ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.112
Ședința publică din data de 6 februarie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Simona
– – –
Grefier –
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII P, cu sediul în P,-, județul P, prin reprezentantul său legal, împotriva sentinței civile nr.1283 din 08.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-, bloc.D 8A,.6, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 30 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 6 februarie 2008, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul – a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii P solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia ca la recalcularea dreptului de să se ia în calcul stagiul de cotizare de 20 de ani și nu de 30 de ani, astfel cum s-a procedat.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia nr.-/27.09.1988 a fost pensionat pentru muncă depusă și limită de vârstă, drepturile de fiindu-i recalculate în lunile martie 1993 și iunie 2005.
A mai arătat reclamantul că la apariția OUG nr.4/2005 s-a procedat din nou la recalcularea dreptului său la pensie, însă pârâta nu aplicat corect prevederile Legii 19/2000 întrucât a luat în considerare un stagiu de 30 de ani, în loc de 20, astfel cum este stabilit pentru personalul care a lucrat minim 20 de ani în grupă specială de muncă și că prin această modalitate de calcul a fost prejudiciat în sensul că pensia i-a fost diminuată cu 33%, procent ce se reflectă în suma recalculată de pârâtă, care este mai mică decât cea la care ar fi avut dreptul.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând, în esență, că pensia reclamantului a fost recalculată în conformitate cu disp. HG nr.1550/2004 și principiile Legii nr.19/2000.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și expertiză de specialitate salarizare-normare, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1283 din 8 octombrie 2007, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să procedeze la recalcularea pensiei reclamantului, în sensul ca la determinarea punctajului mediu anual să aplice stagiul de cotizare de 20 de ani, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că dreptul la pensie al reclamantului a fost deschis prin decizia nr.-/1988, începând cu data de 1.10.1988 în baza Legii nr.3/1977, la data pensionării acestuia la vârsta de 50 de ani și 3 luni vechimea în grupa I de muncă fiind de 22 de ani și 3 luni pentru activitatea desfășurată în unități miniere și că în baza textului de lege sus-menționat bărbații care au lucrat timp de 20 de ani în grupa I de muncă se puteau pensiona la vârsta de 50 de ani, cei 30 de ani vechime completă fiind realizați prin adăugarea sporului de 6 luni la an.
A mai reținut tribunalul că ulterior pensionării reclamantului, prin art.9 din HG nr.267/1990, a fost reglementat modul de pensionare pentru limită de vârstă și vechime în muncă a personalului din unitățile miniere, stabilind un stagiu de cotizare la 20 de ani lucrați în subteran sau 25 ani lucrați în cariere și instalații de preparare și vârsta de cel puțin 45 de ani.
Prin decizia contestată, pensia de asigurări sociale a reclamantului a fost recalculată, în baza OUG nr.4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005, coroborată cu prev.HG nr.1550/2004, pârâta având în vedere un stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 30 de ani, în condițiile în care reclamantul a realizat în grupa I de muncă un stagiu de cotizare de 24 de ani, 7 luni și 2 zile.
S-a mai reținut că potrivit art.2 alin.1 din anexa la HG nr.1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 iulie 1977, reprezentând data intrării în vigoare a Legii nr.3/1977, stagiul de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru toate categoriile de pensii este de 20 de ani pentru femei și de 25 de ani pentru bărbați, în timp ce pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr.3/1977, în această ultimă situație aflându-se și reclamantul.
De asemenea, prima instanță a mai arătat că stagiul de cotizare de 30 de ani vechime completă prevăzut de Legea nr.19/2000 era realizat prin adăugarea la 20 de ani lucrați efectiv în grupa I de muncă a sporului de 6 luni la an, sporul de 10 ani a reprezentat doar spor de muncă în subteran și nu stagiu de cotizare, Legea nr.19/2000 luând, la rândul său, în considerare stagiul de 20 de ani, conform art.20 alin.1 lit.a, art.43 alin.1 și art.77 alin.2 din lege.
În fine, a mai reținut prima instanță că procedând altfel, s-a ajuns în situația aplicării aceleiași legislații în mod diferit pentru o categorie de pensionari care au lucrat în aceleași condiții și în același sector de activitate, trimiterea în cuprinsul HG nr,1550/2004 la Legea nr. 3/1977 doar în cazul celor pensionați în perioada 1.07.1977 – 31.03.2001 fiind o aplicare neuniformă a legii în detrimentul principiului consacrat în preambulul OUG nr.4/2005 “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”.
Așa fiind, s-a concluzionat că prin luarea în considerare a unui stagiu de 30 de ani, în loc de 20, reclamantului i se creează o situație defavorabilă în comparație cu persoane ce au prestat aceeași muncă în aceleași condiții și este evidentă diminuarea pensiei, după cum rezultă din raportul de expertiză completare întocmit de expert, considerente în raport de care prima instanță a admis acțiunea, în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta Casa Județeană de Pensii Pad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Susține recurenta că în mod greșit tribunalul a obligat-o la recalcularea pensiei reclamantului, în sensul ca la determinarea punctajului mediu anual să se ia în considerare stagiul complet de cotizare de 20 de ani întrucât reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă în baza Legii nr.3/1977, începând cu data de 1.10.1988, iar pensia acestuia a fost recalculată, potrivit dispozițiilor HG nr.1550/2004, conform decizie nr.-/30.06.2005 și întrucât intimatul-reclamant a prezentat în repetate rânduri acte doveditore în completare, s-a procedat la revizuirea la cerere a drepturilor de pensie ale acestuia, în temeiul art.7 alin.3 din OUG nr.4/2005, potrivit deciziilor menționate.
A mai arătat recurenta că prin decizia nr.-/22.01.2007 au fost anulate deciziile emise anterior, decizia respectivă fiind emisă pe baza datelor din documentația de pensionare aflată în păstrarea recurentei, fiind valorificate salariile tarifare de încadrare și sporurile cu caracter permanent, conform actelor la care s-a făcut trimitere.
S-a mai învederat că la determinarea punctajului mediu anual recalculat s- utilizat stagiul complet de cotizare de 30 de ani, potrivit art.2 alin.3 din anexa la HG nr.1550/2004, care prevede că pentru persoane ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977 – 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977, astfel încât în mod greșit instanța de fond a considerat că stagiul complet de cotizare în funcție de care se determină punctajul mediu anual trebuie să fie de 20 de ani în loc de 30 de ani.
În continuare, se face trimitere la disp.art.2 din anexa la HG nr.1550/2004 ce prevăd că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare, iar în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977 – 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Or, în cazul intimatului deschiderea drepturilor de pensie ale acestuia s-a efectuat conform Legii 3/1977, acesta beneficiind de facilitatea privind reducerea vârstei de pensionare prevăzută la art.8 din același act normativ pentru activitatea desfășurată în grupa superioară de muncă, fiind evident că vechimea de 20 de ani realizată în grupa I de muncă nu reprezintă vechimea integrală în muncă, la care face trimitere art.2 alin.1 și 3 din anexa la HG nr.1550/2004.
Tot în mod greșit a reținut instanța de fond că reclamantului îi sunt aplicabile disp. HG nr.267/1990, Normele Tehnice date în aplicarea prevederilor HG nr.1550/2004 statuând că pentru pensiile stabilite potrivit HG nr.267/1990 și cele stabilite potrivit Legii nr.57/1998, stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual este de 20 de ani pentru persoanele ce au desfășurat activitate în locuri de muncă în subteran, însă reclamantul a fost înscris la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă începând cu data de 1.10.1988, în baza prevederilor Legii nr.3/1977, anterior datei de 1.02.1990 reprezentând data aplicării dispozițiilor HG nr.267/1990.
A mai arătat recurenta că utilizarea unui stagiu de cotizare de 20 de ani la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă de natura celor în care a lucrat intimatul-reclamant ar crea inechități între aceste categorii de persoane și toate celelalte categorii care și-au desfășurat activitatea în grupa I de muncă și a căror pensionare s-a realizat în baza Legii nr.3/1977, invocându-se și soluția pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești, precum și jurisprudența Curții de Apel Cluj și alte sentințe pronunțate de Tribunalul Prahova în spețe similare.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului, depunându-se la dosar, în copie, și decizia nr.707/14.08.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care răspuns criticilor aduse în recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, depunând la dosar, în copie, o serie de hotărâri judecătorești invocate drept practică judiciară, acte normative și alte înscrisuri.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Intimatul-reclamant a fost înscris la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă începând cu data de 01.10.1988, potrivit dispozițiilor Legii nr.3/1977, prin decizia nr.-/27.09.1988.
În conformitate cu dispozițiile art.2 alin.1 din Anexa la HG nr.1550/2004, ce cuprinde Normele Metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, în vederea recalculării în raport cu principiile Legii nr.19/2000, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
De asemenea, la art.2 alin.3 din Anexa la HG 1550/2004 se prevede că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 – 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977, iar art.3 din același act normativ statuează că prin data deschiderii dreptului la pensie se înțelege data la care persoana în cauză a fost înscrisă la categoria de pensie de care beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
Intimatul-reclamant a fost pensionat, după cum s-a arătat mai sus, pentru muncă depusă și limită de vârstă, în baza Legii nr.3/1977, iar potrivit art.8 din această lege, stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei, fără a se face distincție în funcție de condițiile de lucru.
Nu se poate reține că în cazul intimatului stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat era de 20 ani întrucât art.14 din Legea nr.3/1977, reprezentând actul normativ în vigoare la data deschiderii dreptului său la pensie, se referă doar la acordarea sporului pentru grupă de muncă, considerându-se 1 an și 6 luni pentru 1 an lucrat în grupa I și 1 și 3 luni pentru 1 an lucrat în grupa a II-a și la posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei prevăzută de art.8 din această lege, astfel că vârsta de 20 de ani în grupa I de muncă nu reprezintă stagiul complet de cotizare la care face trimitere art.2 alin.3 din Normele Metodologice de evaluare a pensiilor, cuprinse în Anexa la HG nr.1550/2004.
Singurele facilități oferite de Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat în grupele I și II erau acordarea sporurilor de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare.
Pensionarea intimatului-reclamant nu a avut loc în baza nr.HG267/1990, ce cuprinde, printre altele, dispoziții speciale privind pensionarea celor care au lucrat în minerit, nefiind aplicabile, prin urmare, prevederile acestui act normativ și ale Normelor tehnice date în aplicarea HG1550/12004, nici prima instanță nereținând, de altfel, că în cazul intimatului-reclamant s-ar aplica dispozițiile nr.HG267/1990.
Această apărare a fost susținută, însă, de către intimatul-reclamant, prin întâmpinarea formulată de acesta în recurs, arătându-se că deși dreptul la pensie i s-a deschis la 01.10.1988, a continuat activitatea și sub reglementările nr.HG267/1990, contractul de muncă al acestuia încetând la data de 12.10.1992.
Din actele depuse la dosarul de fond rezultă că începând cu 01.01.1990 intimatului-reclamant i s-a desfăcut contractul de muncă, plata drepturilor de pensie ale acestuia făcându-se începând cu această dată, după cum s-a indicat în cuprinsul deciziei de pensionare, iar ulterior, respectiv la 01.11.1990, intimatul-reclamant a fost încadrat din nou în funcția de inginer subteran, lucrând până la 12.10.1992, când i s-a desfăcut contractul de muncă.
Decizia nr.-/16.03.1993 privind recalcularea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă nu poate conduce la concluzia că intimatul reclamant s-a pensionat în baza nr.HG267/1990, această decizie fiind emisă la cererea intimatului care a solicitat, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.3/1977, recalcularea pensiei prin adăugarea perioadelor lucrate de acesta după data de 01.10.1988, când a avut loc înscrierea intimatului la pensie conform deciziei -/27.09.1988.
Făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art.2 alin.3 din Anexa la HG nr.1550/2004, mai sus-enunțate, recurenta-pârâtă a avut în vedere, în mod justificat, la recalcularea pensiei intimatului, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani și nu de 20 de ani, pe care în mod greșit l-a considerat prima instanță că trebuie avut în vedere, iar dispozițiile Legii nr.19/2000 și ale nr.OUG4/2005, invocate de reclamant la prima instanță, nu puteau justifica, în raport de considerentele mai sus-arătate admiterea acțiunii acestuia în sensul celor dispuse de instanța de fond.
Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca fondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, în cauză fiind incident motivul de modificare a sentinței prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, iar conform art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în tot sentința în sensul că va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII P, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1283 din 08 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-, – 8A,.6, județul P și în consecință:
Modifică în tot sus-menționata sentință în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Simona
– – — – — –
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
tehnored.3ex./04.03.2008
/
dos.fond nr- Trib.
jud.fond
