Contestație decizie de concediere. Decizia 282/2008. Curtea de Apel Ploiesti


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr.5255,-

DECIZIA NR. 282

Ședința publică din data de 7 martie 2008

PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu

JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Mihaela Moiceanu

– –

Grefier –

Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în comuna Merei, sat, jud.B, împotriva deciziei civile nr.89 din 30.01.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata SRL, cu sediul în C, str.B, bloc.8,.1,.17, jud.

Contestație scutită de plata taxei judiciare de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea, lipsă fiind intimata SRL.

Procedura legal îndeplinită.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că pentru termenul de astăzi prin intermediul serviciului registratură s-au depus precizări formulate de contestatoare și s-a atașat dosarul în care s-a pronunțat decizia contestată.

La solicitarea instanței de a preciza temeiul de drept al contestației formulate, contestatoarea precizează că temeiul de drept al contestației îl reprezintă disp.art. 318 teza a doua Cod procedură civilă, instanța a omis din greșeală să cerceteze unul din motivele de recurs.

Contestatoarea învederează instanței că nu a avut posibilitatea să ia cunoștință de motivarea deciziei contestate și pentru a putea lua cunoștiință de aceasta și a pune concluzii privitoare la contestația de față, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare.

Curtea, pentru a da posibilitate contestatoarei să ia cunoștiință de motivarea deciziei contestate, lasă cauza la a doua strigare.

Fiind reluată cauza la a doua strigare, la apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea, lipsă fiind intimata SRL.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

Contestatoarea, având cuvântul arată că a luat cunoștință de motivarea deciziei contestate și alte cereri nu mai are de formulat.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea contestației.

Contestatoarea, având cuvântul arată că instanța de control judiciar nu a avut în vedere existența punctelor de lucru aparținând intimatei

SRL, nu a verificat existența punctului de lucru al intimatei de la

Solicită admiterea în principiu a contestației în anulare, rejudecarea din nou a recursului și depune precizări.

CURTEA:

Deliberând asupra contestației în anulare, de față, constată următaorele:

Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SRL C, jud.O solicitând anularea deciziei nr.3510/20.03.2007 și reintegrarea reclamantei în muncă, cu acordarea tuturor drepturilor de la data de 15.03.2007 și până la reintegrarea efectivă.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că obținerea oricărui document de la societatea pârâtă, respectiv B se face cu mare greutate, iar hotărârea și decizia de concediere colectivă din data de 03.01.2007 au fost luate de doi asociați unici și nu de consiliul de administrație al firmei, ceea ce contravine disp.art.137 alin.1 din Legea nr.31/1990.

S-a mai arătat că preavizul a fost dat în baza deciziei unui singur asociat al societății pârâte, iar adresa din decizia atacată nu corespunde cu adresa firmei la care reclamanta a fost angajată, decizia respectivă neconținând date precise de identificare, expres arătate.

La termenul din 15.10.2007 instanța a suspendat judecarea cauzei pentru lipsa părților, în temeiul art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, iar prin cererea formulată pentru repunerea pe rol a cauzei reclamanta a invocat noi motive de nulitate a deciziei în urma intrării în posesia procesului-verbal de control nr.29066/29.03.2006 întocmit de B, susținându-se că nu s-a respectat planul de măsuri întocmit de organul de control.

A susținut reclamanta că pentru personalul care și-a desfășurat activitatea la punctele de lucru din B, încadrarea s-a făcut la punctele de lucru, astfel încât adresa acelui punct de lucru trebuia să se regăsească pe decizia de concediere.

A mai arătat reclamanta că potrivit anexei 2 procesului-verbal de control nr.29066/29.03.2006 societatea pârâtă are un număr de 352 salariați astfel încât având în vedere numărul deciziei de concediere, de 3510 rezultă că ori numărul de ordine este fals, ori firma își schimbă salariații în fiecare an neurmărindu-se reorganizarea firmei, ori firma are mai multe puncte de lucru, ceea ce contravine celor reținute în anexa 2 procesului-verbal de control.

De asemenea, s-a arătat că în decizia atacată trebuia să se precizeze numărul contractului individual de muncă care încetează și postul restructurat (desființat).

Pârâta nu a formulat întâmpinare cu privire la acțiunea formulată.

Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1080/26.11.2007 Tribunalul Buzăua respins ca nefondată acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență că reclamanta a fost salariata societății pârâte până la data de 15.03.2007 când i-a încetat contractul individual de muncă în baza art.65 alin.1 din Codul Muncii, conform deciziei nr.3510/20.03.2007, iar la baza emiterii acestei decizii a stat proiectul de concediere colectivă din data de 26.01.2007, decizia extraordinară a asociatului unic al firmei din 03.01.2007 și preavizul nr.120/13.02.2007 comunicat reclamantei.

S-a mai reținut că angajatorul a îndeplinit cerințele prevăzute de art.68-70 din Codul Muncii, iar preavizul a fost emis de societate cu respectarea dispozițiilor art.73 din același cod.

Referitor la procesul-verbal de control întocmit de B invocat de reclamantă, s-a arătat că acesta a fost emis anterior deciziei contestate, reținându-se în cuprinsul procesului-verbal că societatea are mai multe puncte de lucru, însă faptul că în decizia atacată nu s-a indicat punctul de lucru la care a funcționat reclamanta nu conduce la nulitatea deciziei.

De asemenea, s-a arătat că nu trebuie să existe identitate între numărul de ordine al deciziei și numărul salariaților, numerele deciziilor emise de societate fiind variate, pronunțate pe diverse teme, aceste decizii nefiind numerotate pe categorii.

Împotriva sentinței primei instanțe reclamanta a declarat în termen legal recurs criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea, prin decizia nr.89/30.01.2008 a respins recursul ca nefundat, reținând următoarele aspecte:

Prin decizia nr.34510/20.03.2007 emisă de societatea pârâtă recurentei-reclamante i-a încetat contractul individual de muncă în baza art.65 alin.1 din Codul Muncii, modificat și completat, fiind vorba de o concediere colectivă.

În conformitate cu prevederile art.137 alin 1 din Legea nr.31/1990, cu modificările și completările ulterioare, societatea pe acțiuni este administrată de unul sau mai mulți administratori, iar când sunt mai mulți administratori ei constituie un consiliu de administrație, art.197 alin.1 din același act normativ statuând pentru societățile cu răspundere limitată, că acestea sunt administrate de unul sau mai mulți administratori, numiți prin act constitutiv.

Decizia de concediere nr.3510/20.03.2007 emisă de societatea intimată, care este o societate cu răspundere limitată având un administrator, a fost luată în baza deciziei extraordinare a asociatului unic al SRL din data de 03.01.2007, care a decis concedierea colectivă a 57 de salariați din cadrul punctului de lucru situat în B,-, sector I, în urma reorganizării societății prin înființarea unui punct de lucru nou într-o localitate din județul C, situație în care nu pot fi incidente dispozițiile art.137 alin.1 din Legea nr.31/1990, cu modificările și completările ulterioare invocate în recurs.

Procesul-verbal de control întocmit de B, invocat de recurentă, a fost emis la 29.03.2006, cu mult înainte de data emiterii deciziei de concediere nr.3510/20.03.2007, contestat în prezenta cauză, iar faptul că prin procesul-verbal respectiv s-a constatat că nerespectarea de către angajator a unor dispoziții ale Codului Muncii dispunându-se și o serie de măsuri obligatorii în sarcina

societății intimate nu poate constitui un argument suficient pentru admiterea recursului în sensul celor solicitate de recurentă, câtă vreme nu există cauze care să conducă la anularea deciziei de concediere.

Împrejurarea că în cuprinsul deciziei de concediere nu s-a indicat punctul de lucru la care a lucrat recurenta nu poate justifica însă admiterea acțiunii, acest aspect nefiind în măsură să conducă la nulitatea deciziei de concediere în raport de dispozițiile art.74 din Codul Muncii, așa cum corect a reținut și prima instanță.

privind conținutul ștampilei societății intimate, invocată de recurentă prin motivele de recurs s-a reținut că nu poate constitui un motiv de anulare a deciziei de concediere, această ștampilă fiind utilizată, de altfel, de societatea intimată inclusiv cu prilejul controlului finalizat prin procesul-verbal nr.29066/29.03.2006 întocmit de

A mai reținut instanța de recurs că la tribunal reclamanta a solicitat anularea deciziei de concediere invocând mai multe motive prevăzute în cuprinsul acțiunii și în precizările aduse acesteia, care au fost analizate de prima instanță, concluzionându-se în mod justificat, în raport de dispozițiile Codului Muncii, a căror corectă aplicare s-a făcut în cauză, că acestea sunt neîntemeiate, cu consecința respingerii acțiunii, iar în recurs nu pot fi invocate motive noi care nu au fost susținute la prima instanță.

De asemenea, curtea a mai reținut că în raport de dispozițiile art.303 alin.1 Cod procedură civilă, ce statuează că recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, sancțiunea nerespectării acestui termen fiind nulitatea recursului, potrivit art.306 alin.1 Cod procedură civilă, nu pot fi avute în vedere de către instanța de control judiciar decât acele motive de recurs invocate de recurentă formulate prin cererea de recurs înaintată instanței de fond prin poștă, la 19.12.2007 sau eventuale motive de ordine publică care să fi fost invocate ulterior de recurentă, situație care nu se regăsește însă în cauză.

Împotriva deciziei nr.89/30.01.2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI, reclamanta a formulat contestație în anulare, invocând, ca temei de drept, disp. art.318 pr.civ.

În motivarea contestației în anulare se susține că instanța de recurs nu a avut în vedere faptul că decizia de concediere a fost emisă de o societate la care contestatoarea nu era, de fapt angajată.

Alte motive al contestației în anulare se referă la faptul că, în decizia atacată nu sunt specificate datele de identificare, locul de muncă al salariatului concediat, nu s-a avut în vedere că s-a dispus o concediere colectivă, după care s-au efectuat noi angajări, situație în care contestatoarea a suferit prejudicii materiale.

Analizând actele și lucrările dosarului, decizia atacată și motivele contestației în anulare, curtea va constata că aceasta din urmă este nefondată.

Potrivit art. 318 Cod pr.civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.

Legiuitorul a avut în vedere greșelile de ordin procedural, în această categorie intrând greșelile comise prin confundarea unor acte esențiale ale dosarului cauzei.

Prin urmare, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale.

În speță, așa cum rezultă evident din formularea motivelor invocate, contestatoarea a criticat pe fond soluția instanței de recurs și a cerut ca pe această cale să se modifice respectiva decizie.

Critica este, deci, în legătură cu interpretarea probelor administrate, a dispozițiilor legale incidente și a situației de fapt a cauzei, astfel cum au fost reținute prin decizia a cărei anulare se solicită, așa încât nu reprezintă greșeli materiale în sensul art. 318 teza I – a Cod pr.civilă.

Potrivit disp.art.318 teza II pr.civ. pentru admisibilitatea unei contestații în anulare întemeiate pe această dispoziție legală este necesar ca instanța de recurs, în cazul în care a respins recursul, să nu fi analizat unul din motivele de recurs invocate.

Ori, în cauza de față, hotărârea a cărei anulare se cere a fost dată cu analizarea tuturor motivelor invocate de contestatoarea recurentă și s-a răspuns tuturor susținerilor acesteira, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege.

Așa fiind, Curtea constatând că este nefondată contestația în anulare, nesubzistând motivele prevăzute de lege în mod limitativ și văzând disp. art. 317 – 320.pr.civ. o va respinge ca atare.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în comuna Merei, sat, jud.B, împotriva deciziei civile nr.89 din 30.01.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata SRL, cu sediul în C, str.B, bloc.8,.1,.17, jud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Mihaela Moiceanu

– – – – – – –

GREFIER,

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Tehnored./AȚ

2 ex./3.04.2008

f- Tribunalul Buzău