Art.6 din Legea nr. 514/2003 şi art.60 din Statutul profesiei de .
Potrivit dispoziţiilor art.25 şi 26 Codul muncii, coroborate cu art.6 din Legea nr. 514/2003 şi art.60 din Statutul profesiei de consilier juridic, pentru activitatea sa profesională, consilierul juridic poate negocia prestaţii suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate.
Potrivit dispoziţiilor art.25 şi 26 Codul muncii, coroborate cu art.6 din Legea nr. 514/2003 şi art.60 din Statutul profesiei de consilier juridic, pentru activitatea sa profesională, consilierul juridic poate negocia prestaţii suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate.
Reclamanta recurentă a invocat Decizia nr.78 din 5 noiembrie 2007 a Î.C.C.J. pronunţată în recurs în interesul legii. Această decizie nu face altceva decât să consolideze argumentele instanţei de fond în sensul în care reglementarea drepturilor salariale ale consilierilor juridici cu statut de funcţionari publici este distinctă de reglementarea aceloraşi drepturi vizând consilierii juridici cu statut de personal contractual. În acest sens Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în considerentele deciziei arătate, a reţinut că: „legiuitorul face distincţie între cele doua categorii de consilieri juridici sub aspectul statutului acestora cu consecinţe în ceea ce priveşte sfera şi conţinutul drepturilor şi obligaţiilor ce le revin (…); dispoziţiile exprese referitoare la negocierea prestaţiilor suplimentare, cu privire la alin.2 al art.60 din Statutul profesiei de consilier juridic, îi vizează exclusiv pe consilierii juridici având statut de angajaţi în baza unor contracte individuale de muncă, susceptibile de negocierea unor clauze suplimentare cum ar fi clauza de mobilitate şi cea de confidenţialitate”.
Prin sentinţa civilă nr.1120 din 27 octombrie 2009, Tribunalul Mureş a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile aferente perioadei 01.08.2004-23.07.2006; a respins acţiunea formulată de reclamanta I.I., în contradictoriu cu pârâţii P. oraşului Miercurea Nirajului şi C.L. Miercurea Nirajului, ca prescrisă pentru pretenţiile aferente perioadei 01.08.2004-23.07.2006 şi ca neîntemeiată pentru restul pretenţiilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut urătoarele:
Cu referire la excepţia prescripţiei extinctive pentru pretenţiile aferente perioadei 01.08.2004-23.07.2006, tribunalul a constatat-o întemeiată, acţiunea reclamantei privind această perioadă fiind respinsă ca prescrisă.
Potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii: „Cererile în vederea soluţionării unu conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator”.
S-a reţinut că reclamanta a solicitat acordarea drepturilor salariale reprezentate de sporul de confidenţialitate de 25% şi sporul de mobilitate de 25% începând cu luna august 2004 dar a introdus acţiunea doar la 24.07.2009.
Pe fondul cauzei, cu privire la pretenţiile începând cu data de 24.07.2006, tribunalul a constata acţiunea ca nefondată pentru urătoarele considerente:
Obligaţia de confidenţialitate în cazul consilierilor juridice îşi are izvorul în lege şi nu în vreo convenţie, respectiv art.16 şi art.17 din Legea nr.514/2003, care obligă consilierul juridic să respecte secretul şi confidenţialitatea activităţii sale. Această obligaţie se regăseşte şi în prevederile art.13 şi art.45 din Statutul profesiei de consilier juridic.
Cu privire la clauza de mobilitate se costată că specificul profesiei de consilier juridic presupune deplasări la instanţe, instituţii ale statului sau autorităţii publice, aceste deplasări neputând fi considerate un efort, prestaţie sau obligaţie impusă de angajator în plus faţă de obligaţiile legale pe care le implică exercitarea profesiei de consilier juridic.
Potrivit art.60 alin.2 din Statutul profesiei de consilier juridic, consilierul juridic poate în temeiul art.25 şi art.26 din Codul muncii (articole ce privesc posibilitatea stabilirii în contractul individual de muncă a clauzelor de mobilitate şi confidenţialitate), negocia prestaţii suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate.
Din prevederile Legii nr.514/2003, ale art.25 şi art.26 Codul muncii şi ale statutului profesiei de consilier juridic reiese foarte clar inexistenţa unei obligaţii legale a angajatorilor de a acorda consilierului juridic sporuri pentru confidenţialitate şi mobilitate.
Astfel de sporuri pot fi stabilite doar prin negociere între consilierul juridic şi angajator, nefiind interzis dar nici impus să se acorde sau nu astfel de drepturi.
Cum în speţă nu s-a dovedit că prin negociere între reclamantă şi angajator s-au stabilit sporurile solicitate şi că angajatorul nu şi-a respectat obligaţia convenită cu reclamanta de a-i acorda aceste sporuri, tribunalul s-a pronunţat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea căii de atac, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii principale aşa cum a fost formulată.
În drept, recurenta a invocat prevederile art.299 – 316 C.pr.civ.; art.25, 26 din Legea nr.53/2003 şi art.60 din Statutul profesiei de consilier juridic publicat în M.O. nr. 684/2004.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a arătat că acordarea sporului de mobilitate şi a sporului de confidenţialitate sunt reglementate atât prin Codul muncii cât şi prin Statutul profesiei de consilier juridic.
În fapt recurenta a invocat că are calitatea de personal contractual-consilier juridic al P. Miercurea Nirajului de la data de 01.12.2002. În condiţiile în care a îndeplinit ambele obligaţii legale, respectiv, de a păstra confidenţialitatea informaţiilor şi de a se deplasa de la sediul primăriei pentru a reprezenta interesele acesteia în instanţă şi la alte instituţii ale statului, P. oraşului Miercurea Nirajului a recunoscut în favoarea reclamantei, începând cu 01.06.2009, dreptul la sporul de confidenţialitate în procent de 25% din salariul de bază.
Reclamanta recurentă a apreciat, faţă de această recunoaştere, că pentru plata retroactivă a acestor drepturi este necesar ca ele să-i fie recunoscute printr-o hotărâre judecătorească.
Intimaţii pârâţi P.M.N. şi C.L. Miercurea Nirajului nu au formula întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta recurentă a invocat Decizia nr.78 din 5 noiembrie 2007 a Î.C.C.J. pronunţată în recurs în interesul legii.
Această decizie nu face altceva decât să consolideze argumentele instanţei de fond în sensul în care reglementarea drepturilor salariale ale consilierilor juridici cu statut de funcţionari publici este distinctă de reglementarea aceloraşi drepturi vizând consilierii juridici cu statut de personal contractual. În acest sens Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în considerentele deciziei arătate, a reţinut că: „legiuitorul face distincţie între cele doua categorii de consilieri juridici sub aspectul statutului acestora cu consecinţe în ceea ce priveşte sfera şi conţinutul drepturilor şi obligaţiilor ce le revin (…); dispoziţiile exprese referitoare la negocierea prestaţiilor suplimentare, cu privire la alin.2 al art.60 din Statutul profesiei de consilier juridic, îi vizează exclusiv pe consilierii juridici având statut de angajaţi în baza unor contracte individuale de muncă, susceptibile de negocierea unor clauze suplimentare cum ar fi clauza de mobilitate şi cea de confidenţialitate”.
Pe tot parcursul judecării cauzei şi inclusiv prin motivele de recurs recurenta reclamantă a arătat că acordarea acestor sporuri nu i-a fost refuzată niciodată şi mai mult, nu a solicitat-o niciodată.
Cu alte cuvinte, reclamanta recurentă a apreciat în mod eronat că aceste drepturi trebuie acordate prin efectul dispoziţiilor legale şi nu prin negociere omiţând însă a avea în vedere alin.2 al art.60 din Statutul profesiei de consilier juridic, dispoziţie legală asupra căreia Î.C.C.J. a reţinut considerentele arătate anterior.
Întrucât reclamanta a arătat în mod expres că nu a solicitat angajatorului acordarea acestor drepturi, Curtea apreciază că recursul acesteia este neîntemeiat.
Având în vedere cele de mai sus, şi în conformitate cu prevederile art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta I.I.
