între reclamanta SC P. SA. în calitate de comitent, şi pârâta SC S.O. SRL. în calitate de partener, s-a încheiat convenţia pentru operarea staţiei de distribuţie a carburanţilor. în conformitate cu carc reclamanta s-a obligat să transmită dreptul de utilizare a echipamentelor staţiei către pârâtă care, la rândul ci. şi-a asumat obligaţia de a întreţine unităţile de comercializare produse petroliere, cu sediul în T. Totodată, pârâta s-a obligat să desfăşoare anumite activităţi şi tranzacţii comerciale legate de unitate pentru comercializarea carburanţilor, în schimbul unor sume de bani. în scopul realizării activităţilor prevăzute în contract, au fost predate pârâtei echipamentele şi documentele aferente fiecărei staţii, potrivit procesclor-vcrbale semnate de părţi.
Cu ocazia efectuării unui inventar, la data de 15 septembrie 2007, s-a constatat că la punctul de lucru T. există un minus de inventar în cuantumul pretins în acţiune pentru recuperarea căruia reclamanta a emis factură cu data de 16 octombrie 2007. Pârâta a refuzat achitarea sumei pretinse de reclamantă, arătând în întâmpinare că aceasta este urmarea erorilor sistemului informatic de gestiune (P.P.) utilizat în cadrul staţiei P., erori care au fost menţionate în procesul-verbal de sfârşit de inventar chiar de către reprezentantul reclamantei, precizându-se că minusul de inventar nu va fi imputat datorită existenţei erorilor de înregistrare. Deşi erorile generate de sistemul informatic de gestiune au fost recunoscute de cătrc reclamanta SC P. SA. aceasta a refuzat prezentarea oricăror documente. înscrisuri care să ateste „“remedierea” respectivelor erori de sistem.
Analizând probele administrate în cauză, înscrisurile depuse la dosar, expertiza contabilă efectuată pe baza obiectivelor stabilite de părţi, inclusiv răspunsul la obiecţiunile formulate de pârâtă. Tribunalul arbitral a respins acţiunea formulată de SC P. SA împotriva SC S.O. SRL ca neîntemeiată, pentru următoarele motive: în procesul-verbal de slărşit de inventar încheiat la data de 15 septembrie 2007 la care se referă reclamanta în acţiune, proces-verbal carc a reprezentat fundamentul emiterii facturii cuprinzând numai minus la inventar, comisia de inventariere a constatat că „minusul găsit nu se va imputa datorită unor erori de sistem”. Totodată. în nota explicativă pentru diferenţe, reclamanta SC P. SA a arătat că „erorile repetate de sistem, sesizate încă de la instalare, nu au fost încă rezolvate. încă de la instalare, stocurile reale nu au fost înregistrate corect în sistemul managerial, fapt semnalat şi de contabilitate”, la care se adaugă şi precizarea din finalul corespondenţei în carc se menţionează în mod expres că „o altă analiză asupra bazei vechi de date nu se mai face, întrucât aceasta nu mai există”.
Pe de altă parte, deşi în concluziile expertizei se arată că există o diferenţă valorică în minus la preţul de vânzare, expertul precizează că. „întrucât SC P. SA nu a depus la dispoziţia expertizei documentele contabile de intrări şi ieşiri de marfă pentru punctul de lucru T. şi rapoarte de gestiune, de la data preluării staţiei din 8 decembrie 2005, expertiza contabilă a verificat dacă stocul scriptic de marfa existent în sistemul P.P. a gestiunii S.O. la punctul de lucru T. corcspunde cu cel faptic constatat de comisia de inventariere la 14 septembrie 2007”. Or. în acestc condiţii, concluziile expertizei privind minusul de inventar, constatat, de altfel, de către expert, nu sunt relevante, iar suma de 74.454,18 lei corespunzător facturii nr. 9060150318, emisă de reclamantă, nu poate fi imputată pârâtei.
Or, chiar dacă există o diferenţă în minus la preţul de vânzare, acest fapt nu este definitoriu, in condiţiile în care nu au existat documente primare ale SC P. SA pe care expertul să le verifice. Astfel, nu sunt suficiente înregistrările într-un sistem informatic eronat. Tot astfel, nu este relevant, probatoriu, conţinutul facturii, atât timp cât la baza emiterii acesteia există clemente incerte, determinate de sistemul informatic deficitar, fapt de altfel recunoscut chiar de reclamantă.
în concluzie. Tribunalul arbitral a dispus respingerea acţiunii formulate de reclamantă având ca obiect obligarea pârâtei la plata de despăgubiri reprezentând minusul de valoare constatat la inventar, ca neîntemeiată.
Sentinţa arbitrală nr. 226 din 13 octombrie 2009
