C. civ. art. 1066-1069
Pârâtul, care s-a obligat să plătească contravaloarea lucrărilor de reparaţii auto şi penalităţi de întârziere în temeiul contractului de prestări servicii pe carc l-a încheiat cu reclamantul, nu poate invoca drept clauză exoneratoare de plată a penalităţilor de întârziere clauza inserată la pct. IV al art. 4 din contractul litigios, potrivit cu care ..Prestatorul poate mări unilateral termenele de plată acordate beneficiarului fără necesitatea încheierii
unui act adiţional la prezentul contract (…)”, deoarece prorogarea termenului de plată aparţine numai prestatoarei reclamante, şi nu beneficiarului pârât.
întrucât în cauză nu s-a dovedit existenţa unui înscris semnat, datat şi ştampilat de reclamantă, care să fi consemnat o astfel de prorogare, simpla presupunere a pârâtei potrivit cu care reclamanta „înţelege” criza financiară nu este de natură a înlătura aplicarea clauzei contractuale privitoare la plata penalităţilor de întârziere pentru executarea cu întârziere a obligaţiei contractuale, sens în carc s-a dispus obligarea sa.
Sentinţa arbitrală nr. 99 din 5 mai 2009