Reclamanta-pârâtă şi pârâta-reclamantă au încheiat contractul de transport nr. 45 din 13 iunie 2005, având ca obiect asigurarea transportului pe perioada efectuării acestuia şi verificarea maşinilor transportate, atât la plecare, cât şi la sosire.
Din probe s-a reţinut că reclamanta-pârâtă şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate, fie prin efectuarea transporturilor cu mijloace proprii, fie prin subcontractarea la o parte din transporturi cu o terţă parte, însă pârâta-reclamantă nu a achitat integral contravaloarea transporturilor.
Pârâta-reclamantă, în raport de această situaţie, a susţinut că raporturile contractuale de transport încheiate între părţi au caracter intuim personae şi că reclamanta-pârâtă ar fi trebuit să presteze serviciile de transport în mod direct, prin folosirea propriilor mijloace de transport. S-a mai susţinut că împrejurarea că maşinile transportate de alţi cărăuşi cocontractanţi ai reclamantci-pârâte au ajuns la destinaţie nu echivalează cu îndeplinirea de către reclamanta-pârâtă a obligaţiilor contractuale.
Tribunalul arbitral a considerat că, în principiu, natura intuitu personae nu este de esenţa contractului de transport. Părţile însă puteau conveni o asemenea clauză în mod expres, dar contractul încheiat între părţi nu conţine o asemenea clauză contractuală, ccea ce înseamnă că, în principiu, cu respectarea legislaţiei în vigoare, reclamanta-pârâtă putea să presteze serviciile de transport şi subcontractând o parte dintre acestea către o terţă persoană.
Nu a putut fi luată în considerare nici susţinerea pârâtei-reclamante în sensul că a constatat ulterior faptul că reclamanta-pârâtă subcontracta către terţi transporturile şi că aceasta avea obligaţia de a informa cu privire la acest lucru, deoarece din probele administrate în cauză rezultă că pârâta-reclamantă cunoştea situaţia, deoarece facturile şi
documcntclc justificative carc însoţeau transporturile au fost trimise pârâtci-reclamante fără ca aceasta să facă vreun refuz cu ocazia recepţiei transporturilor.
in consecinţă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei contravaloarea serviciilor prestate şi ncachitatc.
Sentinţa arbitrală nr. 143 din 19 iunie 2007
