Cererea de obligare a pârâtei la plata sumei inserate în clauza penală
C. proc. civ., art. 177 şi urm.
R.P.A. ale C.A.C.I. de pe lângă C.C.I.R., art. 91
Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pc un contract de prestări servicii, pe care l-a înregistrat la nr. 25234 din 5 mai 2005, în care s-a prevăzut că pârâta, reprezentată de administratorul unic, deţinătoarea unui spaţiu comcrcial din oraşul B., jud. V., este de a
acord ca, în mod gratuit, reprezentanţii reclamantei să decoreze unitatea comercială cu materiale decorative şi/sau promoţionale. conform unui plan de amenajare, iar în schimb pârâta se obligă să asigure expunerea permanentă, la vânzare. în rafturile puse la dispoziţie de reclamantă, a întregii game sortimentale a produselor de tutun ale reclamantei, într-un stoc minim comunicat periodic de către reprezentanţii reclamantei. La contract sunt ataşate două anexe, prima în carc s-a menţionat că pârâta a primit un raft şi a doua privitoare la modalităţi şi standarde de aranjare a ţigaretelor în magazin.
La art. 8 din contract s-a prevăzut că încălcarea obligaţiilor contractuale de cătrc pârâtă atrage plata către reclamantă a unei despăgubiri în sumă de 2.000 dolari SUA.
Societatea pârâtă, reprezentată prin administratorul unic, a invocat nesemnarca contractului de administratorul unic. în condiţiile în carc nu a împuternicit o altă persoană să îl semneze. în consecinţă, pârâta nu arc cunoştinţă de contract, nu a primit niciun fel de materiale promoţionale şi deci nu a încălcat prevederile lui.
Procedând la verificarea de scripte, conform art. 91 din Regulile de procedură ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional, coroborate cu prevederile art. 177 şi urm. C. proc. civ.. Tribunalul arbitral a constatat că, într-adevăr, contractul şi anexele nu sunt semnate de administratorul unic. însă semnăturile de pe aceste documente sunt în mod evident executate de persoana carc, în calitate de „patroană”, a semnat la 10 august 2006 pe confirmarea de primire poştală a notificării trimise de reclamantă pârâtei şi la 26 mai 2008 a semnat de primirea unei citaţii. De aici se poate trage concluzia că despre contract pârâta a avut cunoştinţă fie prin semnarea lui de către soţia administratorului, cunoscută de agentul poştal ca fiind „patroana” societăţii comerciale, fie de altă persoană din cadrul magazinului, care deţineau şi sigiliul societăţii.
Din acest punct de vedere, este de reţinut lipsa de diligenţă a reprezentanţilor reclamantei la încheierea contractului, deoarece, dacă în contract s-a prevăzut că socictatea parteneră este reprezentată prin administratorul unic, trebuia să se asigure că acesta este cel carc semnează, iar în condiţiile în carc a fost semnat de o altă persoană, aceasta să fie împuternicită special şi împuternicirea să fie ataşată la contract.
Dar, chiar dacă s-ar trecc peste aceste considerente. Tribunalul arbitral a reţinut că acţiunea este neîntemeiată, deoarece reclamanta nu a produs nicio dovadă din carc să rezulte că pârâta ar fi încălcat prevederile contractuale referitoare la expunerea produselor reclamantei în rafturile magazinului şi la stocul minim de produse din tutun carc trebuia să existe în magazin. Notificarea din august 2006 se referă la nerespectarea stocului minim pentru produsele din tutun, dar tară un proces-verbal de constatare sau altă dovadă în acest sens, acţiunea de faţă este introdusă abia în martie 2008. Pe de altă parte, cele trei imagini fotografice depuse la dosar la 10 septembrie 2008 nu numai că sunt complet neclare şi nu se poate distinge ce s-a fotografiat, dar nu conţin niciun clement din care să se poată trage concluzia că sunt făcute la magazinul societăţii pârâte.
în consecinţă, acţiunea vizând obligarea pârâtei la plata sumei inserate în clauza penală a fost respinsă.
Sentinţa arbitrală nr. 175 din 10 septembrie 2008
