R O M Â N I A
JUDECĂTORIA PITEŞTI
SECTIA PENALĂ
SENTINŢĂ PENALĂ Nr. 148
Şedinţa publică de la 20 Ianuarie 2009
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE Anda Pluteanu
Grefier Margarita Ristache
Ministerul Public, Parchetul de pe langa Judecatoria Pitesti, reprezentat
prin procuror Simona Tuca.
Pe rol pronuntarea asupra cauzei penale privind pe inculpat D.V. şi pe parte vătămată M.M., având ca obiect infr. de lovire sau alte violenţe (art. 180 C.p.).
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit partile.
Procedura legal îndeplinită, fara citarea partilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instantei ca dezbaterile in fond asupra cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 13.01.2009, cand sustinerile partilor si concluziile procurorului au fost consemnate in incheierea de amanare de la acea data, incheiere ce face parte integranta din prezenta sentinta.
INSTANŢA,
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
La data de 01.11.2007 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe plângerea formulată de către petentul D.V. împotriva ordonanţei nr. 263/P/2007 din data de 07.06.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, prin care s-a dispus, în temeiul art. 249 ind.1 C.p.p., art. 11 pct. 1 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 lit. b ind.1 C.p.p. şi art. 18 ind.1 C.p., scoaterea sa de sub urmărire penală în cauza în care a fost cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 180 alin. 2 C.pen.
Prin ordonanţa atacată s-a reţinut că fapta săvârşită de petent la data de 30.12.2006, constând în lovirea părţii vătămate M.M. căruia i-au fost cauzate leziuni traumatice ce au necesitat circa 5-6 zile de îngrijiri medicale, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiindu-i aplicată o sancţiune cu caracter administrativ constând în amendă în cuantum de 300 de lei.
La dosarul cauzei a fost ataşat dosarul nr. 263/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti şi a fost introdus în calitate de intimat numitul M.M., care a avut calitatea de parte vătămată în acel dosar.
În temeiul art. 278 ind. 1 al. 8 lit. c C.pr.pen., prin încheierea pronunţată în dosar la data de 04.02.2008, s-a admis plângerea formulată de către petent împotriva ordonanţei atacate, s-a desfiinţat ordonanţa şi s-a reţinut spre judecare cauza, având ca obiect săvarşirea infracţiunii prev. de art. 180 al. 2 C.pen. de către inculpatul D.V. faţă de partea vătămată M.M..
S-a reţinut prin încheiere că există dubii cu privire la data săvârşirii faptei de lovire asupra părţii vătămate M.M., nestabilindu-se cu certitudine dacă petentul făptuitor este autorul agresiunii din data de 30.12.2006, faţă de declaraţiile părţii vătămate în sensul că fost lovit la această dată de făptuitor şi faţă de menţiunile certificatului medico-legal care menţionează aceeaşi dată, în contradicţie cu susţinerile petentului făptuitor, care a arătat în mod constant că incidentul a avut lor la data de 29.12.2006, iar în niciun caz la data de 30.12.2006, când s-a aflat într-o altă comună.
După admiterea plângerii împotriva ordonanţei şi reţinerea cauzei spre rejudecare pe fond, petentul a dobândit calitatea de inculpat, iar intimatul a dobândit calitatea de partea vătămată.
Partea vătămată M.M. a arătat că îşi menţine cererea de constituire ca parte civilă formulată în cursul urmării penale, prin care a solicitat acordarea sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale şi a sumei de 50 lei cheltuieli de natură medicală (f.4 şi 10 d.u.p. ).
Au fost audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti:
– inculpatul, care a declarat că l-a lovit pe partea vătămată după ce acesta îi adresase cuvinte jignitoare, între părţi având loc o altercaţie în cadrul căreia s-au lovit reciproc cu mâinile, cu pumnii, inclusiv în zona capului, s-au îmbrâncit şi s-au tăvălit, însă la data de 29.12.2006, iar nu la data de 30.12.2006, când inculpatul nu s-a mai întâlnit cu partea vătămată, deoarece a fost plecat din localitate în comuna Băiculeşti, judeţul Argeş;
– partea vătămată-civilă, care arătat că a fost lovit de către inculpat la data de 30.12.2006, cu o rozetă metalică în frunte, la aceeaşi dată a fost dus cu maşina de poliţistul D.V. către spital, ajungând la Spitalul Judeţean Argeş, unde a fost examinat de medicul de gardă de urgenţă, declarând totodată partea vătămată că la data de 29.12.2006 nu s-a întâmplat nimic între el şi inculpat, pentru că nu s-au întâlnit;
– martorii M.A., M.E.A., D.J., C.A., S.M. si D.V.
A fost administrată şi proba cu înscrisuri, sens în care s-au depus la dosar: fişa de judiciar a inculpatului actualizată, copia certificatului de naştere seria N nr. 783658 /1987 eliberat de ostul Consiliu Popular Piteşti, precum şi relaţii înaintate de Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti cu adresa nr. 6638/29.05.2008.
În şedinţa publică din data de 13.01.2009, inculpatul a depus la dosar concluzii scrise, prin care a invocat starea de legitimă apărare prev. de art. 44 C.pen.
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, în faza urmăririi penale, precum şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarele:
Între partea vătămată şi inculpat, ambii cu domiciliul în com. Babana, sat Cotmeniţa, jud. Argeş, există relaţii conflictuale pornind de la neînţelegerile legate de gardul despărţitor al locuinţelor lor şi de o punte reprezentând cale de acces la locuinţele lor.
La data de 29.12.2006 după amiaza, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul în zona punţii de acces menţionate şi, pe fondul relaţiilor tensionate dintre ei, au început să se certe în legătură cu acest subiect, inculpatul l-a împins pe partea vătămată în gard, după care amândoi s-au lovit reciproc, cazând şi pe jos, altercaţie în cadrul căreia partea vătămată a fost lovit cu pumnii de către inculpat, inclusiv în zona capului.
Soţia părţii vătămate a ieşit din curte şi a încercat să-l tragă pe inculpat de pe soţul sau apucându-l de haine, după care incidentul s-a aplanat, iar fiul părţii vătămate, martorul M.E.A., a chemat organele de poliţie. La sosirea poliţistului D.V., inculpatul nu se mai afla la faţa locului, iar poliţistul l-a luat pe partea vătămată şi pe fiul acestuia şi i-a transportat cu maşina sa pană în centrul comunei, loc din care partea vătămată a plecat cu o maşină de ocazie la Spitalul Judeţean Argeş.
La aceeaşi dată, orele 18.35, partea vătămată a primit îngrijiri medicale de la medicul de gardă al Unităţii Primirii Urgenţe al Spitalului Judeţean Argeş, care i-a emis bilet de trimitere la Secţia Neurologie.
Tot în seara incidentului, părţii vătămate i s-a efectuat o radiografie craniană, iar la data de 03.01.2007 a fost examinat neurologic, după care a fost examinat de medicul legist, fiindu-i eliberat certificatul medico-legal nr. 4/ 03.01.2007. La data examinării, partea vătămată prezenta leziuni traumatice produse prin lovire cu sau de corp dur ce puteau data din 30.12.2006.
Instanţa mai reţine că la data de 30.12.2006 inculpatul nu l-a lovit pe partea vătămată şi între ei nu a mai existat nicio altercaţie, deoarece nici nu s-au întâlnit, inculpatul aflându-se într-o altă comună- com. Băiculeşti, sat. Tutana, judeţul Argeş.
Situaţia de fapt rezultă din declaraţiile părţii vătămate, conform căruia a fost lovit de inculpat în zona feţei la data de 30.12.2006, după care a căzut şi a mai fost lovit în continuare de acesta, pană când soţia părţii vătămate a intervenit şi a tras de inculpat, partea vătămată aratand totodată că fiul sau a chemat organele de poliţie, a poliţistul D.V. şi în aceeaşi zi partea vătămată s-a prezentat la Spitalul Judeţean Piteşti, unde a fost examinat de medicul de gardă în jurul orelor 19.00, prezentându-se la Serviciul Medico-legal abia la data de 03.01.2007, deoarece era perioada sărbătorilor de iarnă (f. 9-10 d.u.p. şi f. 38-39 dos. inst. )
Declaraţiile părţii vătămate se coroborează cu cele ale martorei M.A., care a arătat că la aceeaşi dată a văzut din curtea sa cum între parţi a izbucnit o discuţie aprinsă, inculpatul l-a întrebat pe partea vătămată de ce trece pe puntea sa, după care l-a lovit pe acesta cu pumnul în frunte şi a continuat să-l lovească cu pumnii şi după ce partea vătămată a căzut la pământ, până când martora a intervenit tragandu-l pe inculpat de haine, martora aratand şi că partea vătămată s-a dus la spital chiar în seara incidentului– filele 12-13, 14 d.u.p., 52-53 dos.inst.).
Instanţa reţine şi declaraţiile martorului M.E.A., conform căruia la data de 29 sau de 30 decembrie 2006, într-o zi de vineri, a ieşit din curte la auzul ţipetelor mamei sale şi l-a văzut pe tatăl sau, partea vătămată, trântit la pământ pe uliţă în apropierea porţii, în timp ce era lovit cu pumnul în faţă de catre inculpat şi în timp ce soţia părţii vătămate încerca să-i despartă (fila 54 dos.inst.), care se coroborează şi cu cele ale martorei C.A., care a arătat că la data de 30.12.2006 a văzut de la geamul locuinţei sale gălăgie de pe uliţă şi a văzut cum soţia părţii vătămate se lupta să-l tragă pe inculpat de pe soţul ei, care se afla căzut la pământ ( filele 15-16 d.u.p. şi 64 dos.inst. ).
Aceste declaraţii se coroborează şi cu cele ale inculpatului, care a recunoscut că l-a lovit pe partea vătămată, însă a arătat că acest lucru s-a întâmplat la data de 29.12.2006, iar nu în ziua următoare menţionată de partea vătămată, arătând totodată că partea vătămată i-a adresat iniţial cuvinte jignitoare şi de aceea a împins-o în gard, respectiv că partea vătămată a dat apoi prima lovitură inculpatului, după care părţile s-au lovit reciproc (filele 17, 18, 19, 21 d.u.p. şi 36-37 dos.inst.) .
Instanţa are în vedere şi declaraţiile martorei D.J., soţia inculpatului, care, deşi nu a văzut ce s-a întâmplat efectiv între părţi, a indicat ca dată a incidentului ziua de 29.12.2006, arătând că în ziua imediat următoare părţile nu s-au mai întâlnit, iar inculpatul a plecat în comuna Băiculeşti (f. 56 dos.inst.).
Instanţa mai reţine că susţinerile părţii vătămate referitoare la transportarea sa de către poliţistul D.V. cu maşina acestuia pană în centrul comunei, de unde să poată pleca la spital, sunt confirmate chiar de declaraţia acestuia, audiat ca martor în faţa instanţei, declaraţie în cadrul cărei a arătat aceleaşi aspecte, fără însă a putea preciza dacă era vorba de data de 29.12.2006 sau de 30.12.2006 (f. 104 dos. inst. ).
Cât despre declaraţia martorei S.M., instanţa reţine că aceasta nu este relevantă sub aspectul stabilirii situaţiei de fapt, deoarece a arătat că nu cunoaşte nimic în legătură cu un incident între părţi la sfârşitul lunii decembrie 2006 ( fila 65 dos.inst ).
Deoarece susţinerile inculpatului, în sensul că partea vătămată i-a adresat iniţial cuvinte jignitoare, nu sunt susţinute de declaraţiile martorilor anterior menţionaţi care au fost de faţă la desfăşurarea incidentului, instanţa nu poate reţine că partea vătămată ar fi exercitat astfel de acţiuni de provocare înainte de a fi lovit de către inculpat.
Totodată, văzând că susţinerile inculpatului, care s-a apărat invocând starea de legitimă apărare prev. de art. 44 C.pen., nu sunt susţinute de declaraţiile acestor martori, din care nu reiese că inculpatul l-ar fi lovit pe partea vătămată pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa sau a altei persoane, instanţa constată că nu este întemeiată cererea inculpatului având ca obiect reţinerea stării de legitimă apărare în condiţiile art. 44 C.pen.
Totuşi, cu referire la data incidentului dintre părţi, instanţa reţine că susţinerile inculpatului sunt cele reale, deoarece întâlnirea dintre acesta şi partea vătămată a avut loc la data de 29.12.2006, iar nu la data de 30.12.2006, atât partea vătămată, cât şi martorii M.A., C.A. fiind în eroare cu privire la aceasta dată.
Având în vedere ca partea vătămată s-a prezentat la Unitatea Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean Argeş la data de 29.12.2006, orele 18.35 (fila 46 dos. inst.), declaraţiile sale şi ale martorilor M.A. si M.E.A. fiind în sensul că partea vătămată s-a prezentat la spital chiar în seara incidentului, văzând că susţinerile inculpatului referitoare la data întâlnirii dintre părţi sunt confirmate şi de martora D.J., instanţa reţine că data de 29.12.2006 este dovedită de ansamblul materialului probatoriu ca fiind data incidentului dintre părţi, astfel cum a fost anterior descris.
De altfel, se observă că şi eliberarea la data de 03.01.2007 a certificatului medico-legal (fila 6 d.u.p. ), a avut la bază atât examinarea părţii vătămate din data respectivă, cât şi radiografia craniană nr. 12142/29.12.2006, în urma căreia nu s-au constatat fracturi în zona capului părţii vătămate.
Pentru considerentele menţionate anterior, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea inculpatului, având ca obiect reţinerea stării de legitimă apărare prev. de art. 44 C.pen., probele administrate în cauză neputând conduce la concluzia că sunt întrunite condiţiile prevăzute de acest text legal.
Referitor la fapta inculpatului, constând în lovirea părţii vătămate cu pumnii în zona capului, cu cauzarea unor leziuni traumatice care au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale, faptă care a fost săvârşită la data de 29.12.2006, se observă că nu s-ar putea aprecia că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen.
Deoarece judecarea pe fond a acestei fapte de către instanţă a fost dispusă după admiterea plângerii formulate chiar de către inculpat, în calitate de petent, împotriva ordonanţei procurorului prin care a fost sancţionat cu amendă administrativă în cuantum de 300 lei RON (pentru săvârşirea acestei fapte, însă cu reţinerea eronata a datei de 30.12.2006, în loc de data reală 29.12.2006), instanţa reţine că adoptarea în cauză a unei soluţii mai grave pentru inculpat decât cea dispusă prin ordonanţa atacată ar echivala cu încălcarea principiului neagravării situaţiei inculpatului în propria cale de atac, în condiţiile în care partea vătămată nu a formulat o astfel de cale de atac împotriva aceleiaşi ordonanţe.
Aşadar, ca urmare a principiului de drept al neagravării situaţiei părţii în propria cale de atac sau în urma admiterii propriei căi de atac, se constată că nu s-ar putea aplica inculpatului o pedeapsă pentru fapta penală dedusă cercetării judecătoreşti, după cum nu i s-ar putea aplica nici sancţiunea amenzii administrative într-un cuantum mai mare de 300 lei.
Pentru aceste considerente, faţă de împrejurările săvârşirii faptei de către inculpat, faţă de faptul că acesta a recunoscut, în esenţă, exercitarea acţiunilor de lovire asupra părţii vătămate, şi că nu are antecedente penale, instanţa apreciază că scopul prevăzut de art. 52 C.pen. poate fi atins prin aplicarea sancţiunii administrative, cuantumul de 300 lei fiind potrivit pentru îndreptarea inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b ind. 1 C.pr.pen., instanţa va achita pe inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. 2 C.pen., cu aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 300 lei RON , conform art. 18 ind. 1 şi 91 lit. c C.pen.
Întrucât principiul neagravării situaţiei inculpatului în propria cale de atac are în vedere şi latura civilă a cauzei, instanţa va respinge acţiunea civilă formulată de partea civilă M.M., fără a putea analiza pe fond temeinicia pretenţiilor sale, constatând că nu i se aplică acest principiu deoarece nu a atacat ordonanţa emisă de procuror, acesta având în continuare deschisă calea acţiunii civile la instanţa civilă.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. d C.pr.pen., faţă de soluţia adoptată, instanţa va obliga pe inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare către stat
În baza art. 193 alin. 6 C.pr.pen., instanţa va obliga pe inculpat la 600 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată Matei Marin, reprezentând onorariul avocatului conform chitanţei depuse la dosar (fila 105 dos. inst.).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:
Respinge ca nefondată cererea inculpatului de reţinere a stării de legitimă apărare prev. de art. 44 C.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b ind. 1 C.pr.pen., achită pe inculpatul D.V., pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 18 ind. 1 C.pen. corob. cu art. 91 lit. c C.pen., aplică inculpatului sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 300 lei.
Respinge acţiunea civilă formulată de partea civilă M.M., , ca urmare a neagravării situaţiei inculpatului în propria cale de atac împotriva ordonanţei procurorului.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. d C.pr.pen., obligă pe inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 alin. 6 C.pr.pen., obligă pe inculpat la 600 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată M.M..
Cu recurs în 10 zile .
Pronunţată în şedinţa publică de la 20 Ianuarie 2009.
Preşedinte,
Anda Pluteanu
Grefier,
Margarita Ristache
