ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.812
Ședința publică din data de 23 mai 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
: — –
Grefier: –
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC ” ROMÂNIA” SRL, în calitate de reprezentant al SC “” SRL, cu sediul în B,- D, sector 1, împotriva sentinței civile nr.186 din 6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în Târgoviște, str.-,.20 B,.21, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru recurenta-pârâtă SC ” ROMÂNIA” SRL, în calitate de reprezentant al SC “” SRL, avocat din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr.-/2008, intimatul-reclamant, personal și asistat de avocat din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale nr.64/2008.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, recurenta solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC ” ROMÂNIA” SRL prezintă instanței originalele deciziilor nr.1/31.08.2007 și nr.7/31.08.2007, copii ale acestor decizii anexându-le dosarului cauzei, cu mențiunea că decizia nr.1 privește reorganizarea și reducerea celor 9 posturi indicate.
Avocat, pentru intimatul-reclamant prezintă instanței originalul deciziei nr.1/31.08.2007 emisă de recurenta-pârâtă privind acordarea preavizului de 20 de zile lucrătoare, exemplarul ce i-a fost comunicat intimatului-reclamant la data de 30.09.2007. Se mai prezintă și originalul cărții de muncă, o copie de pe aceasta atașând-o la dosar.
Curtea, verificând carnetul de muncă al intimatului-reclamant, constată la poziția 36 din acesta este înregistrată decizia nr.7/31.08.2007 ca decizie de desfacere a contractului de muncă conform art.65 din Codul muncii, înregistrare făcută la 29.09.2007.
La solicitarea curții apărătorul recurentei-pârâte învederează că la Inspectoratul Teritorial d e Muncă Daf ost înregistrată decizia nr.7/31.08.2007 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă intimatului-reclamant, precizând că după ce i-au fost prezentate de către instanță cele două decizii – nr.1 și nr.7 din 31.08.2007 – a constatat că, conținutul acestora este identic, apreciind că poate fi o eroare a funcționarului care a întocmit aceste decizii, eroarea constând în numărul deciziei.
La solicitarea Curții intimatul-reclamant precizează că recunoaște semnătura de pe înscrisurile prezentate de către instanță și arată că a semnat 3 exemplare ale deciziei nr.1/31.08.2007, învederând că în aceeași zi au fost chemate mai multe persoane în vederea concedierii, el fiind primul care a fost invitat.
Avocat pentru recurenta-pârâtă solicită proba cu înscrisuri, respectiv nota internă de fundamentare cu privire la concediere și care nu a fost depusă la instanța de fond.
Curtea încuviințează ca temeinică proba cu înscrisuri solicitată de recurenta-pârâtă.
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune la dosar nota internă de fundamentare cu privire la concediere, înregistrată la societate sub nr.14059/15.08.2007, organigramele ROMÂNIA pe lunile iunie și august, în dublu exemplar, înscrisuri pe care-le comunică și intimatului-reclamant. Declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Avocat pentru intimatul-reclamant declară că nu mai are alte cereri și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu au mai cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC ” ROMÂNIA”SRL, avocat solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că în mod greșit s-a reținut de prima instanță că nu s-au respectat prevederile contractului colectiv de muncă la desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului, reorganizarea fiind reală și serioasă ca urmare a unei fuziuni.
Având cuvântul în fond pentru intimatul-reclamant, avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că motivele recursului se sprijină pe o falsă contradicție.
Recurenta susține că intimatul-reclamant nu are calitatea de a ataca decizia de reorganizare, dar să se observe că prin acțiune s-a arătat că se contestă decizia nr.1, specificându-se care este conținutul acesteia.
În raport de probele administrate în cauză recursul apare ca nefondat și solicită respingerea lui, menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței ce o depune la dosar. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița reclamantul, în contradictoriu cu pârâta ROMÂNIA SA – pentru SC “”SRL, a contestat decizia nr.1/31.08.2007 emisă de pârâtă, prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă în baza art.65 din Codul muncii, solicitându-se anularea deciziei, reîncadrarea pe postul deținut anterior și plata drepturilor bănești aferente.
În motivarea contestației s-a arătat că decizia este nelegală, netemeinică, întrucât nu respectă prevederile art.56 și 57 din Codul muncii, fiind vorba despre o concediere colectivă mascată.
Pârâta SC ROMÂNIS SRL în calitate de succesoare a drepturilor și obligațiilor SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată, deoarece în vederea optimizării activității, conform deciziei administratorului unic la nr.1/31.08.2007 prin reorganizare s-au desființat 9 posturi, printre care și cel ocupat de reclamant, așa cum rezultă și din organigrama aferentă lunii iunie 2007, desființarea locului de muncă fiind efectivă, reală și serioasă.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.186 din 6 februarie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația reclamantului, în contradictoriu cu pârâta ROMÂNIA SA – pentru SC SRL, a anulat decizia nr.1/31.08.2007 emisă de pârâtă, a dispus reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior și a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale, indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat reclamantul de la data încetării contractului individual de muncă al acestuia și până la data reîncadrării efective, obligând totodată pârâta și la plata către reclamant a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin decizia nr.1/31.08.2007 reclamantului i s-a dispus încetarea contractului individual de muncă în temeiul art.65 din Legea rn.53/2003, această decizie fiind luată ca urmare a deciziei administratorului unic cu nr.1/31.08.2007 prin care a fost aprobată organigrama societății, ca urmare a reorganizării activității.
Conform art.65 alin.2 din Codul muncii, desființarea locului de muncă al salariatului trebuia să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Din cuprinsul deciziei nr.1/31.08.2007 nu rezultă o asemenea cauză reală și serioasă, singura mențiune fiind aceea a reorganizării societății, fără nicio justificare tehnică sau economică care să susțină această decizie.
Astfel, prima instanță a apreciat că la concedierea reclamantului nu s-au respectat prevederile art.65 alin.2 din Codul muncii, iar conform art.76 concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege este lovită de nulitate și ca atare a anulat decizia contestată și în temeiul art.78 din Codul munciia dispus reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior, cu plata drepturilor salariale aferente.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta ROMÂNIA SRL în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său pârâta a invocat lipsa calității procesuale active a contestatorului de a solicita anularea deciziei nr.1/31.08.2007 prin care s-a dispus reorganizarea societății întrucât contestatorul nu este competent să dispună asupra acestui fapt, aceste atribuții fiind în sarcina administratorului societății.
Un alt doilea motiv de recurs invocat este lipsa de interes a contestatorului de a anula decizia de reorganizare a societății întrucât prin această decizie nu s-a dispus desfacerea contractului său de muncă ci numai reorganizarea societății.
S-a considerat astfel, că instanța a depășit cadrul procesual stabilit de contestator pronunțându-se implicit și asupra deciziei nr.7/2007 prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului în momentul în care a dispus reîncadrarea acestuia pe postul deținut anterior.
Unitatea recurentă apreciază că instanța de fond a reținut în mod nelegal și netemeinic că nu s-au respectat disp.art.65 alin.2 Codul muncii la concedierea reclamantului. În acest sens, recurenta a arătat că desfacerea contractului de muncă al reclamantului s-a făcut motivat, stabilindu-se durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de priorități, lista locurilor de muncă disponibile în unitate. Prin decizia nr.1/2007 s-a demonstrat că desființarea locului de muncă ocupat de contestator are la bază o cauză reală și serioasă, respectiv reorganizarea activității.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs invocate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.1/31.08.2007 administratorul unic a decis reorganizarea unității recurente prin desființarea a 9 posturi începând cu data de 31 august 2007.
În aceeași zi, unitatea recurentă, a emis oad oua decizie cu același număr, 1/31.08.2007, prin care a dispus desfacerea contractului de muncă al contestatorului.
Conținutul celei de a doua decizii 1/31.08.2007 a rămas neschimbat când s-a emis oat reia decizie cu nr.7/31.08.2007 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă al contestatorului. celor trei decizii au fost prezentate instanței de judecată pentru a se demonstra interesul contestatorului în susținerea acțiunii.
Așa fiind, Curtea achiesează la opinia instanței de fond că, contestatorul are atât calitate procesuală activă, cât și interesul dea cere anularea deciziei 1/31.08.2007 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă, fiind în responsabilitatea recurentei neajunsurile provocate de faptul că printr-o decizie cu același număr și aceeași dată a dispus și reorganizarea unității.
Ca atare, instanța de fond nu a depășit cadrul procesual stabilit de contestator și în mod temeinic a constatat că desfacerea contractului de muncă al acestuia a fost nelegală întrucât necesitatea modificării organigramei nu rezultă numai din operația de fuziune, ci trebuie să aibă la bază o prospectare a pieții, o analiză a avantajelor câștigate prin reorganizare față de vechea organizare a societății.
Așa fiind, văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC ” ROMÂNIA” SRL, în calitate de reprezentant al SC “” SRL, cu sediul în B,- D, sector 1, împotriva sentinței civile nr.186 din 6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în Târgoviște, str.-,.20 B,.21, județul
Obligă recurenta la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 23 mai 2008, în ședință publică.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
— – – – — –
fiind în se semnează de
Președintele Instanței
Grefier
–
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored. 2 ex./29.05.2008
/
dos.fond nr- Trib.
jud.fond
