Instanţa de fond a avut în vedere disp. art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, cu specială referire la cele două suplimente, dispoziţii care au fost suspendate succesiv prin O.U.G. nr. 92/2004 şi O.U.G. nr. 2/2006 până în decembrie 2007.
Referitor a momentul acordării, instanţa a apreciat că acesta trebuie raportat la dispoziţiile Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice, respectiv începând cu data de 21 aprilie 2004.
Referitor la data până se acordă, s-a avut în vedere data de 24 ianuarie 2007, odată cu publicarea în M.Of. a O.G. nr. 6/2007 modificată şi completată prin O.G. nr. 9/2008.
În fine, cu privire la suspendarea acordării celor două suplimente, s-a considerat că prin actele normative care au dispus-o, nu s-a urmărit negarea, unui drept fundamental cum ar fi renumeraţia corespunzătoare a muncii prestate, astfel că pentru toate aceste considerente a fost admisă acţiunea.
Recursul declarat de A.J.O.F.M. Vrancea, a fost admis prin Decizia nr. 22/12 ianuarie 2009, reţinându-se în motivare că modalitatea de calculare nefiind reglementată, acordarea drepturilor presupune pe de o parte obligarea angajatorului la sume imposibil de calculat, iar din acest punct de vedere eventuala cuantificare de instanţă în raport de diverse criterii, reprezintă o necesitate a Deciziei nr. 820/2008 în care, s-a reţinut că instanţele nu au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii şi să le înlocuiască cu alte norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, neputându-se substitui legiuitorului sau executivului în privinţa acordării unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de efectivă.