R O M Â N I A
JUDECĂTORIA PITEŞTI
SECTIA PENALĂ
SENTINTA PENALA Nr. 1873
Şedinţa publică de la 11 Noiembrie 2009
Instanţa constituită din :
PREŞEDINTE A.P.
Grefier I.D.
Pe rol pronuntarea in cauza penala privind pe inculpat F.I. şi pe partle civile D.I., S.F., P.M., având ca obiect infr. prev. de art. 20 rap. la art. 208, 209 C.pen. si art. 211 alin. 1 si alin. 2 lit. c C.pen.
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile.
Procedura legal indeplinita, fara citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, care învederează ca dezbaterile in fond asupra cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 27.10.2009, iar sustinerile partilor si ale reprezentantului parchetului sunt consemnate in incheierea de sedinta din acea data care face parte integranta din prezenta sentinta, instanta dispunând amanarea pronuntarii pana la data de astazi, la care delibereaza si hotaraste urmatoarele:
INSTANŢA,
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1006/P/2009/P emis la data de 05.03.2009 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, înregistrat pe rolul instanţei la data de 05.03.2009 sub nr. unic de dosar 2479/280/2009, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului F.I., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de furt calificat prev. de art. 20 C.pen. rap.la art.208-209 alin. 1 lit. i C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen.
În fapt s-a reţinut în actul de sesizare că, la data de 09.02.2009, inculpatul a pătruns prin efracţie în locuinţa părţii vătămate D.I., de unde a încercat să sustragă bunuri, fiind surprins de către aceasta în interiorul imobilului.
In faza urmaririi penale au fost avute in vedere următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procesul-verbal de cercetare la faţa locului cu planşe foto, declaraţiile martorilor P.E.M., P.S.C., P.S., fişa de judiciar, declaraţiile inculpatului.
În timpul urmăririi penale, inculpatul a declarat că recunoaşte şi regretă săvârşirea faptei.
Partea vătămată D.I. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 50 lei.
Prin rechizitoriul nr. 959/P/2009/P emis la data de 10.03.2009 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, înregistrat pe rolul instanţei la data de 19.03.2009 sub nr. unic de dosar 3047/280/2009, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate (arestat în altă cauză) a inculpatului F.I., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 şi alin. 2 lit. c C.pen. cu aplic. art. 37 lit. a C.pen. si art. 33 lit. a C.pen.
În fapt s-a reţinut în actul de sesizare că, la data de 07.02.2009, inculpatul a sustras două genţi de damă din restaurantul INTIM DO din mun. Piteşti, aparţinând părţilor vătămate S.F. şi P.M., lovind-o ulterior pe numita G.M. pentru a-şi asigura scăparea, în vederea păstrării bunurilor furate. Procurorul a reţinut această infracţiune ca fiind săvârşită în stare de concurs real de infracţiuni prev. de art. 33 lit. a C.pen. în raport de infracţiunea prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 208-209 C.pen. pentru care inculpatul F.I. a fost arestat la data de 10.02.2009 în dosarul nr. 1387/280/2009 al Judecătorie Piteşti.
In faza urmaririi penale au fost avute in vedere următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţilor vătămate, procesul-verbal de cercetare la faţa locului declaraţiile martorilor P.N. şi G.M., fişa de cazier judiciar, procesul-verbal de recunoaştere şi planşele foto, declaraţiile inculpatului.
În timpul urmăririi penale, inculpatul a negat săvârşirea faptei, arătând în esenţă că a trecut la acea dată pe lângă restaurantul INTIM DO din Piteşti, dar nu a intrat şi nu sustras genţile părţilor vătămate, fiind posibil să fi fost confundat cu altă persoană cu ocazia recunoaşterii din grup. Numita G.M. a declarat că nu formulează plângere penală împotriva inculpatului şi nu are pretentii civile. Părţile vătămate au declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.
În şedinţa publică din data de 30.06.2009, instanţa dispus reunirea celor două dosare menţionate, în baza art. 34 lit. d C.pr.pen., sub nr. unic de dosar 2479/280/2009, faţă de faptul că prin rechizitoriul nr. 959/P/2009 se propune reţinerea concursului real de infracţiuni prev. de art. 33 lit. a C.pen. cu privire la infracţiunea obiect al dosarului respectiv, tocmai prin raportare la infracţiunea sesizată prin rechizitoriul nr. 1006/P/2009 emis în celălalt dosar.
In faza cercetarii judecatoresti, au fost audiati: inculpatul, cu privire la fiecare faptă dedusă judecăţii; părţile vătămate D.I., S.F., P.M.; martorii P.E.M., P.S.C., P.S., G.M.
Instanţa a constatat imposibilitatea audierii martorului P.N. în şedinţa publică din 27.10.2009.Au fost depuse la dosar noi înscrisuri.
Partea vătămată D.I. a arătat în faţa instanţei că renunţă la cererea de despăgubiri civile formulată în cursul urmăririi penale. Părţile vătămate S.F. şi P.M. au arătat în faţa instanţei că nu se constituie parte civilă în procesul penal.
În faţa instanţei de judecată, inculpatul a recunoscut săvârşirea ambelor fapte pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată prin cele două rechizitorii, descriind modul în care au avut loc evenimentele.
Cu privire la încadrarea juridică a infracţiunilor deduse judecăţii, s-au pus în discuţie mai multe cereri şi aspecte, după cum urmează:
În şedinţa publică din data de 27.10.2009, reprezentantul parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c C.pen., în sensul reţinerii stării de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b C.pen., în loc de starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a C.pen. cu privire la această faptă.
Totodată, din oficiu s-a pus în discuţie reţinerea stării de concurs real de infracţiuni prev. de art. 33 lit. a C.pen. si cu privire la infracţiunea de tentativă de furt calificat prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 208-209 alin. 1 lit. i C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen.
În aceeaşi sedinţă, reprezentantul parchetului a solicitat condamnarea inculpatului, pe langa infractiunea de tentativa de furt calificat, la două infracţiuni distincte de tâlhărie, fiecare prev. de art. 211 alin. 1 şi alin. 2 lit. c C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen., ambele în concurs real de infracţiuni prev. de art. 33 lit. a C.pen. una faţă de cealaltă şi amândouă în concurs de infractiuni si faţă de infractiunea de tentativa de furt calificat.
In fine, prin concluziile scrise depuse la dosar după rămânerea în pronunţare, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de furt calificat prev. de art. 208-209 C.pen. în fapta de tentativă de furt calificat prev. de art. 20 C.pen. rap.la art. 208-209 C.pen., arătând că această executarea infracţiunii de furt calificat a fost întreruptă, din cauza acţiunii părţii vătămate, astfel încât fapta a rămas în faza de tentativă.
Din analiza ansamblului materialului probatoriu administrat in cauza, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
1. La data de 07.02.2009, inculpatul a intrat în incinta restaurantului INTIM DO aflat pe Str. Târgu din Vale din mun. Piteşti şi, sub pretextul că merge la toaletă, a intrat în vestiarul personalului, de unde a sustras două genţi de damă aparţinând părţilor vătămate S.F. şi P.M..
Martora G.M., angajata unităţii, l-a văzut pe inculpat având asupra sa cele două genţi, una sub braţ şi una în mână, a recunoscut-o pe cea din urmă ca fiind cea a colegei sale P.M. şi a încercat să o ia din mâna inculpatului, dar a fost împinsă de inculpat.
Numita G.M. a căzut şi s-a lovit la mâna dreaptă şi la piciorul drept, leziunile traumatice necesitând 2-3 zile de îngrijiri medicale. Martora l-a alertat pe un alt angajat, martorul P.N., care l-a văzut pe inculpat fugind spre ieşire, având asupra sa două genţi, şi a încercat împreună cu un alt coleg să fugă după inculpat, apoi s-a urcat intr-un autoturism, reuşind să-l prindă pe inculpat în apropierea Autogării Sud.
Situaţia de fapt rezultă din declaraţiile părţilor vătămate S.F. şi P.M. referitoare la sustragerea genţilor lor de la locul de muncă (f.11-13, f. 25, 26 dos. inst. nr. 3047/280/2009 d.u.p.), coroborate cu menţiunile procesului-verbal de cercetare la faţa locului, din care rezultă locul de unde au fost reclamate ca fiind sustrase genţile, felul acestora şi conţinutul fiecărei genţi (f. 14-15d.u.p.), coroborate cu declaraţiile martorului P.N., conform căruia l-a văzut pe inculpat fugind cu genţile din restaurant, s-a apropiat destul de mult de el, dar nu a reuşit să-l prindă, a plecat apoi cu maşina în căutarea lui pe stradă şi l-a prins pe inculpat în apropierea Autogării, acesta nemaiavând asupra sa cele două genţi (f. 19-21 d.u.p.).
Aceste probe se coroborează şi cu declaraţiile martorei G.M., referitoare la întâlnirea dintre ea şi inculpat, la genţile pe care acesta le avea asupra sa, la încercarea martorei de a-i lua o geantă, la gestul inculpatului, care a împins-o pe martoră, aceasta căzând, martora fiind cea care l-a recunoscut fără ezitare pe inculpat în cadrul recunoaşterii din grup efectuate la poliţie (f. 25-26 d.u.p., f. 24 dos. inst. nr. 3047/280/2009, f. 30-38 d.u.p.).
De altfel, toate aceste probe se coroborează şi cu declaraţia inculpatului dată în faţa instanţei, în cadrul căreia inculpatul, spre deosebire de faza de urmărire penală, a recunoscut săvârşirea faptei, descriind modul în care a procedat la sustragerea genţilor şi arătând că a împins-o pe martora G.M., întrucât încerca să-l oprească, iar după ce a fugit a aruncat genţile în cauză, astfel încat atunci cand a fost prins nu le mai avea asupra sa (f. 11-12 dos. inst. nr.3047/280/2009).
Instanţa nu poate reţine declaraţiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, prin care acesta a negat săvârşirea faptei, deoarece aceste declaraţii nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, din care rezultă cu certitudine că inculpatul a sustras cele două genţi ale părţilor vătămate din vestiarul locului de muncă al acestora, împingând-o pe G.M. pentru a scăpa şi a fugi cu bunurile sustrase. În final, instanţa mai reţine că susţinerile martorei G.M. referitoare la leziunile suferite se coroborează şi cu menţiunile din constatarea preliminară nr.79/A7/10.02.2009 întocmită de SML Argeş (f. 29 d.u.p.), si, mai ales, cu cele ale raportului de constatare medico-legală cu acelaşi număr întocmit la data de 14.04.2009 de SML Argeş din care rezultă că la data examinării, 07.02.2009, martora avea leziuni la genunchi şi la braţ, care necesitau 2-3 zile de îngrijiri medicale (f. 70 dos. inst.).
2. La data de 09.02.2009 inculpatul se deplasa spre Gara Sud din mun. Piteşti şi a observat pe B-dul Republicii casa părţii vătămate D.I., ale cărei ferestre erau prevăzute cu gratii metalice, moment în care inculpatul a luat hotărârea de a pătrunde în interiorul imobilului şi de a sustrage bunuri.
Inculpatul a escaladat gradul împrejmuitor al curţii, a forţat uşa mobilului care era încuiată, a pătruns în interior, a trecut prin mai multe camere, a căutat bunuri, dar în timp ce era în interior a fost surprins de partea vătămată, care se întorsese între timp acasă.
Partea vătămată şi-a dat seama că uşa de la intrarea principală a fost forţată şi că cineva ar putea fi încă înăuntru, a intrat în casă, a traversat prima cameră şi a încuiat din exterior uşa care despărţea această primă cameră de camera următoare şi de restul casei, după care a fugit la imobilul învecinat, de unde s-a întors cu martorii P.E.M., P.S.C. şi P.S..
Împreună au descuiat uşa camerei respective din locuinţa părţii vătămate şi l-au găsit în interior, în holul de la intrarea în baie, pe inculpat, care a încercat să treacă cu forţa de cei trei martori. Martorii l-au imobilizat pe inculpat, care nu a putut fugi din imobil, s-a zbătut şi s-a lovit cu această ocazie, fiind chemate organele de poliţie şi ambulanţa. Organele de poliţie l-au identificat pe inculpat, acestuia i-au fost acordate îngrijiri medicale, dar a refuzat să fie dus la spital.
Situaţia de fapt rezultă din menţiunile procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, semnat fără obiecţiuni şi de inculpat, din care rezultă că, după sesizarea organelor de poliţie, acestea i-au găsit în imobil pe partea vătămată, pe cei trei martori şi pe inculpat, care prezenta şi leziuni, fiind consemnate atât susţinerile părţii vătămate şi ale martorilor, cât şi poziţia inculpatului, care nu a dorit să declare nimic, dar asupra căruia nu s-au găsit bunuri care să fi fost sustrase din (f. 6-7 d.u.p.).
Aceste aspecte se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate (f. 10-11 d.u.p., f. 31 dos. inst. nr. 2470/280/2009 ), dar şi cu ele ale martorilor P.E.M., P.S.C. şi P.S., din care rezultă modul în care s-au derulat evenimentele după reîntoarcerea părţii vătămate acasă, inclusiv faptul că inculpatul a încercat să scape din casă, ripostând şi lovind cu mâinile, pumnii şi picioarele, iar în timp ce era culcat la pământ de martori s-a lovit la cap (12-20 d.u.p., f. 33-35, f. 71 dos. inst. nr. 2470/280/2009), precum şi cu declaraţiile inculpatului, care a recunoscut săvârşirea faptei în condiţiile reţinute de instanţă, arătând că a pătruns în curte sărind gardul, a forţat uşa principală a locuinţei cu umărul, deschizând-o uşor, nu a găsit şi nu a luat nimic de valoare în casa părţii vătămate, că după încuierea uşii interioare de către aceasta nu a găsit altă ieşire din casă, a fost surprins în casă şi lovit cu o vază în cap de unul din bărbaţi, probabil de teamă să nu fie atacat de inculpat, după care au şi ceilalţi doi bărbaţi şi a fost imobilizat, până la venirea organelor de poliţie şi a ambulanţei (f. 36-40, 48-49 d.u.p., f. 13 dos. inst. nr. 2470/280/2009).
Fata de cele reţinute, instanta constata ca fapta inculpatului care, la data de 07.02.2009, a sustras două genţi de damă din restaurantul INTIM DO din mun. Piteşti, aparţinând părţilor vătămate S.F. şi P.M., lovind-o ulterior pe numita G.M. pentru a-şi asigura scăparea şi păstarea bunurilor furate, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de tâlhărie art. 211 alin. 1 şi alin. 2 lit. c C.pen.
Totodată, fapta aceluiaşi inculpat, care la data de 09.02.2009, a pătruns prin efracţie (escaladarea gardului împrejmuitor şi forţarea cu umărul a uşii de la intrarea principală în casă) în locuinţa părţii vătămate D.I., de unde a încercat să sustragă bunuri, fiind surprins de către aceasta în interiorul imobilului, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de tentativă de furt calificat prev. de art. 20 C.pen. rap.la art. 208-209 alin. 1 lit. i C.pen.
La individualizarea pedepsei pentru fiecare din ele două infracţiuni, instanta are în vedere toate criteriile prev. de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ): dispoziţiile generale ale Codului penal; limitele de pedeapsă fixate în partea specială; gradul de pericol social al fiecărei fapte, apreciind ca fiind destul de ridicat, faţă de împrejurările în care acestea au fost săvârşite, faţă de faptul că au fost comise de inculpat la distanţă de câteva zile, în baza unor hotărâri infracţionale luate rapid şi puse în practică cu mare uşurinţă şi îndrăzneală; persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, fiind anterior condamnat la 3 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 1052/19.04.2005 a Judecătoriei Piteşti (f. 21-22 dos. inst. nr. 3047/280/2009, f. 34 şi f. 51 d.u.p.); inexistenţa circumstanţelor atenuante ale răspunderii sale penale şi săvârşirea ambelor infracţiuni în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b C.pen., respectiv în stare de concurs real de infracţiuni prev. de art. 33 lit. a C.pen.
Cu privire la starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b C.pen., instanţa reţine că aceasta este atrasă de condamnarea anterioară a inculpatului, deoarece prin sentinţa penală nr. 1052/19.04.2005 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin decizia penală nr. 324/R/228.07.2205 a Curţii de Apel Pitesti, depusă la dosar de Biroul Executări penale al Judecătoriei Piteşti (f. 21-22 dos. inst. nr. 3047/280/2009), inculpatul F.I. a fost condamnat la 3 ani închisoare (iar nu 5 ani, cum s-a menţionat în mod eronat în cele două rechizitorii şi în fişele de cazier judiciar- f. 34 şi f. 51 dosare u.p.), pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208-209 C.pen., a fost arestat la data de 08.12.2004 şi liberat la data de 01.11.2006, cu un rest neexecutat de 401 zile (f. 51 şi 34 dosare u.p. şi f. 22 dos. inst. nr. 3047/280/2009).
Ca atare, întrucât de la data liberării condiţionate şi până la data împlinirii duratei pedepsei inculpatul nu a mai săvârşit altă infracţiune care să fi fost stabilită prin hotărâre penală de condamnare rămasă definitivă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 61 C.pen., pedeapsa de 3 ani închisoare este considerată ca executată, iar ambele infracţiuni deduse judecăţii, săvârşite la datele de 07.02.2009 şi, respectiv, de 09.02.2009, sunt comise în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b C.pen.
Pentru aceste considerente, instanţa constată că este întemeiată şi va admite cererea formulată de reprezentantul parchetului, având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 şi alin. 2 lit. c C.pen. cu aplic. art. 37 lit. a C.pen. şi art. 33 lit. a C.pen., în sensul reţinerii stării de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b C.pen. în loc de starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a C.pen. cu privire la această faptă.
Instanţa mai constată că cele două infracţiuni deduse judecăţii săvârşite la datele de 07.02.2009 şi, respectiv, de 09.02.2009, sunt comise în stare de concurs real de infracţiuni prev. de art. 33 lit. a C.pen., fiecare în raport de cealaltă, deoarece fiecare a fost săvârşită înainte ca inculpatul să fie condamnat definitiv pentru cealaltă.
Pentru aceste considerente, instanţa va admite cererea pusă în discuţie din oficiu, având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptei de tentativă de furt calificat prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 208-209 alin. 1 lit. i C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen., în sensul reţinerii stării de concurs real de infracţiuni prev. de art. 33 lit. a C.pen. şi cu privire la această faptă.
Având în vedere aceste aspecte, precum şi încadrările juridice ale infracţiunilor cu care a fost sesizată prin cele două rechizitorii, în baza art. 334 C.pr.pen., instanţa va dispune schimbarea încadrării juridice a ambelor fapte deduse judecăţii, din infracţiunile de tentativă de furt calificat prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 208-209 alin. 1 lit. i C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. şi, respectiv, de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 şi alin. 2 lit. c C.pen. cu aplic. art. 37 lit. a C.pen. şi art. 33 lit. a C.pen., în infracţiunile de tentativă de furt calificat prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 208-209 alin. 1 lit. i C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. şi art. 33 lit. a C.pen. şi, respectiv, de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 şi alin. 2 lit. c C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. şi art. 33 lit. a C.pen.
Cât priveşte concluziile formulate pe fond de reprezentantul parchetului, care a solicitat condamnarea inculpatului nu doar pentru o infracţiune de tâlhărie, ci pentru două infracţiuni distincte de tâlhărie, pe considerentul că fapta este îndreptată împotriva a două părţi vătămate, instanţa constată că aceasta reprezintă, în realitate, o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei respective, dintr-o infracţiune de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 şi alin. 2 lit. c C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. (menţionată ca atare în rechizitoriu) în două infracţiuni distincte de tâlhărie, fiecare prev. de art. 211 alin. 1 şi alin. 2 lit. c C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen., în concurs real de infracţiuni prev. de art. 33 lit. a C.pen. una faţă de cealaltă.
Chiar dacă prin concluziile scrise depuse la dosar şi apărătorul inculpatului a achiesat la susţinerile reprezentantului parchetului, în sensul că inculpatul ar fi săvârşit, pe lângă tentativa de furt calificat, două infracţiuni de tâlhărie, instanţa constată că aceste susţineri sunt nefondate, iar cererea reprezentantului parchetului este neîntemeiată.
Astfel, este adevărat că fapta de tâlhărie este îndreptată împotriva a două persoane, respectiv părţile vătămate S.F. şi P.M., dar în acelaşi timp tâlhăria, deşi infracţiune complexă, îşi păstrează caracterul principal de infracţiune contra patrimoniului, după cum este şi clasificată de legiuitor, astfel încât fapta de sustragere a unor bunuri aparţinând patrimoniilor unor persoane diferite, în condiţiile folosirii violenţei, primeşte încadrarea juridică a unei fapte unice de tâlhărie, similar tuturor infracţiunilor contra patrimoniului, indiferent de numărul persoanelor vătămate.
Pentru aceste motive, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reprezentantul parchetului având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie, dintr-o infracţiune de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 şi alin. 2 lit. c C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. în două infracţiuni distincte de tâlhărie, fiecare prev. de art. 211 alin. 1 şi alin. 2 lit. c C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen., în concurs real de infracţiuni prev. de art. 33 lit. a C.pen. una faţă de cealaltă.
Cât priveşte cererea formulată de apărătorul inculpatului în cadrul concluziilor scrise, instanţa constată aceasta nu reprezintă o reală cerere de schimbare a încadrării juridice susceptibilă a fi pusă în discuţie, în sensul art. 334 C.pr.pen., deoarece inculpatul nici nu a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208-209 C.pen. pentru care se cere schimbarea încadrării juridice, ci chiar pentru infracţiunea de tentativă de furt calificat.
Asadar, cererea apărătorului de schimbare a încadrării juridice din infractiunea consumată în tentativă la fapta în cauză, este lipsită de obiect, din moment ce tentativa este fapta mentionată în actul de sesizare a instanţei.
Pentru aceste motive, instanţa va lua act că cererea formulată de apărătorul inculpatului, având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă de furt calificat prev. de art. 20 C.pen. rap.la art. 208-209 alin. 1 lit. i C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. în infracţiunea de tentativă de furt calificat prev. de art. 20 C.pen. rap.la art. 208-209 alin. 1 lit. i C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen., este lipsită de obiect.
Faţă de încadrările juridice astfel stabilite, precum şi în raport de criteriile de individualizare a pedepselor anterior menţionate, instanţa, în baza baza art. 20 C.pen. rap. la art. 208-209 alin. 1 lit. i C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. şi art. 33 lit. a C.pen., cu aplic. art. 21 alin. 2 C.pen., va condamna pe inculpatul F.I. la 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 211 alin. 1 şi alin. 2 lit. c C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. şi art. 33 lit. a C.pen., va condamna pe inculpat la 6 (şase) ani închisoare.
În baza art. 33 lit.a- art. 34 lit. b C.pen., va contopi pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) ani închisoare, în condiţiile art. 57 C.pen., apreciind că această pedeapsă este aptă să conducă la atingerea scopului prev. de art. 52 C.pen.
În baza art. 71 C.pen., instanţa va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen., instanţa apreciind că limitarea acestor drepturi este justificată de faptul că inculpatul s-a dovedit nedemn să ocupe şi să fie ales în funcţii publice sau implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Pe de altă parte însă, interzicerea automată a dreptului de a alege, deci de a-şi exprima liber opinia, ca , ar constitui o ingerinţă nejustificată în exercitarea dreptului prev. de art. 3 din Primul Protocol Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în considerarea art. 11 şi 20 din României, iar interzicerea automată şi absolută a dreptului sau de a ocupa o altă funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate nu s-ar justifică în cauză, în condiţiile în care inculpatul nu s-a folosit la săvârşirea infracţiunilor de nicio astfel de activitate, funcţie sau profesie.
În baza art. 350 C.pr.pen., instanţa va menţine starea de arest a inculpatului.
În baza C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) şi art. 357 C.pr.pen., deduce din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 09.02.2009 la zi (f. 13 şi 46 d.u.p. nr. 1006/P/2009)
Instanţa va lua act că părţile vătămate S.F. şi P.M. nu s-au constituit părţi civile.
Totodată, va lua act de renunţarea părţii civile D.I. la acţiunea civilă formulată în cursul urmăririi penale.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen., va obliga pe inculpat la 1.100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu G.C., în cuantum de 200 lei, precum şi onorariul avocatului din oficiu D.M., în cuantum de 150 lei (avand in vedere ca a acordat asistenta juridica din oficiu pentru inculpat doar pana la momentul reunirii celor doua dosare), se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:
Admite cererea formulată de reprezentantul parchetului, având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 şi alin. 2 lit. c C.pen. cu aplic. art. 37 lit. a C.pen. şi art. 33 lit. a C.pen., în sensul reţinerii stării de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b C.pen. în loc de starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a C.pen. cu privire la această faptă.
Admite cererea pusă în discuţie din oficiu, având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptei de tentativă de furt calificat prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 208-209 alin. 1 lit. i C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen., în sensul reţinerii stării de concurs real de infracţiuni prev. de art. 33 lit. a C.pen. cu privire la această faptă.
În baza art. 334 C.pr.pen., dispune schimbarea încadrării juridice a ambelor fapte deduse judecăţii, din infracţiunile de tentativă de furt calificat prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 208-209 alin. 1 lit. i C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. şi, respectiv, de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 şi alin. 2 lit. c C.pen. cu aplic. art. 37 lit. a C.pen. şi art. 33 lit. a C.pen., în infracţiunile de tentativă de furt calificat prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 208-209 alin. 1 lit. i C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. şi art. 33 lit. a C.pen. şi, respectiv, de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 şi alin. 2 lit. c C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. şi art. 33 lit. a C.pen.
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reprezentantul parchetului având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie, dintr-o infracţiune de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 şi alin. 2 lit. c C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. în două infracţiuni distincte de tâlhărie, fiecare prev. de art. 211 alin. 1 şi alin. 2 lit. c C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen., în concurs real de infracţiuni prev. de art. 33 lit. a C.pen. una faţă de cealaltă.
Ia act că cererea formulată de apărătorul inculpatului, având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă de furt calificat prev. de art. 20 C.pen. rap.la art. 208-209 alin. 1 lit. i C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. în infracţiunea de tentativă de furt calificat prev. de art. 20 C.pen. rap.la art. 208-209 alin. 1 lit. i C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen., este lipsită de obiect.
În baza art. 20 C.pen. rap. la art. 208-209 alin. 1 lit. i C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. şi art. 33 lit. a C.pen., cu aplic. art. 21 alin. 2 C.pen., condamnă pe inculpatul F.I., la 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 211 alin. 1 şi alin. 2 lit. c C.pen. cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. şi art. 33 lit. a C.pen., condamnă pe inculpat la 6 (şase) ani închisoare.
În baza art. 33 lit.a- art. 34 lit. b C.pen., contopeşte pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) ani închisoare, în condiţiile art. 57 C.pen.
În baza art. 71 C.pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 C.pr.pen., menţine starea de arest a inculpatului.
În baza art.88 C.pen. şi art. 357 C.pr.pen., deduce din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 09.02.2009 la zi.
Ia act că părţile vătămate S.F. şi P.M., nu s-au constituit părţi civile.
Ia act de renunţarea părţii civile D.I., la acţiunea civilă.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen., obligă pe inculpat la 1.100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu G.C., în cuantum de 200 lei, precum şi onorariul avocatului din oficiu D.M., în cuantum de 150 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Cu apel în 10 zile .
Pronunţată în şedinţa publică de la 11 noiembrie 2009.
Preşedinte,
A.P.
Grefier,
I.D.
