C. civ., art. 960
Reclamanta susţine că ceea ce o împiedică să poată folosi terenurile conform cu scopul pentru carc a intenţionat să Ic cumpere, respectiv realizarea unui centru comcrcial. chestiune cunoscută de pârâţi, nu i-a fost adus la cunoştinţă la momentul încheierii contractului din 26 iunie 2007, elementele de fapt care o împiedică să folosească terenurile, obiect al promisiunii de vânzare-cumpărarc, conform cu scopul pentru care a
intenţionat recumpărarea (realizarea unui centru comercial), inclusiv imposibilitatea dezafectării şi mutării conductelor şi reţelelor carc străbat terenurile pc alt teren, constituie din partea părţilor, care cunoşteau adevărata situaţie, o comportare dolosivă, prin carc i-a fost obţinut consimţământul la încheierea contractului, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 960 C. civ.
Dolul constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin întrebuinţarea de mijloace viclene, cu scopul de a o determina astfel să încheie un act juridic. presupune un element intenţional, constând în intenţia de a induce o persoană în eroare, şi un element material, constând în utilizarea unor mijloace viclene pentru realizarea intenţiei de inducere în eroare (minciuni, manevre ctc.), pentru a o determina să consimtă la încheierea actului juridic (nu însă şi ascunderea unor defecte pc carc cealaltă parte ar fi putut singură să Ic descopere). Dacă eroarea provocată prin doi a fost determinantă la încheierea actului juridic, suntem în prezenţa unui doi principal, viciu de consimţământ, care atrage anularea actului juridic. Dolul incident – care nu a fost determinant la încheierea actului juridic – nu afectează validitatea consimţământului şi. pc cale de consecinţă, a actului juridic încheiat, putând duce la plata de despăgubiri. Dolul nu se presupune, el trebuie dovedit.
în speţă, existenţa dolului nu a fost dovedită. Abstracţie tăcând de împrejurarea că existenţa reţelelor aeriene deasupra terenului era vizibilă cu ochiul liber (şi este puţin probabil că reclamanta nu s-a deplasat să vadă terenul până la încheierea contractului din 26 iunie 2007 şi. deci, să constate existenţa acestor reţele), posibilitatea existenţei unor conducte îngropate (pentru ţiţei, gaz metan, apă ctc.) a fost pusă în discuţie de către părţi la încheierea contractului. De aceea, chiar dacă în cartea funciară nu era menţionată prezenţa unor conducte subterane, ţinând scama de realitatea cunoscută sau posibilă de pe teren, părţile au conceput şi convenit o eventuală soluţie pentru această ipoteză, în Capitolul VII lit. c) a contractului, în sensul dezafectării, dezmembrării şi ridicării de pe terenuri a unor astfel de conducte. Desigur, aşa cum rezultă şi din raportul de expertiză topografică, respectiv raportul de expertiză în construcţii, administrate în cauză, nu se putea pune în aplicare soluţia imaginată de părţi la contractare. Dar faptul că părţile s-au gândit la o soluţie – pentru cazul existenţei unor conducte în subsolul terenurilor -evidenţiază că problema a fost discutată şi s-a închciat rezolvarea ci într-un mod convenabil. De altfel, din probele administrate în cauză nu rezultă că la încheierea contractului din 26 iunie 2007 pârâţii ar fi ştiut de existenţa altor conducte/cabluri decât cele ale L./E., majoritatea lor fiind relevate după încheierea contractului.
Faţă de cele de mai sus, nu se poate reţine, din partea pârâţilor, existenţa unui doi determinant la încheierea contractului din 26 iunie 2007, situaţie în carc cererea privind anularea contractului pentru viciu de consimţământ sub forma dolului este neîntemeiată. Tribunalul arbitral dispunând respingerea ei.
Sentinţa arbitrală nr. 32 din 25 februarie 2009
