SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 34/2011
Şedinţa publică de la 13 Ianuarie 2011
Prin cererea nr. 790/199/2009 din data de 31.07.2009 a Judecătoriei Buhuşi a fost înregistrată, in rejudecare, acţiunea formulată, reclamanta I.T. în contradictoriu cu pârâtul S.N. solicitând ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa sa se dispună ieşirea din indiviziune cu privire la bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă timbru 2232 lei şi timbru judiciar de 5 lei.
În motivarea actiunii reclamanta a aratat ca în prezent părţile sunt divorţate iar în timpul căsătoriei au dobândit un apartament compus din trei camere, situate în Buhuşi, str. Dragoş Vodă, bl. 2, sc. A, ap. 7, jud. Bacău. Solicită atribuirea apartamentului în lotul său.
La primul termen, în rejudecare, reclamanta completează cererea iniţială, în sensul că solicită reţinerea în favoarea sa a unei cote de 80% în ceea ce priveşte contribuţia la dobândirea bunurilor comune. În motivare se arată că, pe întreaga durată a căsniciei reclamanta a fost cea care a contribuit, în cea mai mare măsură, la achitarea împrumutului contractat pentru achiziţionarea apartamentului a cărui partajare o solicită. Arată reclamanta că dumneaei a avut calitatea de salariat în permanenţă, în timp ce pârâtul a lucrat doar până în anul 1995, iar de atunci şi până la plecarea sa în Italia a muncit doar ocazional. De asemenea, se invederează instanţei că pârâtul a părăsit domiciliul comun în anul 2004 şi de atunci nu a mai avut nicio contribuţie materialăla acoperirea cheltuielilor apartamentului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.132 C.pr.civ.
În dovedirea acţiunii reclamanta a depus la dosar, în copie, mai multe înscrisuri respectiv recipise de transfer şi de ridicare a unor anumite sume de bani ( filele 27 – 54) şi declaraţie dată de Gâscă Maria ( fila 55).
Pârâtul nu s-a prezentat în instanţă, însă a fost reprezentat de către av. Popa Ioan. Depune întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând respingerea cererii de completare a acţiunii formulată de către reclamantă, întrucât aceasta nu a lăsat să se înţeleagă, pe parcursul desfăşurării primei etape a procesului, că ar solicita o cotă majorată, dovadă fiind neatacarea sentinţa desfiinţate de către aceasta, cu privire la cota legală reţinută de către instanţa de fond.
Sub aspect reconvenţional, solicită, de asemenea, ca instanţa să reţină, în favoarea sa (a pârâtului) o cotă de 80% la dobândirea bunurilor comune.
Prin încheierea de şedinţă din data de 18.03.2010 pârâtul, prin apărător, arată că diminuează cota de contribuţie de la 80% la 50%.
În cauză au fost administrate: proba testimonială, solicitată de către reclamantă (filele 58, 82), proba cu expertiza tehnică în specialitatea construcţii (filele 88-99).
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
La data de 16.04.2007 a rămas definitivă prin neapelare sentinţa civilă nr. 916 din 12 decembrie 2006 pronunţată de Judecătoria Buhuşi în dosarul nr. 361/ 199 / 2006, prin care a fost desfăcută din cupla comună căsătoria dintre părţi.
În timpul căsătoriei cei doi soţi au dobândit în comun următorul bun imobil: un apartament situat în Buhuşi, str. Dragoş Vodă, bl. 2, sc. A, ap.7, jud. Bacău, compus din trei camere, în suprafaţă de 44,27 mp, conform contractului de vânzare – cumpărare transcris sub numărul 4426 / 1994.
Sub aspectul cotei de contribuţie, instanţa va reţine părţi egale pentru fiecare din soţi, respectiv cote de 1/2, având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea de modificare a acţiunii iniţiale, reclamanta a invederat instanţei faptul că pentru apartamentul bun comun aceasta ar fi solicitat un împrumut şi ar fi achitat toate ratele, întrucât a fost salariată în permanenţă, spre deosebire de pârât care ar fi lucrat doar până în anul 1995.
În susţinerea afirmaţiilor sale reclamanta a depus o serie de înscrisuri, în copie, necertificate, care reprezintă dovada expedierii pe numele pârâtului, dar şi a altei persoane a diferitor sume de bani, în perioada anilor 2003-2005. analizând aceste înscrisuri, instanţa constată că, pe de o parte, nu certifică faptul ca ar fi fost expediate de către reclamantă (la rubrica respectivă fiind trecut numele C. C.), iar, pe de altă parte, raportat la data achiziţionării apartamentului -1994- acestea nu sunt în măsură să sprijine susţinerile reclamantei, cu atât mai mult cu cât nu există la dosar nicio copie a vreunui contract de împrumut sau vreo alta dovadă în sensul celor afirmate. Mai mult, martorii propuşi de către reclamantă invederează că ambele părţi au lucrat în timpul căsătoriei, nefiind răsturnată, sub nici un aspect, prezumţia legală în ceea ce priveşte contribuţia soţilor la achiziţionarea bunurilor comune. Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art.1169 C.civ., instanţa va stabili cote de contribuţii egale la dobândirea apartamentului.
Potrivit raportului de expertiză în construcţii, valoarea imobilului apartament, fără îmbunătăţirile efectuate de reclamantă după divorţ, este de 51.410 lei lei, calculata pe baza metodei comparatiei, valoare care, in aprecierea expertului, pe care instanta urmeaza o aiba in vedere, este cea mai aproape de valoarea de tranzactionare a apartamentelor existente pe piata imobiliara, la data evaluarii. Este adevarat ca valoarea stabilita de catre expert este superioara celei stabilite in urma cu trei ani, la prima judecare in fond a cauzei, insa instanta apreciaza ca aceasta valoare (12.103 euro) este una justa, avand in vedere ofertele existente pe piata imobiliara a orasului Buhusi (de exemplu, pentru un apartament situat la parter, cu aceleasi facilitati ca si cel din spata de fata, insa compus din 3 camere, se solicita, la data de 12.09.2010 suma de 115.000 lei, echivalentul a 27.000 euro).
Luarea în considerare a valorii bunului din momentul partajului (momentul întocmirii raportului de expertiză) asigură respectarea principiului egalităţii între copărtaşi, acestora trebuind să li se recunoască şi să li se atribuie drepturi egale, corespunzător cotei pe care o au asupra bunului, astfel cum dispune art. 6735 alin. 2) coroborat cu dispoziţiile alin. 1) C proc civ .
Potrivit art. 6735 alin. 2) C proc civ „instanţa va face împărţeala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin. 1), ea procedează la formarea loturilor şi la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă în bani”.
In speta, la formarea loturilor, instanţa va avea în vedere împrejurarea că, după reclamanta este cea care a locuit în apartament şi a suportat toate cheltuielile pe care le implica dar si optiunea paratului, exprimata prin concluziile formulate de catre aparator, care a fost de acord cu atribuirea apartamentului in lotul reclamantei, cu obligarea acesteia la plata unei sulte catre parat.
Având în vedere aceste aspecte, instanţa va da eficienţă dispoziţiilor art. 6739 şi următoarele Cod procedură civilă şi va dispune atribuirea întregului bun către reclamantă, cu obligarea acesteia la plata către pârât a unei sulte echivalente cu valoarea lotului său, respectiv 25.013 lei.
Pentru considerentele ce preced,în temeiul art. 728 al.l şi art.36 al.l Cod familie instanţa va admite în principiu şi în fond acţiunea civilă având ca obiect partaj de bunuri comune,va dispune ieşirea părţilor din starea de devălmăşie şi va atribui în lotul reclamantei întreaga masă de partajat.
Va constata că părţile au o contribuţie egală la dobândirea bunurilor imobile, iar în temeiul art.742 Cod civil va obliga reclamanta, pentru egalizarea loturilor,să plătească pârâtului sultă.
In ceea ce priveste cererea reconventionala, instanta nu va da eficienta cererii de renuntare la cota majorata, formulata de catre parat, prin aparator, la termenul din data de 18.03.2010, intrucat aceasta nu indeplineste conditiile prevazute de art.247 C.pr.civ., în sensul că reprezentantul convenţional al pârâtului nu a făcut dovada mandatului special, necesar pentru cererea de renunţare formulată.
Totodata, insa, având in vedere dispozitiile art.1169 Cod civil , potrivit caruia cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească, instanta constata ca paratul-reclamant nu a administrat nicio proba in sustinerea cererii sale, astfel incat aceasta apare ca neintemeiata, urmand a fi respinsa cu acesta motivare.
În ceea ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, din totalul acestora, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu de expert şi onorariu de avocat, instanţa va obliga pârâtul, în temeiul art.274 C.pr.civ. să plătească reclamantei suma de 3474 lei, corespunzător cotei sale.
Redactat IMA
