Art.72 Cod penal
Art.74 Cod penal
Individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal şi de noile limite reduse cu o treime în conformitate cu dispoziţiile art.320/1 alin.7 Cod pr.penală, apreciindu-se că scopul acesteia nu poate fi realizat decât prin prin privare de libertate, în temeiul dispoziţiilor art.57 Cod penal.
În ceea ce priveşte susţinerea apelantului, referitoare la greşita nereţinere de către instanţa de fond a circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74 lit.a, b, c Cod penal, Curtea a apreciat că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, circumstanţa atenuantă prevăzută de art.74 lit.a Cod penal, constând în „conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii” nu-şi găseşte corespondent în actele dosarului, iar lipsa antecedentelor penale nu poate constitui, fără alte elemente de circumstanţiere, temei pentru reţinerea circumstanţei respective.
Tot astfel, circumstanţa atenuantă prevăzută de art.74 lit.b Cod penal, „stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită” nu se poate reţine în favoarea inculpatului, din moment ce în afara recunoaşterii faptei, (dar numai după ce s-a declanşat procesul penal împotriva sa) inculpatul nu a desfăşurat vreo altă activitate, în urma căreia să fie ameliorată starea victimelor pe care, prin constrângere, le-a obligat la practicarea prostituţiei. Dimpotrivă, inculpatul a fost beneficiarul sumelor pe care părţile vătămate le obţineau din practicarea prostituţiei, împrejurare faţă de care nu se poate reţine că a depus vreo „stăruinţă”, în sensul textul anterior menţionat, pentru a înlătura rezultatul infracţiunii.
In fine, nici circumstanţa atenuantă prevăzută de art.74 lit.c Cod penal, nu poate fi reţinută în favoarea inculpatului, atât timp cât singura împrejurare regăsită în text şi invocată de inculpat este recunoaşterea faptei făcută înainte de începerea cercetării judecătoreşti, atitudine în raport de care a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, în conformitate cu dispoziţiile art.320/1 alin.7 Cod pr. penală. Ca atare, din moment ce circumstanţa atenuantă a recunoaşterii faptei a fost valorificată prin reducerea limitelor de pedeapsă, acestuia nu i se poate da o dublă valenţă, respectiv şi prin recunoaşterea ei ca circumstanţă atenuantă prevăzută de art.74 lit.c Cod penal, de vreme ce, celelalte împrejurări menţionate de text „înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor” nu se regăsesc în speţă.
(Decizia penalănr. 60/A/23 mai 2013)
Prin sentinţa penală nr.8/MF din 20 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Argeş, inculpatul B.I. a fost condamnat la:
– 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.12 alin.1 din legea nr.678/2001, cu aplicarea art.320/1 alin.7 Cod penal;
– 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.13 alin.1 şi 2 din legea nrş.678/2001, cu aplicaţia art.41 alin.2 Cod penal şi art.320/1 alin.7 cod penal.
În baza art.33, 34 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, prin privare de libertate, potrivit art.57 Cod penal, şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal.
Spre a hotărî astfel, în fapt, prima instanţă a reţinut:
In perioada august 2009 – aprilie 2010, în realizarea aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, inculpatul BI a recrutat pe victimele minore NMA, DMR şi ŞAC precum şi pe victimele majore SMI şi IAI, pe care le-a obligat să practice prostituţia în folosul său, atât în municipiul Câmpulung cât şi în Italia.
Deoarece inculpatul a recunoscut în totalitate săvârşirea faptelor înainte de începerea cercetării judecătoreşti, cauza a fost judecată în cadrul procedurii simplificate prevăzută de art.320/1 Cod pr.penală.
In drept, faptele inculpatului au fost încadrate în infracţiunile pentru care a fost condamnat.
Individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal şi de noile limite reduse cu o treime în conformitate cu dispoziţiile art.320/1 alin.7 Cod pr.penală, apreciindu-se că scopul acesteia nu poate fi realizat decât prin executare prin privare de libertate, în temeiul dispoziţiilor art.57 Cod penal.
Impotriva sentinţei a formulat apel inculpatul BI, criticând-o pentru netemeinicie, susţinând că în favoarea sa trebuiau reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art.74 lit.a, b şi c Cod penal, cu consecinţa reducerii pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de textul de lege incriminator.
Examinând sentinţa apelată, în raport de critica formulată precum şi din oficiu, în limitele şi în conformitate cu dispoziţiile art.371 şi art.372 Cod pr.penală, se constată că apelul este nefondat şi va fi respins ca atare.
In ceea ce priveşte starea de fapt, Curtea a constatat că aceasta a fost corect reţinută de către prima instanţă (de altfel recunoscută în totalitate de către inculpat, care a beneficiat şi de dispoziţiile privind reducerea cu o treime a pedepsei prevăzute de art.320/1 alin.7 Cod pr.penală) şi constă în aceea că, în perioada 2009 – 2010, inculpatul a traficat pe minorele NMA, SMI şi ŞAC precum şi pe majorele IOA şi SMI, şi le-a obligat să practice prostituţia atât în municipiul Câmpulung, judeţul Argeş, unde-şi avea domiciliu, cât şi în Italia, transportându-le în scopul precizat în ţara respectivă.
Şi încadrarea juridică a fost corect făcută în infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat.
În ceea ce priveşte susţinerea apelantului, referitoare la greşita nereţinere de către instanţa de fond a circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74 lit.a, b, c Cod penal, Curtea a apreciat că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, circumstanţa atenuantă prevăzută de art.74 lit.a Cod penal, constând în „conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii”nu-şi găseşte corespondent în actele dosarului, iar lipsa antecedentelor penale nu poate constitui, fără alte elemente de circumstanţiere, temei pentru reţinerea circumstanţei respective.
Tot astfel, circumstanţa atenuantă prevăzută de art.74 lit.b Cod penal, „stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită”nu se poate reţine în favoarea inculpatului, din moment ce în afara recunoaşterii faptei, (dar numai după ce s-a declanşat procesul penal împotriva sa) inculpatul nu a desfăşurat vreo altă activitate, în urma căreia să fie ameliorată starea victimelor pe care, prin constrângere, le-a obligat la practicarea prostituţiei. Dimpotrivă, inculpatul a fost beneficiarul sumelor pe care părţile vătămate le obţineau din practicarea prostituţiei, împrejurare faţă de care nu se poate reţine că a depus vreo „stăruinţă”, în sensul textul anterior menţionat, pentru a înlătura rezultatul infracţiunii.
In fine, nici circumstanţa atenuantă prevăzută de art.74 lit.c Cod penal, nu poate fi reţinută în favoarea inculpatului, atât timp cât singura împrejurare regăsită în text şi invocată de inculpat este recunoaşterea faptei făcută înainte de începerea cercetării judecătoreşti, atitudine în raport de care a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, în conformitate cu dispoziţiile art.320/1 alin.7 Cod pr. penală. Ca atare, din moment ce circumstanţa atenuantă a recunoaşterii faptei a fost valorificată prin reducerea limitelor de pedeapsă, acestuia nu i se poate da o dublă valenţă, respectiv şi prin recunoaşterea ei ca circumstanţă atenuantă prevăzută de art.74 lit.c Cod penal, de vreme ce, celelalte împrejurări menţionate de text „înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor” nu se regăsesc în speţă.
Aşadar, în mod întemeiat, instanţa de fond nu a reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art.74 lit.a Cod penal, în favoarea inculpatului, care ar fi avut drept consecinţă reducerea în continuare a cuantumului pedepsei sub limita minimă a textelor de lege incriminatoare.
Prin Decizia penală nr. 60/A/23 mai 2013, Curtea de Apel Piteşti a respins ca nefondat apelul.
