C. civ.. art. 1578
Prin sentinţa arbitrală nr. 171 din 31 iulie 2007 a acestei Curţi de Arbitraj, pronunţată în litigiul ce a format obiectul dosarului nr. 96’2007, dintre aceleaşi părţi şi în acceaşi calitatc, s-a admis în parte acţiunea şi a fost obligată pârâta SC V.L. SRL să plătească reclamantului V.N.M. suma de 78.120 lei şi 16.377,59 lei cheltuieli de arbitrare. Această sentinţă, definitivă şi obligatorie, a devenit titlu executoriu prin învestirea ei cu formulă executorie.
în motivarea acestei sentinţe, se reţine că între reclamant şi pârâtă a intervenit un contract de comision, încheiat la 13 ianuarie 2006 (nr. 6740 din 17 ianuarie 2006) pentru finanţarea de către comisionar (reclamantul) a 25% dintr-un import de 1000 tone ulei mineral. Potrivit art. 2.2 din contract, reclamantul (comisionar) trebuia să plătească pârâtei suma de 72.500 dolari SUA, însă reclamantul a plătit pârâtei, la data de 19 ianuarie 2006, doar suma de 31.500 dolari SUA (7.000 dolari SUA şi 18.000 curo), sumă pc care, în urma renunţării la această afacere, societatea pârâtă a restituit-o reclamantului în valuta în care o primise, prin dl. Ţ.P.P., aşa cum dovedeşte prin cele 5 chitanţe depuse la dosar, datate 3 şi 10 februarie 2006.
în continuare, în sentinţa arbitrală nr. 191/2007, se consemnează că reclamantul nu recunoaşte că ar fi primit această sumă prin intermediul d-lui Ţ.P.P. şi contestă că acesta ar fi fost reprezentantul său, motiv pentru care pretinde suma de la pârâta E.V.L. întrucât nu s-a dovedit că dl. Ţ.P.P. a fost împuternicit să încaseze vreo sumă de la pârâtă în numele reclamantului, arbitrajul a reţinut că preluarea respectivelor sume (7.000 dolari SUA şi 18.000 euro) nu îi este opozabilă reclamantului, iar pârâta E.V.L., care deţinea nejustificat aceste sume (întrucât contractul de comision nu mai putea fi executat), este ţinută să le restituie reclamantului. Având în vedere că ambele părţi sunt române, s-a stabilit ca sumele să fie plătite în lei. Deşi, potrivit evidenţelor pârâtei, valoarea în lei a respectivelor plăţi însumează 86.751.80 lei (65.647,80 + 21.077), arbitrajul a hotărât că pârâta să fie obligată la plata doar a sumei de 78.120 lei. atât cât reclamantul a cerut prin precizarca de acţiune din 13 aprilie 2007.
Procedându-se la executarea voluntară a acestei sentinţe, părţile, anume reclamantul V.N.M., pârâta SC E.V.L. I.F.N. SA. prin administratorul său V.S., şi chematul în garanţie Ţ.P.P. au încheiat procesul-verbal din 30 august 2007. în care se consemnează că sumele de 18.000 curo şi 7.000 dolari SUA au fost depuse la casieria societăţii pârâte prin chematul în garanţie Ţ.P.P. şi au fost restituite de către societatca pârâtă la datele de 3 şi 10 februarie 2006, dar acesta nu a remis d-lui V. sumele încasatc de la societatea pârâtă.
ci Ic-a restituit societăţii pârâte abia la data procesului-verbal (30 august 2007). Sc mai consemnează că societatea pârâtă, prin casieric. a predat d-lui V. suma de 18.000 curo şi
7.000 dolari SUA; dl. V. recunoaşte că nu a depus la societatea pârâtă vtco altă sumă; sumele de mai sus au fost plătite de societatea pârâtă în baza sentinţei arbitrale nr. 171 din 31 iulie 2007, pronunţată în litigiul ce a format obiectul dosarului nr. 96/2007.
Tribunalul arbitral a considerat că acest proces-verbal. încheiat şi semnat de celc 3 părţi, redă în mod real raporturile dintre părţi desfăşurate în baza contractului de comision din 13 aprilie 2006. precum şi înţelegerea dintre ele privind lichidarea acestor raporturi, inclusiv modul de cxecutare a sentinţei arbitrale nr. 171/2007.
Totuşi, în acest al doilea litigiu, reclamantul invocă faptul că suma de 18.000 curo a fost înregistrată în contabilitatea pârâtei în echivalent Ici la valoarea de 65.674,80 lei. iar suma de 7.000 dolari SUA la valoarea de 21.077 Ici. în total 86.751.80 Ici. în loc de
78.120 Ici, cât s-a acordat prin sentinţa nr. 171/2007, de unde rezultă diferenţa de
8.631.80 Ici.
Tribunalul arbitral a avut în vedere că. procedural, prin precizarea din 13 aprilie 2007, depusă în primul litigiu, soluţionat prin sentinţa nr. 171 din 31 iulie 2007 (dosar nr. 96/2007), reclamantul şi-a redus „câtimea pretenţiilor la suma de 78.120 Ici – echivalentul a 31.500 dolari SUA. la cursul B.N.R. din data de 13 aprilie 2004. sumă pentru carc aveam înscrisuri emanate de la debitoare”.
Faţă de faptul că părţile, prin procesul-verbal din 30 august 2007. au convenit ca executarea sentinţei arbitrale nr. 171 din 31 iulie 2007 să se facă nu în Ici. ci în valuta folosită de părţi în raporturile izvorâte din „contractul de comision” din 13 aprilie 2006, a devenit tară interes a se examina dacă, după restrângerea acţiunii anterioare, reclamantul mai poate cere diferenţa de 8.631,80 lei.
în virtutea aceleaşi înţelegeri. Tribunalul arbitral a considerat că suma de 78.120 Ici, acordată prin sentinţa arbitrală nr. 171/2007. a fost integral plătită prin restituirea cătrc reclamant, exact în aceleaşi valute şi în acelaşi cuantum, a sumelor aportate de reclamant în executarea contractului din 13 ianuarie 2006. Această înţelegere este în concordanţă cu principiul nominalismului monetar, consacrat de art. 1578 C. civ., în virtutea căruia debitorul datorează exact suma numerică de bani prevăzută în creanţă, iar creditorul este obligat a primi această sumă, indiferent dacă puterea de cumpărare (sau paritatea dintre valute) s-a schimbat de la data naşterii creanţei şi până la plată. în cazul de faţă, în care plăţile s-au făcut în valute forte, acest principiu rămâne pe deplin aplicabil.
Pentru considerentele expuse. Tribunalul arbitral a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată.
Sentinţa arbitrală nr. 126 din 10 iunie 2008
