La stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În raport de poziţia inculpatului de recunoaştere, aşa cum a perceput-o faţă de starea de beţie în care s-a aflat la momentul agresiunii, de împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale, de atitudinea sa după săvârşirea faptei, în sensul că acordă în continuare ajutor mamei sale, o femeie în vârstă de 70 ani, fiind singurul sprijin material, instanţa a apreciat că se impune reducerea pedepsei şi suspendarea acesteia sub supraveghere.
Prin sentinţa penală nr.1321 din 17 noiembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia I-a Penală, în dosarul nr.35.781/3/2008, s-au dispus următoarele:
În baza art.20 alin.1 din Codul penal raportat la art.174 alin. 1 din Codul penal – art.175 alin.1 lit.c din Codul penal, cu aplicarea art.74 lit.a, art.76 lit.a şi art.80 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul P. J. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.
Conform art.65 alin.2 din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a şi b, din Cod penal, pe o durată de 2 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a, b din Cod penal.
S-a luat act că nu s-au formulat pretenţii civile în cauză.
În baza art.118 alin.1, lit.b din Codul penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuţitului folosit la săvârşirea infracţiunii.
În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 1800 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În data de 27.06.2006, în jurul orei 2200, inculpatul P.J. a avut o altercaţie verbală cu mama sa – P. V. – în incinta locuinţei de domiciliu comun pentru cei doi, din oraşul Voluntari, şos. Pipera – Tunari nr.46, jud. Ilfov, care a degenerat, astfel că inculpatul, şi pe fondul consumului exagerat de alcool, şi-a lovit mama cu pumnii şi cu un cuţit, în zona abdominală, provocându-i leziuni, cea mai gravă fiind o plagă înjunghiată penetrantă, în regiunea herniei ombilicale (cu un cuţit), ce a necesitat intervenţie chirurgicală imediată (a fost dusă la Spitalul Floreasca de fiul său, respectiv inculpatul din prezenta cauză) şi un număr de 22-25 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei soluţii au declarat apel – Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate – vizând omisiunea introducerii în cauză a părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti – U.P.U. (Secţia Chirurgie 4), unde a fost internată în perioada 26.06.-03.07.2006 privind constituirea de parte civilă a acestuia şi netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate şi înlăturarea circumstanţei atenuante prevăzută de art.74 lit.a din Codul penal şi inculpatul P. J.- criticând soluţia pentru netemeinicie – solicitând reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate, şi pentru nelegalitate, în sensul de a se dispune achitarea sa în temeiul prevăzut de art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d din Codul de procedură penală, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev.de art.20 raportat la art.174-art.175 lit.c din Codul penal, motivat de faptul că nu a dorit să o omoare pe mama sa, nici nu ştie bine ce s-a întâmplat, când a văzut că aceasta pierde sânge, a dus-o imediat la spital.
A mai susţinut că nici până la data de 27.06.2006 şi nici după nu a mai avut un incident de acest gen, nu a fost agresiv cu mama sa.
Curtea examinând apelurile declarate, prin prisma criticilor aduse soluţiei instanţei fondului, cât şi din oficiu, în conformitate cu prevederile art.371 alin.2 Cod procedură penală, constată că apelul inculpatului este fondat, sub aspectul netemeiniciei hotărârii pronunţate, urmând a fi admis, astfel, în parte.
Din concluziile raportului de expertiză medico legală nr.A1/J/494/2006, efectuat de Autoritatea de Sănătate Publică – Spitalul Judeţean Ilfov – Serviciul de Medicină Legală, a rezultat că viaţa victimei nu a fost pusă în primejdie, motivat de faptul că partea vătămată avea o hernie ombilicală încarcerată preexistentă, cu leziuni de mare epiplon prin componenţa sacului herniar (paniculi adipoşi în cantitate mare) a împiedicat producerea unor leziuni viscerale abdominale grave.
Se mai precizează în acelaşi act medico legal că, în absenţa unei hernii ombilicale preexistente, viaţa victimei era pusă în primejdie.
De asemenea, leziunile traumatice suferite de susnumită la data de 27.06.2006 nu au determinat vreuna din consecinţele prevăzute de art.182 Cod penal.
Din examinarea probelor administrate în cauză, a rezultat că instanţa fondului a stabilit corect situaţia de fapt, căreia i-a dat o corespunzătoare încadrare juridică. Vinovăţia inculpatului a fost dovedită fără echivoc şi putinţă de tăgadă.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, Curtea apreciază că, în raport de dispoziţiile art.72 Cod penal, vizând: Criteriile generale de individualizare judiciară a pedepselor aplicate referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, la modalitatea şi împrejurările în care s-a săvârşit fapta, la gradul de pericol social în concret al unor asemenea infracţiuni, pedeapsa aplicată inculpatului este prea mare, acesta având, în general, o poziţie constantă de recunoaştere, aşa cum a perceput-o în raport de starea de beţie în care s-a aflat la momentul agresiunii, că nu este cunoscut cu antecedente penale, toate acestea coroborate cu atitudinea sa după săvârşirea faptei şi ajutorul pe care-l acordă în continuare mamei sale o femeie în vârstă de 70 de ani, inculpatul fiind singurul sprijin material, dar şi în gospodărie, fiind unicul copil.
Nu rezultă din probe că inculpatul a avut o atitudine refractară faţă de organele de anchetă, a recunoscut fapta, a precizat că nu ştie ce a făcut cu obiectul vulnerant, iar faptul că l-a prezentat după aproximativ 2 ani (13.08.2008) organelor de anchetă, indiferent de starea de degradare în care se afla acesta, conduce la ideea că nu a încercat să ascundă obiectul vulnerant, tăietor înţepător, de altfel acest aspect nici nu este reţinut de procuror în rechizitoriu.
Inculpatul a recunoscut fapta, incidentul a izbucnit spontan, favorizat de consumul excesiv de alcool determinat de pierderea serviciului.
În raport de aceste împrejurări, se apreciază de către Curte că o reducere de pedeapsă – la 4 ani închisoare, iar ca modalitate de – suspendarea sub supraveghere a acesteia pe o durată de 5 ani, astfel încât termenul de încercare să fie de 9 ani, cu menţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74 lit.a din Codul penal, conduce la ideea potrivit căreia, scopul pedepsei, astfel cum este definit de art.52 Cod penal, îşi poate atinge scopul – de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, pedeapsa ca mijloc de reeducare şi constrângere a condamnatului.
Cât priveşte solicitarea inculpatului de achitare în temeiul prevăzut de art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d din Codul de procedură penală, această cerere nu poate fi primită mergând pe susţinerea inculpatului că faptei îi lipseşte latura subiectivă şi anume intenţia. Intenţia acestuia de a-şi lovi mama a existat în împrejurările descrise mai sus, faptul că nu s-a produs şi rezultatul letal datorându-se intervenţiei chirurgicale imediate şi probabil a stării de sănătate în care se afla victima la momentul respectiv. Se poate vorbi de o intenţie indirectă.
Aşa fiind, această cerere urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art.15 alin.2 Cod procedură penală, constituirea de parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată, până la citirea actului de sesizare.
În cauză, nu ne aflăm în situaţia în care potrivit art.17 din Codul de procedură penală, se exercită din oficiu acţiunea civilă.
În cauza dedusă judecăţii, deşi la urmărirea penală spitalul a remis foaia de observaţie a părţii vătămate (persoană fizică), care nu s-a constituit parte civilă, nu a alăturat acesteia şi un decont de cheltuieli privind spitalizarea părţii vătămate.
Se apreciază că această persoană juridică poate formula acţiune civilă, pe cale separată, în această cauză cererea fiind tardivă, în consecinţă, se apreciază că o desfiinţare, cu trimitere spre rejudecare – pe acest aspect – nu se poate dispune, hotărârea instanţei de fond nefiind pronunţată cu lipsă de procedură, sens în care nu se regăseşte nici cazul de nulitate absolută, prevăzut de art.197 alin.2 Cod procedură penală, spitalul nefiind parte în proces.
În raport de cele expuse mai sus, apelul parchetului apare ca nefondat, sens în care urmează a-l respinge ca atare, în temeiul prevăzut de art.379 pct.1, lit.b din Codul de procedură penală.
În baza art.379 pct.2, lit.a din Codul de procedură penală, Curtea urmează a admite apelul declarat de apelantul inculpat Pecingine Jean, a desfiinţa – în parte – sentinţa penală nr.1321, pronunţată la data de 17 noiembrie 2008, de Tribunalul Bucureşti – Secţia I-a Penală şi, în fond:
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului şi va dispune schimbarea modalităţii de executare a acesteia, impunând inculpatului ca – pe durata termenului de încercare – să se supună obligaţiilor ce-i vor fi stabilite şi se va atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării acestora.
În baza art.359 alin.1, teza finală Cod procedură penală, combinat cu art.863 Cod penal, urmează a-l obliga pe inculpat ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
-să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti conform programului de supraveghere ce va fi stabilit;
-să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
-să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.
În temeiul art.359 alin.1 Cod de procedură penală atrage atenţia inculpatului asupra nerespectării prevederilor art. 864 Cod penal, referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se va dispune suspendarea şi a executării pedepsei accesorii, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a şi b Cod penal.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În temeiul prevăzut de art.379 pct.1, lit.b Cod procedură penală, urmează a fi respins – ca nefondat – apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
(Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I-a Penală – Decizia penală nr. 15/27 ianuarie 2009).
