Conflict de muncă. Decizia 590/2008. Curtea de Apel Ploiesti


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 590

Ședința publică din data de 23 aprilie 2008

PREȘEDINTE: Marilena Panait

JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera

: – –

Grefier:

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de intimata Direcția Silvică Târgoviște, cu sediul în municipiul Târgoviște, Bulevardul I, nr. 68, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 117 din 25 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata contestatoare, cu domiciliul în municipiul Târgoviște, str. – -, – 2,. 8, jud.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 9 aprilie 2008, care face parte integrantă din prezenta, când pentru da posibilitatea intimatei Direcția Silvică Târgoviște să depună concluzii scrise amânat pronunțarea pentru 16 aprilie 2008.

La data de 16 aprilie 2008 avându-se în vederea imposibilitatea constituirii legale completului de judecată, întrucât doamna JUDECĂTOR 2: Simona Petruța Buzoianu Vera se afla în concediu medical reamânat pronunțarea pentru data 23 aprilie 2008, dând următoarea decizie:

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Prin cererea înregistrată sub numărul 4559/120/13.08.2007 pe rolul Tribunalului Dâmbovița contestatoarea a chemat în judecată pe intimata Direcția Silvică Târgoviște pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 202/12.07.2007 emisă de intimată și emiterea unei noi decizii conform sentinței civile nr. 585/11.06.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Motivând în fapt cererea, contestatoarea a arătat că a fost convocată de pârâtă la data de 19.06.2007 în vederea reintegrării în funcție dar adresa de convocare a fost primită prin poștă la data de 16.07.2007 împreună cu decizia nr. 202/2007 care prezintă erori referitoare la reintegrarea pe un post care nu exista în organigramă, fără să se solicite Consiliului de Administrație înființarea oficiului juridic, indicarea eronată a sentinței civile în baza căreia -a efectuat reintegrarea, acordarea unui salariu mai mic decât cel la care era îndreptățită, 22.870.000 ROL, în loc de 27.900.000 ROL, corespunzător clasei 51 și invocarea prevederilor unui contract colectiv de muncă ce își încetase aplicabilitatea.

Contestatoarea a precizat că prin nerespectarea hotărârii judecătorești irevocabile și purtarea abuzivă a intimatei i-a fost afectată starea de sănătate și personalitatea prin lezarea valorilor referitoare la cinste, demnitate, onoare și prestigiu profesional, fapt care impune acordarea și de daune morale, cu atât mai mult cu cât în continuare este supusă unor presiuni nedrepte de către intimată pentru aod etermina să accepte încetarea contractului individual de muncă.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului muncii.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, motivând că decizia este legală și temeinică, fiind conformă dispozitivului sentinței civile nr. 585/11.06.2007, că s-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția avută anterior și plata drepturilor salariale indexate, majorate și actualizate, că unele erori sunt de natură materială și au fost rectificate ulterior prin adresa nr. 7133/16.07.2007, că s-a solicitat Regiei Naționale a Pădurilor – ROMSILVA suplimentarea numărului de posturi cu un post de .

De asemenea, intimata a precizat că susținerile contestatoarei referitoare la reintegrarea în baza altei decizii și acordării unui salariu mai mic nu sunt corecte pentru că, deși este menționată greșit data sentinței, nu există nici un dubiu că s-a pus în aplicare hotărârea invocată de contestatoare, iar salariul acordat este corespunzător clasei 51, conform Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate în vigoare la data reintegrării, ori salariul pretins de contestatoare se întemeiază pe Contractul colectiv de muncă 2007-2008,dar care nu s-a aplicat datorită neaprobării noului buget de venituri și cheltuieli. Prin adresa nr. 13006/8.08.2007 Regia Națională a Pădurilor a comunicat aprobarea noului buget de venituri și cheltuieli, cu drepturile salariale menționate în Contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2008 iar Comisia de negociere a stabilit contestatoarei un salariu corespunzător clasei de salarizare 46 care nu a fost acceptat, întocmindu-se în acest sens procesul-verbal nr. 8014/14.08.2007.

Referitor la acordarea daunelor morale, intimata a susținut că nu există temei pentru acordarea acestora întrucât unitatea a procedat la repunerea în drepturi a contestatoarei înainte ca hotărârea să rămână irevocabilă, că nu s-au exercitat nici un fel de măsuri abuzive care să lezeze imaginea și demnitatea contestatoarei, că i s-au respectat drepturile prevăzute în contractul individual și colectiv de muncă.

Împreună cu întâmpinarea au fost depuse la dosar, în copie, sentința nr. 585/2007, decizia contestată, adresele nr. 7046/2007, 7133/2007, 7293/2007, 7637/2007, 12403/2007,13006/2007, decizia nr. 216/13.08.2007, procesul verbal 8014/14.08.2007, actul adițional la contractul individual de muncă, hotărârea din 12.07.2007 a Comitetului director, organigrama din data de 22.05.2006 și organigrama din 12.07. 2007.

Prin cererea formulată la data de 14.12.2007 reclamanta a completat cererea de chemare în judecată și a solicitat obligarea intimatei la plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite în sumă de 2790 lei și cele acordate, de 2287 lei, pentru perioada 3.06.2006 – 3.06.2007 și până la data concedierii și a unor daune morale în sumă de 20.000 lei, motivând că intimata a recunoscut că nu a fost reintegrată pe un post care nu se afla în organigrama unității la data de 12.07.2007, că adresa și decizia de reintegrare au fost comunicate cu întârziere, că i s-au acordat drepturi salariale mai mici decât cele legal cuvenite, deși adresa nr. 12403/6.06.2007 a Regiei Naționale a Pădurilor nu îi era aplicabilă deoarece nu i se comunicase prelungirea aplicabilității contractului colectiv pe anii 2006-2007 până la aprobarea bugetului.

Cu privire la cuantumul daunelor morale, a precizat că trebuie acordate întrucât a fost în permanență supusă hărțuirii morale în scopul de a fi marginalizată în colectiv și de a se dispune încetarea contractului individual de muncă, așa cum s-a întâmplat prin emiterea preavizului pentru concediere la data de 14.12.2007.

Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 117 din 25 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița admis în parte cererea formulată de contestatoare, anulat decizia în sensul că dispus reintegrarea contestatoarei de la data de 8 noiembrie 2006 conform sentinței civile nr. 585 din 11 iunie 2007, cu un salariu de 2790 lei,menținând restul dispozițiilor sentinței.

De asemenea, obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând diferența între salariul de 2790 lei și cel acordat, calculate pentru perioada 4 iunie 2007 – 13 decembrie 2007, respingând celelalte capete de cerere.

Pentru pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 585/11.06.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, irevocabilă, s-a anulat decizia nr. 441/13.11.2006 emisă de intimata Direcția Silvică D și s-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția avută anterior concedierii, aceea de consilier juridic, cu obligația de ai plăti drepturile bănești indexate, majorate și actualizate, cuvenite de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.

Pentru punerea în a hotărârii judecătorești menționate, prin decizia nr. 202/12.07.2007 s-a dispus reîncadrarea contestatoarei începând cu data de 19.07.2007 în funcția de consilier juridic, cu un salariu de 2287 lei, corespunzător clasei de salarizare nr. 51, un spor de vechime de 20% și un spor de fidelitate de 25%.

Unul din efectele repunerii în situația anterioară concedierii a contestatoarei, conform hotărârii judecătorești, îl constituie, alături de celelalte consecințe ale reintegrării în funcția avută, menținerea continuității în muncă și în aceeași profesie, considerându-se că niciodată contractul individual de muncă nu a fost modificat.

Respectarea dispozitivului hotărârii judecătorești impunea ca în cuprinsul deciziei contestate să se menționeze ca dată a reîncadrării data de 8.11.2006, când a fost concediată, după cum reiese din considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 585/11.06.2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a cărei dată a fost menționată din eroare ca fiind 11.07.2007.

Referitor la salariul acordat s-a reținut că la data de 8.11.2006 – contestatoarea avea un salariu corespunzător clasei 51, iar prin hotărârea judecătorească intimata a fost obligată să-i plătească drepturile salariale cuvenite până la integrarea efectivă, plata acestor drepturi conform hotărârii judecătorești fiind recunoscută de către ambele părți.

Contestatoarea a susținut însă în mod corect că salariul acordat la data emiterii deciziei contestate, în sumă de 2287 lei, nu este corespunzător clasei de salarizare 51 și contractului colectiv de muncă valabil pe anul 2007.

Astfel, în conformitate cu anexa nr.1 la Contractul colectiv de muncă la nivelul Regiei Autonome a Pădurilor – ROMSILVA, valabil în perioada 2.06.2006 – 2.06.2007, clasei de salarizare 51 îi corespunde un salariul de 2178 lei, la care s-au adăugat sporurile și eventualele indexări.

În Contractul colectiv de muncă valabil pentru anii 2007-2008 s-a prevăzut, după cum se recunoaște de către intimată prin întâmpinare, că salariul corespunzător clasei 51 este de 2790 lei.

Conform dispozițiilor art. 239 din Codul muncii, prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea la o organizație sindicală.

Întrucât Contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2008,negociat între Regia Națională a Pădurilor – ROMSILVA și Federația Sindicatelor din Silvicultură ” ” și înregistrat la sub nr. 2742/4.06.2007, în vigoare de la această dată, după cum rezultă din adresa nr. 12403/6.06.2007 emisă de – ROMSILVA, a produs efecte față de toți salariații conform art. 241 din Codul muncii, intimata era obligată să acorde contestatoarei un salariu corespunzător clasei de salarizare 51, în sumă de. 2790 lei, potrivit grilei de salarizare din Contractul colectiv de muncă în vigoare la data emiterii deciziei contestate.

Prin acordarea unui salariu mai mic decât cel cuvenit intimata a procedat la modificarea unilaterală a contractului individual de muncă al contestatoarei prin schimbarea unui element esențial al acestuia, anume cuantumul salariului, ceea ce este contrar prevederilor art.41(l) din Codul muncii conform cărora ” contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților “, ori modificarea efectuată nu are acordul ambelor părți și nu se încadrează nici în excepțiile reglementate de art.41(2) din Codul muncii.

Modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este confirmată și prin procesul verbal încheiat la 13.08.2007 prin care se consemnează propunerea intimatei și dezacordul contestatoarei de a i se stabili un salariu corespunzător clasei de salarizare 46.

Prima instanța a apreciat că nu poate lua în considerare adresa nr. 12403/6.06.2007 emisă de ROMSILVA pentru că, chiar în condițiile unui nou buget de venituri și cheltuieli, nu se poate modifica unilateral contractul individual de muncă al unui salariat prin schimbarea clasei de salarizare și implicit, diminuarea salariului.

Având în vedere că prin neacordarea salariului legal cuvenit de la data intrării în vigoare a Contractului colectiv de muncă valabil pe anii 2007-2008, 4.06.2007, contestatoarea a suferit un prejudiciu în legătură cu sa, în raport de dispozițiile art. 269(1) din Codul muncii motiv s-a reținut că se impune obligarea intimatei să plătească contestatoarei drepturile salariale reprezentând diferența între salariul de 2790 lei, corespunzător clasei de salarizare 51, la care se vor adăuga sporurile de vechime și fidelitate și cel plătit în baza deciziei contestate, calculate pentru perioada 4.06.2007, până la noua concediere a contestatoarei prin decizia nr.310/14.12.2007.

Referitor la daunele morale tribunalul a apreciat că cererea este neîntemeiată pentru că dispozițiile art. 269(1) din Codul muncii condiționează acordarea daunelor morale de existența prejudiciului și culpa contestatoarei.

Deși contestatoarea a fost supusă unor atitudini care pot aduce atingere demnității profesionale prin nerespectarea în totalitate a dispozitivului unei hotărâri judecătorești irevocabile, neacordarea salariului corespunzător clasei de salarizare 51 și contractului colectiv de muncă se datorează unor erori de interpretare privind modul de stabilire a salariului contestatoarei în condițiile aprobării unui anumit buget de venituri și cheltuieli care este posibil să nu acopere cuantumul tuturor salariilor cuvenite personalului unității, precum și unor erori referitoare la date calendaristice.

Comunicarea unor adrese cu întârziere nu poate fi considerată ca fiind efectuată în scop șicanator, în condițiile în care s-a dispus reintegrarea contestatoarei în postul de consilier juridic, conform hotărârii judecătorești.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata,criticând-o ca netemeinică și nelegală,solicitând admiterea căii de atac și modificarea în tot a hotărârii primei instanțe în sensul respingerii contestației formulate ca nefondate.

A susținut recurenta că decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor sentinței nr. 585/11.06.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, dispunându-se reintegrarea cu un salariu de 2287 lei conform clasei 51 de salarizare potrivit CCM 2006-2007.

Astfel,deși salariul corespunzător clasei 51 de salarizare conform CCM 2007-2008 e de 2790 lei,aplicarea acestuia s-a făcut începând cu data de 04.06.2007 deoarece prin adresa nr. 12403/06.06.2007,prin dispoziție a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, s-a prevăzut că drepturile salariale negociate conform acestui CCM se acordă în condițiile aprobării noului buget de venituri și cheltuieli,după noi negocieri salariale,contestatoarea nefiind îndreptățită a beneficia de acest salariu nici de la acest moment întrucât,deși aceasta nu a fost de acord,prin actul adițional nr.7957/13.08.2007 ea a fost încadrară în clasa 46 de salarizare începând cu data de 19.07.2007, ca urmare a negocierilor salariale.

Intimata -contestatoare a formulat întâmpinare în termen legal,apreciind că recursul e nefondat.

Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile formulate,dar și sub toate aspectele conform art. 3041 proc. civ. constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prima instanță a reținut în mod corect că prin sentința civilă nr. 585/11.06.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, irevocabilă, s-a anulat decizia nr. 441/13.11.2006 emisă de intimata Direcția Silvică D și s-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția avută anterior concedierii, aceea de consilier juridic, cu obligația de ai plăti drepturile bănești indexate, majorate și actualizate, cuvenite de la data concedierii până la reintegrarea efectivă,entru p. punerea în executare a hotărârii judecătorești menționate intimata emițând decizia nr. 202/12.07.2007 prin care dispus reîncadrarea contestatoarei,începând cu data de 19.07.2007, în funcția de consilier juridic, cu un salariu de 2287 lei, corespunzător clasei de salarizare nr. 51, un spor de vechime de 20% și un spor de fidelitate de 25%.

De asemenea, în mod just s-a apreciat că decizia contestată e nelegală sub aspectul datei de la care s-a dispus reintegrarea(19.07.2007), în condițiile în care unul din efectele repunerii în situația anterioară concedierii a contestatoarei, conform hotărârii judecătorești, îl constituie menținerea continuității în muncă și în aceeași profesie, considerându-se că niciodată contractul individual de muncă nu a fost modificat,espectarea dispozitivului hotărârii judecătorești impunând menționarea în cuprinsul deciziei contestate ca dată a reîncadrării data de 8.11.2006, când a fost concediată, după cum reiese din considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 585/11.06.2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a cărei dată a fost menționată din eroare ca fiind 11.07.2007.

De asemenea,în mod just s-a reținut că,contestatoarea este îndreptățită a primi pe perioada 4 iunie2007-13 decembrie 2007 drepturi salariale conform clasei 51 de salarizare în cuantumul prevăzut de CCM 2007-2008(2790 lei),aplicat de la 04.06.2007, în condițiile în care actul adițional nr.7957/13.08.2007,prin care s-a dispus în mod unilateral de către intimată încadrarea contestatoarei într-o clasă de salarizare inferioară(46), cu efectul diminuării drepturilor salariale, a fost încheiat cu încălcarea disp. art. 41(l) din Codul muncii, conform cărora ” contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților “, modificarea efectuată neavând acordul ambelor părți (confirmată și prin procesul verbal încheiat la 13.08.2007 prin care se consemnează propunerea intimatei și dezacordul contestatoarei de a i se stabili un salariu corespunzător clasei 46 de salarizare) și neîncadrându-se în excepțiile reglementate de art.41(2) din Codul muncii.

Împrejurarea că prima instanță a anulat decizia contestată în sensul că dispus reintegrarea contestatoarei de la data de 8 noiembrie 2006 conform sentinței civile nr. 585 din 11 iunie 2007, cu un salariu de 2790 lei, nu are semnificația faptului că,contestatoarea e îndrituită a primi acest salariu de la data reintegrării(08.11.2006), ci de la data de 04.06.2007, astfel cum e confirmat și de dispoziția privind obligarea pârâtei să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând diferența între salariul de 2790 lei și cel acordat, calculate pentru perioada 4 iunie 2007 – 13 decembrie 2007.

Din considerentele expuse Curtea apreciază ca temeinică și legală sentința recurată, astfel încât în baza art. 312 cod proc.civilă va respinge recursul declarat de intimată ca nefondat.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de intimata Direcția Silvică Târgoviște, cu sediul în municipiul Târgoviște, Bulevardul I, nr. 68, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 117 din 25 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata contestatoare, cu domiciliul în municipiul Târgoviște, str. – -, – 2,. 8, jud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2008.

Președinte Judecători

– – – – – – –

Fiind în concediu de odihnă

Semnează președintele instanței

Grefier

Operator de date cu caracter personal

Număr de notificare 3120

Tehnored. MP/MD

2 ex./09.05.2008

Dosar fond – al Trib.

G –