L.I.C. si H.D. au tras pe rând de geanta părţii vătămate K.O., care se deplasa pe strada Secuilor Martiri din Targu – Mures împreuna cu prietena sa martora P.C., reuşind să i-o sustragă după ce au tarat-o şi împins-o pe partea vătămata, provocând căderea acesteia, timp în care inculpatul D.O.I. i-a smuls lanţul de la gat iar făptuitorul P.S. a asigurat paza, stand lângă martora P.C., după care toţi au fugit cu bunurile sustrase.
Instanţa a dedus, având în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, că acestea au fost ambele comise de toţi cei 4 inculpaţi cu intenţie directă, în condiţiile art. 19 alin. 1 lit.a Cod penal, în scopul însuşirii pe nedrept a bunurilor sustrase şi în baza unei înţelegeri prealabile.
Pentru a retine aceasta situaţie de fapt, instanţa s-a întemeiat pe declaraţiile inculpaţilor H.D., D.O.I. si ale făptuitorului P.S., care în mod esenţial au recunoscut concordant participarea proprie, precum şi prezenţa şi participarea coinculpaţilor P.I. şi L.I.C..
De asemenea, instanţa a înlăturat în tot declaraţiile inculpatului P.I., care în varianta finală (atunci când a fost audiat ca şi învinuit, deoarece cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală nu i-au fost citite drepturile, cele relatate neconstituind o declaraţie în sens procedural penal) a arătat că nu cunoaşte nimic despre cele întâmplate, deoarece nu se coroborează cu alte fapte probate în cauză, prezenţa sa fiind confirmată de toate celelalte persoane prezente la faţa locului, iar contribuţia din declaraţiile coinculpaţilor H.D., D.O.I. şi dubitativ, de făptuitorul P.S..
Instanţa a înlăturat, de asemenea, declaraţia inculpatului L.I.C., în partea în care nu recunoaşte că a făcut decât să asiste la ele, deoarece nu se coroborează cu alte fapte probate în cauză, rezultând din declaraţiile concordante ale coinculpaţilor H.D., D.O.I., din care rezulta că a tras de geanta părţii vătămate.
De asemenea, instanţa s-a întemeiat pe declaraţiile părţii vătămate şi ale martorei P.C., care l-au recunoscut la faţa locului pe inculpatul L.I.C. si a apreciat ca indiferentă faţă de obiectul acuzei declaraţia tatălui inculpatului, D.N., care nu a fost acuzat de comiterea acesteia, ci de tăinuire.
In drept, instanţa a reţinut că fapta inculpaţilor P.I., L.I.C., H.D. si D.O.I. din data de 25.11.2006, in jurul orelor 22,00, când în timp ce se aflau pe str. Secuilor Martiri din Targu-Mures, cu intenţie, şi în baza unei înţelegeri prealabile comune, au sustras prin violenţă, în scopul însuşirii pe nedrept, geanta şi lanţul de aur de la gâtul părţii vătămate K.O. care se deplasa pe strada Secuilor Martiri din Targu-Mures împreuna cu prietena sa, martora P.C., întruneşte atât pe latura obiectivă cât şi pe latura subiectivă, elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21 lit. a Cod penal, comisă în coautorat de aceştia, cu aplicarea art. 99 si urm. Cod penal, pentru inculpaţii H.D. si L.I.C. şi în mod corespunzător cu aplicarea art. 75 alin.1 lit. c Cod penal pentru inculpaţii P.I. si D.O.I..
In concluzie, instanţa a reţinut, din coroborarea tuturor probelor administrate, că fapta în urma săvârşirii căreia inculpaţii au fost trimişi în judecată în prezenta cauză, există, constituie infracţiunile reţinute în acuză şi au fost săvârşite de aceştia, motive pentru care i-a condamna, în temeiul art. 345 alin. 2 Cod de procedura penală.
In ce priveşte individualizarea aplicării pedepselor ce le-a pronunţat în privinţa inculpaţilor, instanţa a ţinut seama de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate pentru infracţiunea în chestiune în partea specială a acestuia, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Apreciind în concret gradul de pericol social al faptelor instanţa a reţinut un grad de pericol ridicat al acestora, rezultat din modul de săvârşire, împreuna cu mai multe persoane şi intr-un loc şi la o ora la care puteau fi uşor surprinşi.
In ce priveşte persoana inculpaţilor, instanţa a reţinut că la momentul comiterii faptelor, H.D., L.I.C. si D.O.I. nu erau cunoscuţi cu antecedente penale, în timp ce P.I. avea antecedente penale ce nu atrag starea de recidivă.
In ce priveşte împrejurările ce atenuează răspunderea penală a inculpatului, instanţa a reţinut cu titlul de stare de atenuare a pedepsei săvârşirea de către inculpaţii L.I.C., H.D., a infracţiunii în perioada minoratului, în condiţiile art.99 si urm Cod penal; în privinţa coinculpaţilor a reţinut în mod corespunzător circumstanţa prevăzuta de art. 75 alin.1 lit.c Cod penal, aceştia cunoscându-se anterior.
Instanţa a reţinut, de asemenea, în favoarea inculpaţilor H.D., L.I.C. si D.O.I., circumstanţa atenuantă reprezentată de conduita bună anterior săvârşirii infracţiunii, prevăzută de art. 74 alin.1 lit a Cod penal dedusă din lipsa antecedentelor penale a acestora.
Totodată, a reţinut, în favoarea inculpaţilor H.D. si D.O.I., circumstanţa atenuantă reprezentată de atitudinea avută după săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 74 alin.1 lit c Cod penal, dedusă din comportarea sinceră pe care a avut-o în cursul procesului, aceştia recunoscând şi regretând săvârşirea ambelor fapte.
In sensul de mai sus, luând în considerare si dispoziţiile art. art. 80 alin. 1, 2 Cod penal, în ce priveşte pe inculpatul D.O.I., şi ale art. 76 alin.1 lit.c Cod penal în ce priveşte pe inculpaţii H.D. si L.I.C., instanţa a apreciat ca pedepsele de 7 ani închisoare aplicată inculpatului P.I., 3 ani închisoare aplicată inculpatului D.O.I., 1 an si 6 luni închisoare aplicată inculpatului H.D. şi 1 an si 6 luni închisoare aplicată inculpatului L.I.C. sunt adecvate în concret tuturor exigentelor legii penale.
In ce priveşte individualizarea executării pedepselor ce s-au aplica inculpaţilor D.O.I. si H.D., având în vedere că nu sunt mai mari de 3 ani, şi că aceştia nu au mai fost condamnaţi anterior comiterii la pedeapsa închisorii, instanţa a apreciat că scopul coercitiv şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni de către inculpaţi poate fi atins, în condiţiile art. 81 si 82 Cod penal, chiar fără executarea acestora, ţinând cont si de vârsta tânără a inculpaţilor.
In ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a reţinut că in faza de urmărire penală persoana vătămata K.O., s-a constituit parte civilă pentru suma de 2300 lei, reprezentând despăgubiri civile – contravaloarea telefonului Samsung şi a lănţişorului de aur pretins sustrase de inculpaţi.
Instanţa a reţinut că pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului in raport cu partea civilă in cadrul procesului penal este necesara îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 998 si 14 Cod de procedura penală, şi anume: existenţa unei fapte ilicite a inculpatului, existenţa prejudiciului suferit de persoana vătămata ca urmare a săvârşirii de către inculpat a faptei ilicite, existenţa unei legături de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei inculpatului care a cauzat prejudiciul, prejudiciul persoanei vătămate constituită parte civilă să fie cauzat prin săvârşirea infracţiunii pentru care inculpatul este cercetat în procesul penal, existenţa manifestării de voinţă a părţii vătămate de a fi despăgubita.
Astfel, în concret, faptele ilicite sunt reprezentate de înseşi contribuţiile inculpaţilor la infracţiunea de tâlhărie constatată a fi fost săvârşite de aceştia în participaţie penală în dauna părţii vătămate, care sub aspectul laturii civile constituie în mod corespunzător delicte civile.
Raportul de cauzalitate rezultă din circumstanţele săvârşirii faptei iar vinovata inculpaţilor sub aspect civil poate fi dedusa a fortiori odată ce a fost stabilită sub aspect penal pentru aceeaşi faptă.
In ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului pretins de partea civilă, având în vedere că inculpaţii nu au contestat pretenţiile civile formulate de aceasta în condiţiile în care inculpaţii H.D. si D.O.I. au şi recunoscut acuza, instanţa l-a apreciat ca fiind dovedit.
In concluzie, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege, instanţa a apreciat că acţiunea civilă a părţii civile este întemeiată.
Apreciind asupra celor de mai sus, prima instanţă s-a pronunţat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de art.3853 alin.1 C.pr.pen., a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Mureş şi inculpatul D.O.I.
Parchetul, în motivarea recursului, solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi în rejudecare stabilirea în mod concret a pedepsei rezultante aplicate inculpatului P.I., întrucât instanţa de fond în mod greşit a contopit pedepsele revocate cu pedeapsa aplicată prin hotărârea atacată, aplicându-i-se în final, o pedeapsă mai mare decât cea cuvenită.
În motivarea recursului, inculpatul D.O.I. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, întrucât a lipsit la toate termenele de judecată, nefiind citat legal, aflând întâmplător de pronunţarea hotărârii împotriva sa.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate sub aspectul motivelor de recurs şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art.3856 alin.3 C.pr.pen., Curtea apreciază că doar recursul parchetului este fondat pentru următoarele considerente:
Parchetul critică hotărârea atacată pentru faptul că instanţa de fond, în mod greşit a contopit pedepsele revocate, recursul fiind promovat în favoarea inculpatului P.I..
Curtea, verificând hotărârea atacată cu privire la inculpatul P.I., constată că acesta a fost condamnat de către instanţa de fond la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev.de art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c, alin.21 lit.a) Cod penal, cu aplicarea art.75 alin.1 lit.c) Cod penal, deoarece în data de 25.11.2006, în jurul orelor 22,00, în timp ce se afla pe str.Secuilor Martiri din Tg-Mureş, inculpatul P.I., împreună cu inculpaţii L.C. şi H.D., au tras pe rând de geanta părţii vătămate K.O. care se deplasa pe str.Secuilor Martiri împreună cu prietena sa P.C., reuşind să i-o sustragă după ce au târât-o şi împins-o pe partea vătămată, provocând căderea acesteia, timp în care inculpatul D.O.I. i-a smuls lănţişorul de la gât, iar făptuitorul P.S. a asigurat paza, stând lângă martora P.C., după care toţi inculpaţii au fugit cu bunurile sustrase.
Starea de fapt prezentată şi încadrarea juridică a faptei rezultă din probele administrate în cauză, astfel că sub acest aspect hotărârea atacată nu suferă nicio critică. De altfel, nici inculpaţii şi nici Parchetul nu critică hotărârea sub acest aspect.
În privinţa contopirii pedepselor revocate cu pedeapsa aplicată, Curtea constată că instanţa de fond a procedat în mod greşit.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul P.I. a săvârşit infracţiunea de tâlhărie pentru care a fost condamnat în termenul de încercare a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 188 din 30.05.2006 a Judecătoriei Luduş şi a pedepsei de 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr.279 din 09.10.2006 a Judecătoriei Luduş.
Noua infracţiune de tâlhărie comisă de inculpat a fost săvârşită în termenul de încercare a celor două pedepse aplicate prin sentinţele penale arătate mai sus, astfel că în mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiţionate, însă în mod greşit a adunat pedeapsa de 6 luni închisoare cu pedeapsa de 2 luni închisoare, după care pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare a adăugat-o la pedeapsa aplicată de 7 ani închisoare. Modalitatea corectă fiind de revocare a pedepsei de 6 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa de 7 ani închisoare, precum şi de revocare a pedepsei de 2 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa de 7 ani închisoare, după care pedeapsa de 7 ani închisoare, de 7 ani şi 6 luni închisoare şi de 7 ani şi 2 luni închisoare trebuiau contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare.
În privinţa recursului inculpatului D.O.I., Curtea apreciază că acesta nu este fondat.
Inculpatul solicită trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât judecata a avut loc fără ca el să fie citat în mod legal.
Curtea nu poate reţine o astfel de critică.
În declaraţiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că are domiciliul în Tg-Mureş, str.Rovinari, iar întruna dintre declaraţii a arătat că temporar locuieşte în Italia, la Verona, fără să indice cu exactitate adresa, iar prin procesul verbal din data de 16 iulie 2007 s-a obligat ca în termen de 3 zile să anunţe orice schimbare de domiciliu.
În cursul judecăţii la instanţa de fond, inculpatul a fost citat la adresa indicată în declaraţiile sale, în Tg-Mureş str.Rovinari, precum şi prin afişare la uşa Consiliului Local Tg-Mureş, pentru că inculpatul nu a fost găsit la domiciliul indicat, dar şi cu mandat de aducere şi executare în fapt, însă nu s-a reuşit aducerea inculpatului la judecată, constatându-se că acesta se sustrage.
Inculpatului i s-a adus la cunoştinţă obligaţia să anunţe în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a locuinţei pe parcursul procesului penal, conform art.70 alin.4 C.pr.pen., însă inculpatul nu s-a conformat acestei obligaţii, plecând din ţară, astfel că nu se poate susţine că procesul s-a judecat fără citarea legală a inculpatului, din moment ce acesta a fost citat la adresa indicată, la uşa consiliului local şi cu mandat de aducere şi executare în fapt.
Este adevărat că în cauză, în cursul urmăririi penale, a fost audiat tatăl inculpatului D.O.I., iar acesta a declarat că el locuieşte fără forme legale în Tg-Mureş, str.Ceahlău, judeţul Mureş şi nu inculpatul, însă acest lucru nu are nicio relE.nţă în cauză deoarece tot tatăl inculpatului D.O.I. a arătat că acesta este plecat în Italia la lucru şi nu ştie când se va întoarce în ţară.
Prin urmare, în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art.3859 pct.21 C.pr.pen., astfel nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond..
De altfel, în recurs instanţa l-a citat pe inculpat şi de la adresa situată în Tg-Mureş, str.Ceahlău, judeţul Mureş, inclusiv cu mandat de aducere şi executare în fapt pentru a fi audiat, însă din procesul verbal de neexecutare a mandatului încheiat de organele de poliţie rezultă că în urma discuţiilor purtate cu tatăl inculpatului, acesta este plecat în Italia şi nu cunoaşte data la care se va întoarce în ţară.
În aceste condiţii, instanţa de recurs a constata că inculpatul nu poate fi audiat, întrucât se sustrage de la judecata cauzei.
Faţă de considerentele expuse, Curtea, în baza art.38515 pct.2 lit.d) C.pr.pen., urmează să admită recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Mureş împotriva Sentinţei penale nr.604 din 31 mai 2011 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosarul nr.9701/320/2008, să caseze în parte hotărârea atacată şi rejudecând limitativ cauza cu privire la inculpatul P.I., în baza art.83 alin.1 Cod penal va revoca suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr.188 din 30 mai 2006 a Judecătoriei Luduş şi va dispune executarea acesteia în întregime, la care se adaugă pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa atacată, în total inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, în baza art.83 alin.1 Cod penal va revoca suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr.279 din 9 octombrie 2006 a Judecătoriei Luduş şi va dispune executarea acesteia în întregime, la care se adaugă pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa atacată, în total inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani şi 2 luni închisoare. În baza art.33 lit.a), art.36 şi art.40 alin.1 Cod penal, Curtea va dispune contopirea pedepselor de 7 ani şi 6 luni închisoare, 7 ani şi 2 luni închisoare şi 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.334 din 24 noiembrie 2006 a Judecătoriei Luduş, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare.
Se vor menţine celelalte dispoziţii din hotărârea atacată care nu contravin prezentei decizii.
În baza art.38515 pct.1 lit.b) C.pr.pen., Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului D.O.I., împotriva aceleiaşi hotărâri.
Notă: Dacă, în raport de datele la care au fost săvârşite infracţiunile sancţionate, de exemplu, prin două hotărâri penale anterioare şi momentul la care aceste hotărâri au rămas definitive, toate infracţiunile sunt concurente, în condiţiile art. 33 lit. a C. pen., prima condamnare anulează suspendarea condiţionată pronunţată prin a doua hotărâre, iar a doua condamnare anulează suspendarea condiţionată pronunţată prin prima sentinţă, prevederile pertinente în materie de anulare fiind prioritare în raport de cele vizând revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, neexistând nicio raţiune pentru care termenii deciziei nr. 42/2008 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, în recurs în interesul legii, să nu fie valabili în în situaţia descrisă. În acest sens, s-a pronunţat Curtea de Apel Tg.-Mureş prin deciziile penale nr. 310/R/5 aprilie 2012 şi nr. 717/R/15 noiembrie 2011.
