C. civ., art. 1361
Din moment ce prestaţia la care s-a obligat reclamanta, constând în predarea mărfii, a fost executată, pârâta nu poate invoca drept cauză a neexecutării obligaţiei de plată a preţului caracterul neexigibil al obligaţiei de plată, datorat neemiterii facturilor fiscale care ar fi pus-o în imposibilitatea de a beneficia de regimul deducerilor fiscale.
Potrivit art. 3 din contractele de vânzare-cumpărare litigioase, plata preţului mărfii contractate se efectuează în trei rate şi la termenele (scadenţele) convenite. Obligaţia de plată a preţului este exigibilă, prin urmare, la termenele convenite, nefiind condiţionată de obligaţia contractuală de emitere a facturii. Obligaţia de emitere a facturii are caracter legal şi implică un raport de drept public (fiscal) între contribuabil şi statul român. A susţine că cxecutarea obligaţiei de plată a preţului este condiţionată de emiterea facturii, în condiţiile în care părţile nu au inserat nicio clauză cu acest conţinut, echivalează cu subminarea puterii obligatorii a contractului (pacta sunt servanda) şi. în consecinţă, a puterii obligatorii a contractelor de vânzare-cumpărare litigioase.
Atâta timp cât părţile nu au condiţionat executarea obligaţiei de plată de emiterea facturii, neemiterea sau emiterea cu întârziere a facturii fiscale influenţează doar data de la carc se calculează, eventual, penalităţi, nu şi executarea obligaţiei de plată a preţului. A fort ion, acest raţionament este valabil în ipoteza executării obligaţiei principale de plată a preţului, cum este cazul în prezentul litigiu. Emiterea unor bilete la ordin, chiar transmise creditorului, nu înseamnă plată, ci doar intenţia de plată. Drept urmare, prestaţia caracteristică de plată a preţului nu a fost executată în mod culpabil de către pârâtă, situaţie în care Tribunalul arbitral a dispus, în temeiul art. 969. ari. 1361 C. civ., obligarea pârâtei la plata sumei cuvenite drept preţ al mărfii neachitate.
Sentinţa arbitrală nr. 132 din 2 iunie 2009
