Potrivit art. 126 alin. 1 din României, justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. Legea nr.304/2004, în art. 2 alin.2, prevede că justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curţi de apel, tribunale, tribunale specializate, instanţe militare şi judecătorii.
Dispoziţiile art. 35-42 din Legea nr. 304/2004 şi art. 2 din Regulamentul de organizare interioară al instanţelor judecătoreşti prevăd că în cadrul curţilor de apel şi tribunalelor funcţionează secţii sau după caz complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori şi de familie, cauze de administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi secţii maritime şi fluviale sau pentru alte materii, iar în cadrul judecătoriilor funcţionează secţii sau complete specializate pentru cauze cu minori şi familie, secţii sau complete specializate în alte materii.
Reiese că legiuitorul a asimilat noţiunii de instanţă specializată pe aceea de secţie sau complet specializat în raport de natura cauzelor.
În concluzie, noţiunea de instanţă de referă atât la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; curte de apel; tribunal; tribunal specializat; instanţă militară; judecătorie, cât şi la secţie sau complet specializat.
În concluzie, noţiunea de instanţă de referă atât la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; curte de apel; tribunal; tribunal specializat; instanţă militară; judecătorie, cât şi la secţie sau complet specializat.
În acest sens sunt şi prevederile noului cod de procedură civilă, care cuprinde reglementări potrivit cărora dispoziţiile privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti (art. 131 alin. 1).
În condiţiile în care o instanţă civilă (secţia civilă a judecătoriei) a declinat competenţa în favoarea unei instanţe de contencios (secţia de contencios administrativ a tribunalului care a scos cauza de pe rol şi a transpus-o la secţia comercială) iar instanţa comercială (secţia comercială a tribunalului ) a declinat competenţa în favoarea judecătoriei (completului specializat de comercial) nu suntem în prezenţa unor declinări reciproce de competenţă.
Nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 20 Cod procedură civilă, nu există conflict negativ de competenţă încât se impune trimiterea dosarului la judecătorie pentru continuarea judecăţii.
Prin sentinţa nr. 12765 din 17.09.2008, Judecătoria Craiova – Secţia Civilă a declinat în favoarea Tribunalului Dolj – Secţia Contencios Administrativ, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul Primarul Municipiului C. împotriva pârâţilor SC M. I. SRL şi S. M. asociat unic al acestei societăţi, privind evacuarea din imobilul situat în Craiova, str. A, având destinaţia de spaţiu comercial.
Pentru a pronunţa această sentinţă Judecătoria a reţinut ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 66 din OUG nr. 54/2006 potrivit cărora litigiile privind atribuirea, încheierea, executarea şi încetarea contractului de concesiune, precum şi cele privind acordarea de despăgubiri se soluţionează în conformitate cu prevederile Legii contenciosului administrativ, de secţia de contencios a tribunalului în a cărui jurisdicţie se află sediul concedentului.
Prin încheierea din 3.12.2009, Tribunalul Dolj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a transpus cauza de pe rolul Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal pe rolul Secţiei Comerciale, reţinând că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 66 alin.2 din OUG nr. 54/2006, ci prevederile dreptului comun întrucât contractul de concesiune nu se referă la bunuri proprietate publică ci la bunuri ce aparţin domeniului privat.
Secţia Comercială a Tribunalului Dolj, primind cauza, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Craiova ca instanţă comercială, reţinând că litigiul are natură patrimonială, valoarea litigiului care nu depăşeşte suma de 100.000 lei determinându-se în raport de folosinţa bunului, anume redevenţa lunară stabilită în contractul de concesiune.
A reţinut totodată, că nu poate fi vorba despre ivirea unui conflict negativ de competenţă, în considerarea deciziei nr. 2755/2006 a ÎCCJ, potrivit căreia instanţa supremă a hotărât că înţelesul noţiunii de instanţă competentă vizează şi secţiile sau completele specializate.
Primind dosarul, Judecătoria Craiova prin încheierea din 8.09.2010 a constatat ivit conflict negativ de competenţă între Judecătoria Craiova şi Tribunalul Dolj şi a înaintat cauza Curţii de Apel Craiova în vederea soluţionării conflictului, reţinând că există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente a judeca aceeaşi pricină, că în cadrul Judecătoriei Craiova nu există secţie comercială, ci doar complete specializate.
Curtea constată că nu există conflict negativ de competenţă.
Pentru a fi în prezenţa unui conflict negativ de competenţă se impune întrunirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 20 Cod procedură civilă: să existe două sau mai multe instanţe sesizate cu aceeaşi pricină( identitate de părţi, de obiect şi de cauză); instanţele să se fi declarat necompetente prin hotărâri rămase irevocabile; declinările de competenţă între instanţele sesizate să fie reciproce; cel puţin una dintre aceste instanţe să fie competentă să soluţioneze pricina.
Se pune problema determinării noţiunii de instanţă sesizată cu aceeaşi pricină.
Potrivit art. 126 alin. 1 din Constituţia României, justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
Textul menţionat mai sus este reluat de Legea nr.304/2004( art. 1 alin.1) privind organizarea judiciară, lege care în art. 2 alin.2 stabileşte că justiţia se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; curţi de apel; tribunale; tribunale specializate; instanţe militare; judecătorii.
Dispoziţiile art. 35-42 din Legea nr. 304/2004 şi art. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti prevăd că în cadrul curţilor de apel şi tribunalelor funcţionează secţii sau după caz complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi secţii maritime şi fluviale sau pentru alte materii, iar în cadrul judecătoriilor funcţionează secţii sau complete specializate pentru cauze cu minori şi familie, secţii sau complete specializate şi în alte materii.
Din redactarea textelor de lege arătate rezultă că legiuitorul a asimilat noţiunii de instanţă specializată pe aceea de secţie sau complet specializat în raport de natura cauzelor civile, penale, comerciale, cu minori şi de familie, de contencios administrativ şi fiscal şi de materiile vizate de cererile supuse soluţionării.
În acest sens sunt şi prevederile noului cod de procedură civilă, care , în plus faţă de în vigoare, cuprinde reglementări potrivit cărora dispoziţiile privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti (art. 131 alin. 1).
În speţă, Judecătoria Craiova – Secţia Civilă a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Dolj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, iar Tribunalul Dolj – Secţia Comercială a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Craiova ca instanţă comercială.
În acest context, faţă de considerentele arătate privind noţiunea de instanţă, Curtea reţine că o instanţă civilă, Secţia civilă a Judecătoriei Craiova, a declinat competenţa în favoarea unei instanţe de contencios, Secţia de contencios administrativ a Tribunalului Dolj şi că cea de-a doua declinare este a unei instanţe comerciale, Tribunalul Dolj – Secţia Comercială în favoarea Judecătoriei Craiova – completului specializat de comercial şi, deci, nu suntem în prezenţa unor declinări reciproce de competenţă.
Nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 20 Cod procedură civilă privind existenţa conflictului negativ de competenţă, Curtea constată că nu există conflict negativ de competenţă.
În consecinţă, va dispune trimiterea dosarului la Judecătoria Craiova pentru continuarea judecăţii.
De altfel, competenţa de soluţionare revine Judecătoriei Craiova ca instanţă comercială, fiind vorba de o cerere în evacuare, acţiune patrimonială personală, a cărei valoare se apreciază în funcţie de redevenţa lunară stabilită în contractele de concesiune încheiate în anul 1996, dată în raport de care se impune şi stabilirea legislaţiei aplicabile în materia concesiunii.
