ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1485
Ședința publică din data de 12 august 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Traian Logojan Cristina Pigui
– –
– –
Grefier – – –
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean P cu sediul în P,-, județul P, împotriva încheierii de ședință din data de 25 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G domiciliat în comuna G, sat F nr. 104, județul P și intimatul-pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B, sector 1, nr. 1A.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean P, reprezentat de , intimatul-reclamant G, personal, și intimatul-pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative, reprezentat de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Părțile având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean P și pentru intimatul-pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative, având cuvântul arată că litigiul dedus judecății reprezintă un conflict de drepturi, iar potrivit art. 5 din Legea nr. 168/1999 competența de soluționare a plângerii ar fi revenit tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul unității emitente a deciziei de imputare, în speță Tribunalul Prahova – Secția Comercială și Administrativ II.
Având în vedere faptul că reclamantul a solicitat anularea unui act administrativ jurisdicțional, consideră recurenta că obiectul litigiului nu intră sub incidența art. 72 din Legea 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, ci dimpotrivă față de modul de redactare al art. 43 din OG nr. 121/1998 rezultă că hotărârea Comisiei de Jurisdicție a imputațiilor de pe lângă MIRA poate fi atacată pe calea contenciosului administrativ, situație în care competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel d e pe raza căreia își are domiciliul reclamantul.
De asemenea, precizează că decizia instanței de a transpune cauza la ribunalul Prahova – Secția comercială și contencios administrativ II, luată la termenul din 09.05.2008, este eronată, întrucât s-a bazat numai pe faptul că reclamantul este funcționar public cu statut special, fără a se ține cont de obiectul litigiului.
Pentru motivele invocate, solicită admiterea recursului potrivit prevederilor legale în materie.
Intimatul-reclamant G, personal, având cuvântul invocă excepția de tardivitate a recursului având în vedere că potrivit art. 14 (alin.4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/02.12.2004 actualizată până la data de 19.05.2008 – suspendarea executării deciziei de imputare până la soluționarea cauzei pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția civilă în ședința publică din data de 25.04.2008 este executorie, încheiere care putea fi atacată cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Față de aceste motive solicită respingerea recursului declarat la data de 14.05.2008 ca fiind tardiv, iar pe fondul cauzei respingerea recursului ca nefondat.
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean P și pentru intimatul-pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative, solicită, față de excepția invocată, respingerea excepției de tardivitate a recursului ca nelegală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului P, împotriva încheierii de ședință din data de 25 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, constată următoarele:
Reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și IJP P solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de imputare emisă în sarcina sa la data de 17 octombrie 2007 de către P și exonerarea de plată a sumei imputate de 1835 lei, precum și anularea Hotărârii nr.6/2008 a Comisiei de Jurisdicție din cadrul MIRA.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în mod greșit i-a fost imputată suma de 1835 lei reprezentând diferență între salariul de încadrare și salariul de merit care i-a fost acordat, deoarece îndeplinea toate condițiile legale pentru a beneficia de salariul de merit.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției Civile a Tribunalului Prahova în complet specializat pentru soluționarea conflictelor de muncă și la termenul din 25 aprilie 2008 pe cale de încheiere au fost încuviințate probele solicitate de reclamant, prin apărător, precum și cele solicitate de pârâți, prin consilier juridic și s-a dispus suspendarea executării deciziei de imputare până la soluționarea cauzei.
Tribunalul, în același complet, la termenul următor, respectiv prin încheierea din 9 mai 2008 dispus transpunerea cauzei la Secția Comercială și de
Contencios Administrativ a aceleiași instanțe, constatând că reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special.
Împotriva încheierii din 25 aprilie 2008 pârâtul Pad eclarat recurs criticând măsura de suspendare a executării deciziei de imputare dispusă de instanță, motivat de faptul că răspunderea materială a reclamantului a fost stabilită potrivit OG nr.121/1998 și este în concordanță cu dispozițiile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici în ce privește angajarea răspunderii materiale a acestora, caz în care instanța de drept comun în materia conflictelor de muncă nu poate dispune nicio măsură, deoarece nu este competentă material.
recurentul că excepția de necompetență materială a fost invocată în fața tribunalului la termenul din 25 aprilie 2008 și prin urmare instanța era obligată să se pronunțe întâi asupra acesteia.
Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamantul a solicitat respingerea recursului ca tardiv formulat deoarece recursul a fost depus după expirarea termenului de 5 zile de la pronunțate prevăzut de Legea nr.554/2004 a Contenciosului Administrativ.
Examinând actele și lucrările de la dosar, Curtea constată următoarele:
Este adevărat că recursul pârâtului IJP Paf ost depus la tribunal la data de 15 mai 2008, așa cum rezultă din rezoluția de primire și că în raport cu data pronunțării încheierii recurate, respectiv 25 aprilie 2008 termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru declararea recursului ar fi fost depășit, numai că potrivit Legii nr. 554/2004 acest termen curge de la comunicare, ori la dosar nu există nicio dovadă de comunicare a acestei încheieri, caz în care excepția de tardivitate invocată de reclamant este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare.
Cu privire la criticile formulate de recurentul-pârât, Curtea constată că în speță a fost dedusă judecății modalitatea de angajare a răspunderii materiale a unui polițist, respectiv a unui funcționar public cu statut special în condițiile reglementate de nr.OG121/1998, Legii nr.188/1999 și Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, situație care a și determinat invocarea excepției de necompetență materială a instanței de drept comun, respectiv a completului specializat în soluționarea conflictelor de muncă având ca temei disp. art. 10 Legea nr. 554/2004 și în final transpunerea cauzei de la acest complet la Secția Comercială și de Contencios Administrativ a tribunalului prin încheierea din 9 mai 2008.
În conformitate cu art. 137 Cod pr.civilă instanța are obligația de a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor. Aceste excepții nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este necesară administrarea de dovezi.
Cu toate că excepția de necompetență materială fusese invocată prin întâmpinare de pârâtul MIRA la termenul din 25 aprilie 2008 instanța fără a pune în discuția părților această excepție a dispus suspendarea executării și cum această măsură a fost dispusă de o instanță necompetentă material în soluționarea pe fond a pricinii în temeiul art. 312 Cod pr.civilă Curtea va admite recursul și va casa în parte încheierea din 25 aprilie 2008 în sensul respingerii cererii de suspendare a executării deciziei de imputare.
Cauza urmează a fi trimisă instanței de fond pentru continuarea judecății în concordanță cu măsurile dispuse de aceasta prin încheierea din 9 mai 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de tardivitate a recursului formulată de intimatul
Admite recursul formulat de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului P, și în consecință:
Casează în parte încheierea din 25 aprilie 2008 Tribunalului Prahova dată în dosarul nr- în sensul că respinge cererea de suspendare a executării deciziei de imputare, măsura fiind luată de o instanță necompetentă material.
Menține restul dispozițiilor încheierii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 august 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Traian Logojan Cristina Pigui
– – – – – –
Grefier,
Red. /
3 ex./04.09.2008
f- – Tribunalul Prahova
–
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
