ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 52
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Ioana
: — –
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de contestatorul cu domiciliul în comuna, str. -, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 1051 din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata în contestație SC Textile SRL Pitești, cu sediul în Pitești,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul contestator personal și asistat de avocat din Baroul Dâmbovița, conform contractului de asistență juridică nr. 20 din 25 ianuarie 2008, lipsind intimata în contestație SC Textile SRL.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata în contestație SC Textile SRL a depus întâmpinare la motivele de recurs, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Apărătorul recurentului contestator având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Curtea față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentul contestator având cuvântul în susținerea recursului, susține motivele de recurs formulate în scris, arătând în esență că:
În fapt la primul termen de judecată la Tribunalul Dâmbovița a formulat cerere pentru acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, dată fiind complexitatea cauzei. Această cererea fost transmisă prin fax la 1 noiembrie 2007 însă instanța la 2 noiembrie 2007, a procedat la judecarea cauzei deși putea și era necesar să acorde un nou termen de judecată pentru că dreptul la apărare este garanta de Constituția României.
Deși intimata angajatoare încearcă să creeze aparența respectării clauzelor contractuale este evident că refuzul salariatului de a accepta o modificare a clauzelor contractuale referitoare la locul muncii a determinat societatea angajatoare de a proceda la desfacerea unilaterală a contractului de muncă.
Societatea intimată a încălcat prevederile art. 30 privind orele de muncă suplimentare.
Atât notificarea cât și convocarea în vederea efectuării cercetării disciplinare au fost făcute în perioada concediului medical ceea ce le lipsește de efecte juridice.
Față de această împrejurare recurentul contestator consideră că se impune casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât soluția pronunțată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale privind dreptul la apărare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Contestatorul a solicitat Tribunalului Argeș anularea deciziei nr.366/13 noiembrie 2006 prin care s-a luat măsura desfacerii contractului de muncă în baza art.61 lit.d din Codul muncii, reintegrarea sa în muncă în funcția deținută anterior, cu obligarea intimatei SC ” ” SRL Pitești la plata drepturilor salariale corespunzătoare.
În motivarea contestației, s-a susținut că măsura luată de intimată este nelegală întrucât nu s-a specificat numărul contractului, nu au fost respectate dispozițiile art.63 alin.2 și 64 ca și art.267 și 268 din Codul muncii.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată, întrucât contestatorul nu și-a îndeplinit în mod corespunzător sarcinile de serviciu.
Constatând că nu este competent teritorial conform art.284 din Codul muncii, Tribunalul Argeș și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Dâmbovița, în raza căruia contestatorul își are domiciliul.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința nr.1051/06.11.2007 a respins contestația ca neîntemeiată, reținând, în esență, că nu corespund realității susținerile în sensul încălcării dispozițiilor art.63 alin.(2) și 64 din Codul muncii, contestatorul fiind convocat legal și în termen pentru efectuarea cercetării prealabile a abaterii disciplinare pentru data de 16 octombrie 2007, după încetarea incapacității de muncă pentru perioada 01.- 14 octombrie 2006, i s-a oferit un alt loc de muncă și că decizia de concediere respectă cerințele de formă și de fond prevăzute de lege, iar apărarea contestatorului în sensul că a realizat comenzi care însă nu au fost onorate din culpa intimatei nu are suport probator în condițiile în care contestatorul nu a realizat vânzări lunare de mărfuri, așa cum au obținut alți salariați din unitate cu activitate similară.
Împotriva acestei sentințe, contestatorul a declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea sentinței și pe fond admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Criticând sentința recurentul-contestator a susținut că prima instanță nu i-a acordat la primul termen un alt termen pentru lipsă de apărare, iar pe fond, cu prilejul măsurii de concediere dispuse de intimată, au fost încălcate dispozițiile legale în materie, precizând că acesta se afla în perioada incapacității de muncă când a fost convocat pentru cercetarea disciplinară.
Curtea, analizând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente ce vor fi expuse în continuare.
Prin decizia de concediere contestată intimata și-a motivat măsura pe dispozițiile art.61 lit.d din Codul muncii, cu motivarea că recurentul-contestator nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu și a dat dovadă de neseriozitate în relațiile de muncă, în funcția de agent de vânzări pe care o îndeplinea.
Referatul din 4 octombrie 2006 care a stat la baza măsurii luate de intimată, a făcut referire la neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor sale de serviciu, constând în aceea că a consumat, fără justificare față de societatea intimată, cota lunară de carburant ca și cheltuieli nejustificate cu telefonul mobil, iar în luna septembrie 2006 nu a trimis deconturile pentru carburant și raportul de activitate.
Atât prin actul de constatare – fila 17 dosar fond – care a stat la baza deciziei de concediere, cât și în cuprinsul acesteia din urmă, se fac referiri ambigue legate de neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, ca și la neîndeplinirea cu seriozitate a unor astfel de atribuții legate de nejustificarea unor cantități de carburant față de unitate, ca și la necorespunderea sa profesională.
În aceste condiții, simpla trimitere la dispozițiile art.61 lit.d din Codul muncii ca temei de drept al desfacerii contractului de muncă pentru necorespundere profesională, nu este de natură a stabili cauza determinantă a concedierii din moment ce în situația de fapt invocată de intimată se fac referiri și la aspecte de natură disciplinară, neavând nicio relevanță că nu s-a făcut trimitere și la dispozițiile art.61 lit.a din Codul muncii.
Data fiind temeiurile faptice diferite ale măsurii concedierii, referitor la această măsură se impune constatarea nulității deciziei emise de intimată, sens în care s-a statuat și în practica judiciară în mod constant.
În sensul celor de mai sus, este relevant și faptul că unitatea intimată a efectuat și procedura cercetării prealabile prevăzută de art.263 și urm. din Codul muncii, acesta convocând pe contestator pentru efectuarea acestei proceduri în perioada incapacității de muncă dintre care a încetat la 14 octombrie 2006, ceea ce demonstrează până la evidență că prin decizia contestato s-au făcut referiri, ca temei al concedierii și la cauze referitoare la necorespundere profesională, cât și pentru abateri disciplinare, ceea ce este inadmisibil, față de dispozițiile legale în materie, astfel că se impune constatarea nulității măsurii.
De altfel, au fost încălcate și alte dispoziții legale de către intimată cu prilejul concedierii contestatorului.
Astfel, deși actul de constatare care a stat la baza concedierii contestatorului, este data 4 octombrie 2006, decizia de concediere a fost emisă peste termenul de 30 zile, prevăzut de art.62 alin.(1) Codul muncii, respectiv la data de 13 noiembrie 2006.
În același timp, au fost încălcate de intimată și dispozițiile art.64 alin.(1) din Codul muncii privind oferirea unui alt loc de muncă contestatorului, compatibil cu pregătirea sa profesională, în condițiile în care s-a oferit acestuia postul de vopsitor, care nu corespunde calificării sale profesionale.
Pentru considerentele arătate, se constată că decizia de concediere emisă de intimată este nulă, soluția primei instanțe de respingere a contestației fiind greșită.
Având în vedere că recursul contestatorului este fondat, Curtea îl va admite ca atare în baza art.304, 3041și 312 Cod procedură civilă, va modifica în tot sentința și pe fond va admite contestația, va anula decizia de desfacere a contractului de muncă, cu reintegrarea contestatorului în funcție deținută anterior și va obliga intimata la plata despăgubirilor de natură salarială conform art.78 din Codul muncii.
Cu prilejul dezbaterilor, contestatorul nu a solicitat cheltuieli de judecată, urmând a se lua act în acest sens.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul cu domiciliul în comuna, str. -, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 1051 din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata în contestație SC Textile SRL Pitești, cu sediul în Pitești,-, județul A și în consecință:
Modifică în tot sentința sus-menționată și pe fond admite contestația.
Anulează decizia de desfacere a contractului de muncă nr.366/13.11.2006 emisă de intimată.
Dispune reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior și obligă intimata la plata despăgubirilor conform art.78 din Codul muncii.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Ioana
— – – – — –
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Red.3 ex./06.02.2008
/
dos.fond nr- Tribunalul Dâmbovița
jud.fond G
