ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIE ȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNC
DOSAR NR- ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA NR. 686
Ședința public din data de 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
Judectori: – –
: – –
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, cu domiciliul în comuna ,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 333 din 4 februarie 2008, pronunțat de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârât România SRL, cu sediul în municipiul B, str. -, nr. 10, sector 6.
La apelul nominal fcut în ședinț public, la a doua strigare, au rspuns recurentul reclamant reprezentat de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistenț juridic nr. 35 din 7 aprilie 2008 și intimata pârât SC România reprezentat de avocat din Baroul Bucure ști conform contractului de asistenț juridic nr. – din 26 martie 2008.
Procedura legal îndeplinit.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a fcut referatul cauzei de grefierul de ședinț, dup care:
Avocat depune la dosar în copie încheierea de ședinț din data de 9 aprilie 2008, Tribunalului Maramure ș, prin care face dovada imposibilitții de a se prezenta la Curtea de APEL PLOIE ȘTI la termenul anterior și chitanța fiscal nr. – din 16 aprilie 2008, reprezentând onorariu aprtor în valoare de 500 lei.
Prțile având pe rând cuvântul, arat c nu mai au cereri de formulat și solicit cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act de declarația prților, faț de actele și lucrrile dosarului constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul asupra recursului:
Avocat având cuvântul în susținerea recursului arat c în mod greșit instanța de fond a reținut c efectele deciziei nr. 18100 din 31 august 2007 emis de intimat, au încetat ca urmare a emiterii deciziei nr. 18325 din 26 septembrie 2007, întrucât cele dou decizii prin care s- suspendat contractul individual de munc al reclamantului au temeiuri juridice diferite, iar emiterea celei de-a doua decizii nu putea duce la încetarea efectelor primei decizii.
Potrivit art. 268 din Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare în termen de 30 de zile calendaristice de la data lurii la cunoștinț despre svârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni.
În cauza de faț angajatorul nu aplicat contestatorului vreo sancțiune disciplinar, dar nu a efectuat nicio cercetare disciplinar prealabil asupra acestuia.
Întrucât termenul legal de aplicare a sancțiunii a expirat la 30 septembrie 2007 și a fost îndeplinit și termenul legal de prescripție de 6 luni, este evident nevinovția contestatorului cu privire la existența vreunei rspunderi disciplinare, motiv pentru care contestatorul are dreptul la despgubire egal cu salariul pe perioada cât i s- suspendat contractul individual de munc pentru efectuarea cercetrii disciplinare.
Nu poate fi acceptat motivarea tribunalului în sensul c cea de- doua decizie a intimatei fost emis în baza art. 52 lit. din Codul muncii a prelungit în mod legal suspendarea contractului individual de munc al contestatorului, întrucât pentru ambele situații legiuitorul a a prevzut durata în timp a suspendrii contractului individual de munc.
Îns pentru stabilirea unei eventuale rspunderi penale a salariatului faț de care angajatorul formulat plângere penal, este necesar s se aștepte pân la rezultatului cercetrilor penale, pân la rmânerea definitiv hotrârii judectorești.
În cauza de faț, intimata nu a finalizat cercetarea disciplinar pentru constata vinovția sau nevinovția contestatorului, chiar mai mult, suspendat din nou contractul individual de munc pentru motivul formulrii unei plângeri penale, deși contractul era deja suspendat.
În cauza de faț, intimata nu a finalizat cercetarea disciplinar pentru constata vinovția sau nevinovția contestatorului, chiar mai mult, suspendat din nou contractul individual de munc pentru motivul formulrii unei plângeri penale, deși contractul era deja suspendat.
Pentru aceste motive se solicit admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii contestației formulate de de contestatorul.
Avocat având cuvântul pentru intimata pârât SC România SRL arat c instanța de fond a reținut în mod corect c decizia atacat de contestator este temeinic și legal, fiind emis cu respectarea prevederilor art. 52 alin. 1 lit. 3 din Codul muncii text legal care permite angajatorului s dispun în mod unilateral suspendarea contractului de munc în cazul în care s- formulat plângere penal împotriva angajatului.
Se arat în continuare c recurentul a omis s precizeze c nu a atacat decizia nr. 18100 din 31 august 2007, iar prin decizia 18325 din 26 septembrie 2007 s- schimbat temeiul suspendrii Contractului de munc, din art. 52 alin. 1 lit. în art. 52 alin. 1 lit. din Codul muncii.
accepta teoria propus de recurent înseamn accepta ca un angajator care a declanșat procedura disciplinar s fie obligat s finalizeze ca atare fr avea posibilitatea de sesiza organele de urmrire penal atunci când constat c fapta angajatului poate întruni elementele constitutive ale infracțiunii, ceea ce este inadmisibil.
În cazul în care se constat c abatere disciplinar poate întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni angajatorul are dreptul de a sesiza organul de urmrire penal și de a suspenda contractul de munc al angajatului pe durata cercetrilor, iar dac procedura disciplinar fost inițiat anterior, aceasta se suspend de drept pân la stabilirea prin hotrâre definitiv vinovției sau nevinovției angajatului.
De altfel, msura suspendrii fost luat prin Decizia nr. 18325/26.09.2007 și nu pentru cauza vreun prejudiciu recurentului, ci pentru asigura desfșurarea în bune condiții cercetrilor penale și pentru preveni ascunderea sau preconstituirea unor probe de ctre angajați împotriva crora s- formulat plângere penal.
În concluzie se arat c decizia contestat fost emis cu respectarea normelor legale în vigoare, hotrârea pronunțat de instanța de fond este legal și temeinic, iar recursul formulat de este nefondat.
Fr cheltuieli de judecat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de faț, constat urmtoarele:
Prin cererea înregistrat sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova contestatorul a chemat în judecat pe intimata România SRL B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța s se constate c efectele deciziei nr.18100/31.08.2007 privind suspendarea contractului su individual de munc pe durata cercetrii disciplinare prealabile au încetat la data de 30.09.2007, s se anuleze decizia nr.18325/2007 prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de munc începând cu data de 27.09.2007 și pân la rmânerea definitiv a hotrârii judectorești ce va fi pronunțat ca urmare a plângerii penale formulat de angajator, s fie obligat intimata s-i permit reluarea activitții în funcția de supervizor depozit și s-i plteasc drepturile salariale cuvenite pe perioada 03.09.2007 pân la reluarea activitții în funcția de supervizor depozit.
În motivarea contestației, petentul a susținut c prin decizia nr.18100/2007 intimata a dispus suspendarea contractului su individual de munc din funcția de supervizor depozit în cadrul departamentului depozit P începând cu data de 03.09.2007 și în continuare pe toat durata cercetrii disciplinare prealabile, menționându-se c suspendarea se prelungește pân la momentul intervenției deciziei de sancționare dac se va reține de ctre comisia de cercetare disciplinar c a svârșit o abatere.
A mai susținut contestatorul c din decizia nr.18096/2007 rezult c intimata a luat cunoștinț de pretinsa abatere disciplinar svârșit de acesta la data de 30.08.2007, astfel încât avea dreptul s aplice sancțiunea disciplinar pân la data de 29.09.2007, potrivit art.268 din Codul Muncii, intimata îns nu a efectuat cercetarea disciplinar și nu a aplicat o sancțiune disciplinar, în aceste condiții, la 30.09.2007 încetând efectele deciziei nr.18100/2007 prin care a fost suspendat contractul su individual de munc.
Totodat, contestatorul a susținut c prin decizia nr.18325/2007 a fost suspendat contractul su individual de munc începând cu data de 27.09.2007 și pân la rmânerea definitiv a hotrârii judectorești ce va fi pronunțat ca urmare a plângerii penale formulat de angajator împotriva sa, decizia fiind nelegal deoarece la data de 26.09.2007 contractul su individual de munc era deja suspendat în baza decizei nr.18100/2007 pe toat durata cercetrii disciplinare prealabile.
Intimata România SRL a formulat întâmpinare prin care a susținut c cererea este neîntemeiat deoarece, raportat la faptul c decizia nr.18100/31.08.2007 nu a fost atacat,urmeaz ca instanța s se pronunțe numai asupra legalitții deciziei nr.-/2007,care e temeinic și legal,fiind emis cu respectarea dispozițiilor legale.
Prin sentința civil nr.333 din 4 februarie 2008 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiat contestația formulat de contestatorul împotriva deciziilor nr. 18100/2007 și nr.18325/2007 emise de intimata România SRL.
Pentru a pronunța aceast sentinț instanța de fond a reținut urmtoarele:
Contestatorul în baza contractului individual de munc a îndeplinit funcția de supervizor depozit în cadrul departamentului depozit al intimatei SC România SRL care, prin dispoziția nr.18100/31.08.2007, a dispus suspendarea contractului individual de munc al acestuia începând cu data de 03.09.2007 și în continuare pe toat perioada derulrii cercetrii prealabile disciplinare dispus de angajator.
Conform adresei nr.3903/P/IV/06.11.2007 emis de IPJ P, intimata a formulat plângere penal împotriva contestatorului, înregistrat la nr.1382/2007, pentru infracțiunile de delapidare, fals în înscrisuri sub semntur privat și uz de fals, care în prezent se afl în faza actelor premergtoare.
Dispozițiile art.52 din Codul Muncii prevd c se poate dispune msura suspendrii contractului individual de munc din inițiativa angajatorului,între alte cazuri, și în cel în care se efectueaz cercetarea disciplinar prealabil în condițiile legii pe durata acestei cercetri și, de asemenea, suspendarea din inițiativa angajatorului a contractului individual de munc al unei persoane încadrate poate fi dispus și în cazul în care angajatorul a formulat plângere penal împotriva acestuia sau persoana a fost trimis în judecat pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținut, pân la rmânerea definitiv a hotrârii judectorești.
Tribunalul a reținut c, contestația este neîntemeiat, decizia nr.18325/2007 fiind emis cu respectarea prevederilor legale, soarta contractului individual de munc suspendat depinzând de soluția ce urmeaz a se pronunța în urma cercetrii declanșat prin plângerea penal.
A mai apreciat c dispoziția nr.18100/31.08.2007 a fost emis de unitatea intimat cu respectarea prevederilor art.52 alin.1 lit.a din Codul Muncii, pe durata cercetrii prealabile, efectele acesteia încetând ca urmare a emiterii deciziei nr.18325/26.09.2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul,criticând-o ca netemeinic și nelegal și solicitând admiterea cii de atac și modificarea în tot a acesteia în sensul admiterii contestației formulate și anulrii deciziilor contestate.
În motivarea recursului reclamantul a susținut c în mod greșit instanța de fond a reținut c efectele deciziei nr. 18100 din 31 august 2007 emis de intimat au încetat ca urmare a emiterii deciziei nr. 18325 din 26 septembrie 2007 întrucât cele dou decizii prin care s- suspendat contractul individual de munc al reclamantului au temeiuri juridice diferite, iar emiterea celei de-a doua decizii nu putea duce la încetarea efectelor primei decizii.
Astfel,potrivit art. 268 din Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare în termen de 30 de zile calendaristice de la data lurii la cunoștinț despre svârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni.
Or, în cauz angajatorul nu aplicat contestatorului vreo sancțiune disciplinar, nici nu a efectuat cercetare disciplinar prealabil asupra acestuia.
Așadar, întrucât termenul legal de aplicare a sancțiunii a expirat la 30 septembrie 2007 și a fost împlinit și termenul legal de prescripție de 6 luni, este evident nevinovția contestatorului cu privire la existența vreunei rspunderi disciplinare, motiv pentru care acesta are dreptul la despgubire egal cu salariul pe perioada cât i s- suspendat contractul individual de munc pentru efectuarea cercetrii disciplinare.
A mai susținut c nu poate fi acceptat motivarea tribunalului în sensul c cea de- doua decizie a intimatei emis în baza art. 52 lit. c din Codul muncii a prelungit în mod legal suspendarea contractului individual de munc al contestatorului,fiind vorba de temeiuri juridice diferite care atrag rspunderi juridic diferite,disciplinar și respectiv penal, pentru stabilirea unei eventuale rspunderi penale a salariatului faț de care angajatorul formulat plângere penal,fiind necesar s se aștepte rezultatului cercetrilor penale, pân la rmânerea definitiv hotrârii judectorești.
Intimata-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, susținând în esenț c reclamantul nu a contestat decizia nr. 18100/31.08.2007 și c prin decizia nr. 18325/26.09.2007 s-a schimbat temeiul juridic al suspendrii contractului de munc din art. 52 alin. (1) lit. A în art.52 alin(1) lit.c din Codul Muncii, procedura disciplinar inițiat anterior fiind suspendat de drept pân la stabilirea prin hotrâre definitiv a vinovției sau nevinovției reclamantului.
Curtea,examinând sentința recurat în raport de actele și lucrrile dosarului, de criticile formulate,dar și sub toate aspectele conform art. 304 proc. civ.,constat c recursul e nefondat din considerentele ce se vor arta în continuare:
Prima instanț a reținut în mod corect c contestatorul a îndeplinit funcția de supervizor depozit în cadrul departamentului depozit al intimatei SC România SRL, prin dispoziția nr.18100/31.08.2007aceasta dispunând suspendarea contractului su individual de munc începând cu data de 03.09.2007 și în continuare pe toat perioada derulrii cercetrii prealabile disciplinare dispus de angajator.
Ulterior, în condițiile în care, astfel cum reiese din adresa nr.3903/P/IV/06.11.2007 emis de IPJ P, pârâta a formulat plângere penal împotriva reclamantului, înregistrat la nr.1382/2007, pentru infracțiunile de delapidare, fals în înscrisuri sub semntur privat și uz de fals, în prezent aflat în faza actelor premergtoare,prin decizia nr. 18325/2007 a crei anulare se cere,s-a dispus suspendarea contractului individual de munc în baza art. 52 alin. (1) lit. c din Codul Muncii, pân la rmânerea definitiv a hotrârii judectorești.
Raportat la faptul c recurentul-reclamant nu a contestat decizia nr. 18100/31.08.2007,aceasta rmânând definitiv,c termenul prevzut de art. 268(1) Codul Muncii pentru aplicarea unei sancțiuni disciplinare,de 30 zile calendaristice de la luarea la cunoștinț despre svârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai mult de 6 luni, are natura juridic a unui termen de recomandare ci nu de prescripție,așa cum se pretinde, în mod corect prima instanț a respins contestația în privința captului de cerere ce viza constatarea încetrii efectelor acestei decizii,cu atât mai mult cu cât procedura cercetrii disciplinare a fost suspendat ca urmare a intervenției unui alt caz de suspendare al contractului individual de munc reglementat de art. 52 alin(1) lit.c din Codul Muncii -formularea unei plângeri penale de ctre angajator.
Totodat, având în vedere c art. 52 (1) din Codul Muncii reglementeaz mai multe cauze de suspendare a contractului individual de munc la inițiativa angajatorului, a cror existenț concomitent nu este exclus, astfel cum e cazul în speț, c printre aceste cauze e enumerat și aceea a formulrii unei plângeri penale împotriva salariatului pentru svârșirea unei fapte incompatibile cu funcția deținut,întrucât cu adresa nr. 3903/P/IV/06.11.2007 emis de IPJ P pârâta a fcut dovada c a formulat plângere penal împotriva reclamantului pentru infracțiunile de delapidare, fals în înscrisuri sub semntur privat și uz de fals, în prezent aflat în faza actelor premergtoare,în mod just prima instanț a reținut c decizia de suspendare a contractului individual de munc al reclamantului nr. 18325/2007 e legal, fiind îndeplinite condițiile prevzute de lege pentru a opera suspendarea.
Din considerentele expuse,apreciind ca temeinic și legal sentința recurat, în baza art. 312 proc. civ. Curtea va respinge ca nefundat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 333/04.02.2008 pronunțat de Tribunalul Prahova.
Va lua act c pârâta nu solicit cheltuieli de judecat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul, cu domiciliul în comuna ,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 333 din 4 februarie 2008, pronunțat de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârât România SRL, cu sediul în municipiul B, str. -, nr. 10, sector 6.
Ia act c nu se solicit cheltuieli de judecat de ctre intimat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public azi, 15 mai 2008.
Președinte, Judectori,
– – – – – – –
Fiind în concediu de odihn
Prezenta se semneaz de
președintele instanței
Grefier,
Operator de date cu caracter persona
Num de notificare 3120
Tenored. MP/AȚ
2 ex/10.06.2008
fond – al Trib
–
