ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA DE CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1168
Ședința publică din data de 18 iunie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
: – –
Grefier: –
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, cu domiciliu ales în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.199 din 6 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-pârâți – din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, cu sediul în B,-, județul B și Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, dul -, nr.14, sector 5, – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, dul -, nr.14, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, prin cererea de recurs solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr-, contestatoarea a formulat în contradictoriu cu intimații Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată (în continuare denumită DIICOT) prin reprezentanții lor legali, contestație împotriva deciziei nr.207/20 dec.2007 emisă de cea din urmă intimată și prin care a fost promovată din funcția de grefier cu studii medii, treapta I în cea de grefier cu studii superioare, gradul II la DIICOT-Biroul Teritorial Buzău, solicitând emiterea unei noi decizii de încadrare a sa ca grefier cu studii superioare gradul I, prin luarea în considerare drept vechime în specialitate a perioadei 1995-2007.
În motivarea cererii sale, contestatoarea a arătat că încadrarea sa în funcția de grefier gradul II este nelegală fără a i se lua în considerare vechimea în specialitate de 6 ani iar nu de 3 ani așa cum în mod greșit s-a procedat prin decizia nr.207/2007 pe care a contestat-
Contestatoarea a susținut că la promovarea sa în funcția de grefier cu studii superioare i s-a luat în considerare numai vechimea în specialitatea de grefier cu studii medii cuprinsă între anii 1999 și 2007 deși a lucrat în funcția de secretar dactilograf la Ministerul d e Interne-IPJ B, în perioada 1995-1999.
În plus, ea a susținut că la încadrarea în funcția de grefier dactilograf la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău în anul 1999 erau necesari 7 ani în funcții auxiliare juridice sau administrative și i s-au luat în calcul și cei 4 ani lucrați la IPJ B ca secretar dactilograf, perioadă care la promovare, i-a fost refuzată nejustificat.
Drept fundament al contestației, au fost invocate prevederile art.18 din Legea nr.50/1996 și anexa 2, pct.3 din nota la această anexă, preluate în Legea nr.83/2000 și 8/2007 anexa și pct.2 din nota la anexă iar în dovedirea contestației a depus înscrisuri (filele 9-26).
Intimatul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare (filele 38-49) la care a anexat înscrisuri (filele 50-56) și a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă, cu motivarea că potrivit art.93 din Legea nr.567/2004 perioada lucrată de contestatoare în funcția de secretar dactilograf la IPJ B între 1996 și 1999 nu constituie vechime în specialitate iar dispozițiile anexei 3, pct.2 din 83/2000 pe care le-a invocat, sunt actualmente abrogate.
Intimatul a mai precizat că la trecerea contestatoarei din funcția de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare s-au aplicat dispozițiile pct.2 din nota la anexa A din 83/2000 în sensul luării în considerare a cel mult J din timpul lucrat în funcția de grefier, excluzându-se perioada lucrată ca secretar dactilograf.
Contestatoarea a reiterat în concluziile scrise depuse la dosar susținerile din contestație. (filele 42-49).
Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr.199 pronunțată la data de 6 martie 2008 respins ca neîntemeiată contestația.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Ordinul nr.89/1999 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI contestatoarea a fost transferată din funcția de secretar dactilograf la IPJ B în cea de grefier dactilograf treapta I la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, în baza Legii nr.50/1996 care în anexa 2, pct.16 prevedea că vechimea în specialitate corespunzătoare acestei funcții era de 7 ani în funcții auxiliare juridice sau administrative, luându-i-se în calcul și vechimea de 4 ani ca secretar dactilograf la IPJ B, lucrată între anii 1996-1999.
Tribunalul a mai reținut că la încadrarea prin transfer a contestatoarei în funcția de grefier dactilograf în anul 1999 avea vechime în funcții administrative cu studii medii, iar nu vechime în funcții auxiliare juridice pentru a fi posibilă încadrarea acesteia într-una din funcțiile de grefier cu studii medii dintre cele prevăzute la pct.5-15 din anexa 2 Legii 50/1996.
Ulterior funcția de grefier-dactilograf nu a mai fost prevăzută în categoria personalului auxiliar de specialitate din sistemul judiciar, prin art.3 alin.1 din Legea nr.567/2007 stabilindu-se că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și grefieri informaticieni, iar potrivit art.91 alin.2 din același act normativ, grefierii dactilografi ai căror posturi au fost transformate în posturi de grefier urmează să fie salarizați corespunzător legii speciale de salarizare.
Prin același act normativ, legiuitorul a definit la art.93 alin.1 noțiunea de “vechime în specialitate” care exclude perioada celor 4 ani lucrată de contestatoare ca secretar dactilograf la IPJ
Prima instanță a analizat și dispozițiile anexei la nr.8/2007 referitoare la salarizarea personalului auxiliar de specialitate juridică, stabilind că pentru funcția de grefier cu studii superioare sunt prevăzute 4 grade de salarizare: ptr.gradul I este necesară o vechime în specialitate de 6 ani, ptr.gradul II-3 ani, ptr.gradul III-6 luni și debutant.
Pentru grefierii cu studii superioare care au ocupat funcții medii de specialitate, la calculul vechimii în specialitate se poate lua în considerare și cel mult J din timpul lucrat în funcțiile respective, situație care a fost avută în vedere la emiterea deciziei nr.207/2007 prin care contestatoarea a fost promovată din funcția de grefier cu studii medii, treapta I în cea de grefier cu studii superioare gradul II.
În consecință, tribunalul a conchis că decizia contestată este legală și temeinică și nu există temeiuri de fapt sau de drept pentru admiterea contestației.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, contestatoarea a exercitat recurs (filele 4-8) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut că instanța de fond a greșit considerând că la data transferului său de la IPJ B la Parchetul B, a fost încadrată în funcția de grefier cu studii medii treapta I, gradația 2, fiindcă condiția de vechime impunea această încadrare, deoarece în realitate această funcție iar nu alta a fost scoasă la concurs, pe de o parte, iar pe de alta, la calculul vechimii în muncă i s-a luat în considerare atât perioada de 10 ani lucrată în funcții administrative cât și perioada de 4 ani lucrată ca secretar dactilograf la IPJ B, care constituie, în opinia recurentei o funcție auxiliară juridică.
Sub un alt aspect, recurenta a mai susținut că transferul său din anul 1999 s-a produs în interesul serviciului ceea ce presupune că funcția de secretar dactilograf la IPJ B reprezenta o funcție auxiliară juridică, în raport de legislația atunci în vigoare, respectiv Legea nr.1/1970 și art.69 din codul muncii din anul 1972, care prevedeau că transferul în interesul serviciului se realizează de regulă, la o altă unitate din aceeași ramură.
Drept urmare, greșit instanța fondului a stabilit că perioada celor 4 ani lucrați ca secretar dactilograf nu constituie vechime în specialitate, fiind incident cazul de recurs prev.de art.304 pct.7 și 9 cod pr.civ.
O a treia critică vizează interpretarea eronată dată dispozițiilor art.93 alin.2 din Legea nr.567/2004 referitoare la noțiunea de vechime în specialitate, câtă vreme perioada lucrată la IPJ B este asimilată celei lucrate la Parchetul
Drept urmare, greșit instanța fondului a stabilit că perioada celor 4 ani lucrați ca secretar dactilograf nu constituie vechime în specialitate, fiind incidente aceleași cazuri de recurs- prev.de art.304 pct.7 și 9 cod pr.civ.
Sub un ultim aspect, recurenta a formulat și o cerere nouă, distinctă de motivele de recurs (fila 7) privind neconstituționalitatea dispozițiilor” art.3 pct.51 al Legii nr.17/2006″ care constituie o ingerință nepermisă în dreptul la muncă prevăzut de art.41 din Constituție și de art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului din anul 1948, fiindu-i suprimat un drept salarial câștigat anterior apariției acestei legi.
Recurenta a cerut cheltuieli de judecată precum și soluționarea recursului în lipsa sa.
Intimatul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare (filele 15-26) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând motivele invocate drept apărări și la instanța fondului a cărei hotărâre a cerut a fi menținută ca legală și temeinică.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
În privința excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.3 pct.51 al Legii nr.17/2006 care constituie o ingerință nepermisă în dreptul la muncă prevăzut de art.41 din Constituție și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului din anul 1948, fiindu-i suprimat un drept salarial câștigat anterior apariției acestei legi, astfel cum recurenta a susținut, Curtea constată că cererea este neîntemeiată și nu poate fi primită în condițiile în care textul legal indicat respectiv art.3 pct.51 al Legii nr.17/2006 nu există în acest act normativ.
Legea nr.17/2006 publicată în Monitorul Oficial al României nr.48 din 19 ianuarie 2006 modificat și completat Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea. Ea are VIII articole, din care art.I cu 51 de puncte, modifică și completează dispoziții ale Legii nr.567/2004, iar art.II-VIII reglementează înlocuirea unor noțiuni sau termeni precum și măsuri administrative și modalitatea de intrare în vigoare a respectivului act normativ.
Nu există în acest act normativ art.3 pct.51 pentru a se putea verifica cerințele de admisibilitate prevăzute de art.29 din Legea nr.47/1992 cât privește existența sau inexistența unei decizii anterioare a Curții Constituționale referitoare la acest text legal.
Cum recurenta nu s-a înfățișat la judecata recursului pentru a preciza ce prevedere legală și aparținând cărui act normativ înțelege să atace în instanța de constituțional, pentru considerentele de mai sus, cererea va fi respinsă.
Referitor la motivele de recurs invocate și încadrate în cazurile de recurs prevăzute de art.304, pct.7 și 9 cod pr.civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit art.304, pct.7 din cod, modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, iar pct.9 privește modificarea hotărârii care este lipsite de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În considerentele sentinței recurate sunt analizate punctual atât înscrisurile ce constituie mijloace de probă cât și dispozițiile legale evocate de părți, instanța de fond făcând o justă interpretare și aplicare a acestora.
Sub acest aspect nu se poate susține justificat că hotărârea conține contradicții între considerente și dispozitiv ori lipsește motivarea soluției pronunțate pentru a fi incident cazul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 cod pr.civ.
În egală măsură, Curtea constată că nici cazul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 cod pr.civ. nu este incident, fiindcă acesta vizează două ipoteze:
-hotărârea este lipsită de temei legal, în sensul de a nu se putea determina din modul de redactare dacă legea a fost sau nu corect aplicată sau dacă hotărârea este motivată în drept;
-hotârărea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii ceea ce înseamnă că instanța anterioară a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, fie le-a aplicat greșit.
Între aceste limite, Curtea reține că sub cele trei critici, recurenta a susținut în esență greșita interpretare a noțiunii de “vechime în specialitate” dată de instanța fondului, considerând că în mod eronat perioada celor 4 ani în care a ocupat postul de secretar dactilograf la IPJ B trebuia luată în calcul prin asimilare cu vechimea în specialitate necesară promovării sale ca grefier cu studii superioare gradul I iar nu gradul II așa cum a procedat intimata Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată (fila 9 dosar fond).
Aceste critici nu sunt justificate.
Atât Legea nr.50/1996 cât și 8/2007 reglementează noțiunea de “vechime în specialitate” adică perioada lucrată într-una din funcțiile limitativ și expres prevăzute de art.93 alin.1 din Legea nr.567/2004, modificat, respectiv:
– ca personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea;
– în perioadele în care au îndeplinit în cadrul instanțelor și parchetelor, procuraturii, fostelor arbitraje de stat sau departamentale și fostelor notariate de stat, funcțiile de impiegat, secretar, secretar ajutor, secretar dactilograf, dactilograf,executor judecătoresc, conducător de carte funciară, arhivar, registrator, curier, referent, stenodactilograf, șef cabinet, funcționar, statistician, grefier dactilograf, grefier analist programator, informatician.
Cum recurenta a lucrat între 1996-1999 pe postul de secretar dactilograf la Ministerul d e Interne-Inspectoratul de Politie al Județului B, ocupând o funcție administrativă în alt sector de activitate decât cele vizate de legiuitor, iar această funcție nu constituie o funcție auxiliară juridică, așa cum susține recurenta, este evident că această perioadă excede cadrului legal sus-citat și nu constituie vechime în specialitate, astfel cum în mod legal și temeinic a stabilit instanța fondului.
Interpretarea dată instituției transferului în interesul serviciului, prin cea de a doua critică din recurs, nu este numai greșită dar nici nu are relevanță în cauză, fiindcă transferul recurentei contestatoare s-a dispus în anul 1999, ori legalitatea și temeinicia Ordinului nr.89/24 sept.1999 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI prin care s-a dispus (fila 10 dosar fond) nu poate face obiectul controlului judiciar din recursul de față.
În fine, critica privind greșeala instanței de fond care a considerat că nu există temei legal pentru ca J din perioada lucrată la IPJ B pe postul de secretar dactilograf să fie luată în considerare la calcului vechimii în specialitate, se află în strânsă legătură cu primul motiv de recurs.
În cele ce preced s-a argumentat că în conformitate cu prevederile legale citate și interpretate corect de prima instanță, legiuitorul a statuat expres și mai cu seamă limitativ, atât persoanele cât și perioadele în care acestea, ocupând anumite funcții, au îndreptățirea beneficului vechimii în specialitate-noțiune de asemenea clar și expres definită în dispozițiile legale incidente în cauză.
Recurenta a susținut că perioada celor 4 ani lucrată la IPJ B “poate fi asimilată” celei lucrate la Parchetul B, citând textul art.93 alin.2 din Legea nr.567/2004 anterior modificării (fila 7) însă nici această dispoziție legală nu-i este favorabilă.
Textul invocat de recurentă are următoarea redactare:
“constituie vechime în specialitate și perioada în care personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a îndeplinit funcția de secretar de procuratură, secretar-dactilograf, dactilograf precum și secretar la fostele arbitraje de stat sau departamentale” ceea ce semnifică faptul de a fi lucrat într-una din aceste profesii fie la fosta procuratură fie la fostele arbitraje, iar nu în orice alt domeniu sau sector de activitate.
Atât la epoca faptelor cât și actualmente, postul de secretar dactilograf este prevăzut în structura organizatorică și grilele de salarizare a numeroase instituții, ministere, comisii, autorități centrale sau locale, ceea ce nu presupune că această funcție poate fi asimilată cu cea la care s-a referit legiuitorul atât înainte cât și după modificarea art.93 alin.2 din Legea nr.567/2004, în scopul creării unor drepturi pe care, neîndoielnic, textul de lege nu le prevede.
Astfel fiind, pentru toate considerentele care preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul exercitat în cauză, în conformitate cu dispozițiile art.312 cod pr.civ. menținând ca legală și temeinică în totalitate, sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.3 pct.51 din Legea nr.17/2006, invocată de recurentă.
Respinge ca nefondat recursul exercitat de recurenta-contestatoare, cu domiciliu ales în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.199 din 6 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-pârâți – din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, cu sediul în B,-, județul B și Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, dul -, nr.14, sector 5, – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, dul -, nr.14, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.06.2008.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
— – — – – –
Fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier
–
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Red.2 ex./07.07.2008
.fond nr- Trib.
Jud.fond G
