C. civ.. art. 1020. art. 1021
între părţi a intervenit contractul încheiat la data de 12 noiembrie 2004 pentru constituirea unei asociaţii în participaţie, menită să exploateze în comun spaţiile disponibile din imobilul C.L. aflat în administrarea reclamantei, în care scop aceste spaţii urmau să fie reabilitate, modernizate şi dotate pentru a li se ridica gradul de confort şi de exploatare în condiţii profitabile. Pârâta trebuia, pentru aceasta, să investească 100.000 euro pentru finanţarea lucrărilor de reabilitare, modernizare şi dotare a respectivelor spaţii, în care urmau să se desfăşoare orice activităţi profitabile în domeniul serviciilor de alimentare publică, conform stipulaţiilor art. 2.3 din contract.
Durata asocierii s-a convenit pentru 10 ani. iar beneficiile urmau a se împărţi astfel: 54.55% reclamantei şi 45.45% pârâtei. Totodată, s-a convenit ca reclamanta să primească de la pârâtă un minim garantat de 1.400 euro/lună. potrivit dispoziţiilor art. 3.1, respectiv art. 7.1 şi art. 7.2 din contract.
Reclamanta a solicitat prin acţiune – în formularea iniţială a primului capăt de cerere -constatarea rezilierii contractului din 2004, pe motiv că pârâta nu şi-a onorat obligaţia de a vărsa aportul convenit la construirea asociaţiei în participare, respectiv suma de 100.000 euro ce ar fi trebuit să fie folosită pentru renovarea şi modernizarea spaţiului locativ din C.L. Ulterior, prin scrisoarea procesuală din 1 iunie 2009, reclamanta şi-a modificat pretenţia, cerând ca Tribunalul arbitral să declare reziliat contractul. Pârâta nu s-a opus acestei modificări de acţiune.
Rezilierea înseamnă desfiinţarea unui contract sinalagmatic cu execuţie succesivă ca urmare a neexecutării obligaţiei unei părţi, din motive imputabile acesteia. Rezilierea se produce din acelaşi motive şi are aceleaşi efecte ca şi rezoluţiunea, cu diferenţa că efectele rezilierii sunt numai pentru viitor (spre deosebire de rezoluţiune, care afectează şi trecutul contractului, de la încheierea acestuia).
Temeiul juridic al rezilierii îl constituie reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor din contractul sinalagmatic, faptul că fiecare dintre obligaţiile reciproce este cauza juridică a celeilalte, iar neîndeplinirea culpabilă a uneia dintre obligaţii lipseşte de suport juridic obligaţia reciprocă, astfel că desfiinţarea întregului contract se impune. Rezilierea contractului poate fi cerută numai de partea care şi-a executat sau se declară gata să îşi execute obligaţia contractuală ce îi revine.
în speţă, în legătură cu obligaţiile principale ale părţilor – aliate în discuţie – şi modul lor de executare, s-au constatat următoarele: reclamanta trebuia să predea pârâtei spaţiul locativ liber din C.L., iar pârâta, la rândul său. trebuia să facă reparaţii şi modernizări la respectivul spaţiu în valoare de 100.000 euro (art. 4.1. respectiv art. 4.2 din contract), părţile convenind şi ordinea de a acestor obligaţii: reclamanta, în 7 zile de la încheierea contractului, trebuia să predea spaţiul locativ (art. 4.1 din contract), iar pârâta trebuia să execute reparaţiile şi modernizările fie în trei luni de la predare, conform anexei 2 la contract, fie într-un an [conform art. 2.3 lit. c) din contract].
Or, în condiţiile în care reclamanta şi-a exercitat obligaţia contractuală (conform procesul ui-verbal din acea zi, semnat şi stampilat de ambele părţi) de a preda spaţiile din
C.L. la carc facc referire contractul nr. 11687 din 12 noiembrie 2004, pârâta nu a făcut dovada că a efectuat investiţia de 100.000 euro, precum şi renovarea şi modernizarea acestor spaţii, în vederea exploatării lor în comun.
în atare situaţie, acest capăt de cerere – pentru rezilierea contractului – este întemeiat şi a fost admis, declarându-SC reziliat contractul încheiat de părţi la 12 noiembrie 2004.
Evocarea de către pârâtă (prin scrisoarea procesuală din I iunie 2009) a convenţiei nr. 12665 din 20 decembrie 2004, care într-adevăr conţine o clauză de încctare a acesteia odată cu contractul din 12 noiembrie 2004, nu are nicio semnificaţie juridică în speţă, câtă vreme încetarea acestei convenţii nu a fost cerută prin acţiune (nu a fost format obiect al acţiunii, aşa cum a fost formulată iniţial, şi nici nu a fost modificată acţiunea pentru a se cere pronunţarea încetării rezilierii contractului din 12 noiembrie 2004. ci a fost evocată doar ca o consecinţă a rezilierii contractului, consecinţă ce se poate produce şi Iară pronunţarea de către Tribunalul arbitral, în temeiul stipulaţiei de la art. 10 din convenţie).
Sentinţa arbitrată nr. 155 din 30 iunie 2009
